Download
1 / 24
E N D
Piața capitalurilor Economiile și plasamentele lor
Active și plasamente de economii • Pentru ca cei care își economisesc banii să-și realizeze intențiile de a obține sporuri de valoare ar trebui să-și transforme economiile din forma lor lichidă, inactivă în bani care ar putea fi utilizați. Economiile devin astfel active. • Activele sunt bunuri care au capacitatea de a genera fluxuri de venituri în viitor.
Activele pot fi fizice sau financiare • Activele fizice sau reale se pot întâlni sub formă de bunuri de capital fix, terenuri, stocuri de capital circulant, locuințe. • Activele financiare pot fi depozite monetare și titluri de valoare pe termen lung sau fără termen (obligațiuni, acțiuni )
Economiile pot fi: • Non-plasate - Bilete de bancă și monedă metalică - Conturi curente Plasate în - Depozite la termen (active financiare) - Valori mobiliare (active financiare) - Contrucții, terenuri, capital tehnic (active reale) - Mod speculativ
De pildă, o sumă de bani economisită ar putea avea următoarele posibilități de plasament: • pe piața monetară, aducând posesorului ei o dobândă; • în investiții în active reale care ar putea să aducă venituri sub formă de chirie, rentă sau profit; • pe piața capitalurilor în obligațiuni și acțiuni, generând venituri sub formă de cupon sau dividente.
Piața financiară reprezintă cadrul in care disponibilitățile bănești pe termen lung ale întreprinderilor sau administrațiilor publice. • Aceasta din urmă emit spre vânzare titluri de valoare mobiliare în scopul completării resurselor proprii de investiții cu resurse atrase de la alți agenți. Ca pe oricare altă piață și pe piața financiară se manifestă agenții în calitate de cumpărători și vânzători. • Cumpărătorii de titluri sunt posesorii de economii, iar posesorii de titluri sunt purtători ai ofertei. Întâlnirea lor este facilitată de agenți intermediari.
Obiectul tranzacțiilor sunt titlurile de valoare sau valorile mobiliare, cele mai răspândite fiind acțiunile si obligațiunile. Acțiunea este un titlu de valoare care dovedește calitatea de proprietar a deținătorului ei asupra unei părți din capitalul social al unei firme organizate ca societate pe acțiuni. Întreprinderile societați pe acțiuni ocupă cele mai importante poziții in economia pe piața. Ele își constituie capitalul social prin emisiunea de vânzare de acțiuni. Prețul sau cursul înscris pe o acțiune prezinta valoarea ei nominala.
Cumpăratorii de acțiuni, plătind acest preț, finanțează din economiile lor investițiile firmelor emitente și devin proprietari acționari ai acestora. Ei au dreptul la un venit, numit dividdent. Mărimea acestuia depinde de profitul firmei. Cum profitul poate fi diferit de la o perioadăla alta, dividentul reprezintă un venit variabil. • Dividendul este o parte a profitului net al unei societați pe acțiuni, parte care revine pe o acțiune emisă de aceasta. • Mărimea dividentului cuvenit acționarilor depinde si de alte condiții, precum: • deciziile adunării generale a acționarilor privind repartizarea profitului pentru investiții, respectiv pentru distribuirea sa sub forma dividendelor către acționari; • numărul de acțiuni deținute; • tipul de acțiuni cumpărate: ordinare sau preferențiale. • Acțiunile ordinare sunt titluri care conferă posesorilor lor dreptul la divident variabile în funcție de profitul net al firmelor. • Acțiunile preferențiale asigură posesorilor lor prioritate în acordarea unui divident specificat și în asigurarea despăgubirilor în cazul lichidării firmei. Aceasta înseamnă ca posesorii acestor acțiuni își vor încasa dividentele sau despăgubirișe înaintea deținătorilor de acțiuni ordinare.
Obligațiunea este un titlu cu durată de viața limitată la perioada dintre momentul emisiunii ei și scadența. • Plătind bani pe obligațiunile achiziționate, cumpărătorii lor au calitatea de creditori ai eminenților de obligațiuni. Cumpărătorii se mai numesc obligatari. • Emitenții obligațiunilor pot fi: • administrațiile publice care urmăresc prin vânzarea de obligațiuni să constituie resurse pentru acoperirea deficitului bugetar. • firme importante, cu reputație bună, care prin vânzarea obligațiunilor își finalizează investițiile.
Titlurile de valoare pot fi tranzicționate pe două forme ale pieței financiare: piața primară și piața secundară. Pe piața financiară primară se tranzicționeaza titluri nou emise, de regulă, la valoarea nominală. Pe piața financiară secundară se revând titlurile achiziționate anterior de pe piața primară. Actiunile și obligațiunile sunt vândute de regulă, la prețuri diferite de valoarea lor nominală, prețuri determinate de raportul cerere-ofertă.
Structura pieței financiare secundare Piața secundară cuprinde bursa de valori și piața extrabursieră. Bursa de valori este principala instituție de intermediere a tranzicțiilor pe piața secundară. Bursa de valori reprezintă piața organizată a celor mai importante titluri de valoare emise in prealabil de societăți comerciale si administrații publice. Piața financiară secundară, extrabursieră este locul în care pot fi tranzicționate titlurile neadmise la bursă. Indiferent de forma pieței financiare secundare, cererea și oferta se adresează prin agenții intermediari: BROKERII
Cursul titlurilor de valoare Plasarea economiilor pe piața capitalurilor este motivată de obținerea unor venituri pe termen lung sau fără termen, dar și de obținerea unui câștig potențial. Există o corelație pozitivă între mărimea venitului anterior sau estimat al titlului și cererea acestuia, deci cursul lui. De exemplu, dividentul unei acțiuni poate mări cererea pentru aceasta și prin intermediul ei, cursul. Dinamica ratei dobânzii bancare se află în corelație negativă cu sensul modificării cursului valorilor mobiliare. Dacă, de exemplu, crește rata dobânzii, agenții pot prefera plasamente ale economiilor lor în sistemul bancar și nu pe piața capitalurilor.
Inflația, respectiv creșterea prețurilor in economie, poate conduce și la creșterea cursurilor valorilor mobiliare. Conjunctura economică și social politică poate influența cursul titlurilor. Când economia trece prin stări de recesiune, cursul poate scădea brusc, odată cu diminuarea profiturilor firmelor emitente. În schimb, în perioadele de expansiune ale economiei, când veniturile agenților cresc, cursurile au o tendință ascendentă. Stabilitatea social-politică poate favoriza cererea pentru titluri și deci creșterea cursului, în timp ce instabilitatea social-politică, mărind riscul investițiilor in hârtii de valoare, se reflectă în pierderea interesului pentru acestea, conducând la scăderea cursului.
Modificarea prețului hârtiilor de valoare ca urmare a condițiilor de mai sus poate genera și tranzacții speculative în care unii agenți câștigă pe seama pierderilor altora. Tranzacțiile de acest gen urmăresc un câștig obținut prin revânzarea sau răscumpărarea activelor financiare în condiții conjuncturale favorabile. Aceste tranzacții fac obiectivul unor contracte la termen încheiate la un moment dat, dar finalizate ulterior la cursul prevăzut în contract. Momentul finalizării se numește zi de lichidare sau scadență.
Vânzătorul acționează pe principiul ,,vinde azi scump și cumpără mâine ieftin", deci mizează pe scăderea cursului în viitor. Astfel, el va achiziționa titlurile la scadență, când mizează pe scăderea cursului lor, dar le va ceda cumpărătorului la cursul prevăzut in contractul încheiat anterior, adică la un preț mai ridicat. Vânzătorul obține un câștig din diferențele de curs, dacă se realizează previziunea sa de scădere a cursului la scadență. Cumpărătorul se conduce după principiul cumpără azi ieftin și vinde mâine scump. El mizează pe creșterea cursului la scadență, plătind însă cursul prevăzut în contractul încheiat anterior, respectiv mai mic. Cumpărătorul obține un câștig din diferențele de curs dacă previziunea privind creșterea cursului la scadență se adeverește. Deci, într-o tranzacție nu pot câștiga ambii parteneri, respectiv vânzătorul si cumpărătorul.
Bursa de valori și finanțarea externă a investițiilor Bursa de valori are efecte importante asupra asigurării resurselor pentru investiții în active reale. Permițând transformarea rapidă a activelor financiare în lichidități pentru investiții, ea asigură atragerea resurselor pentru investiții, adică pentru finanțarea firmelor din resurse externe lor. Dar ea poate, prin intermediul operațiunilor speculative, să și sustragă resurse pentru investiții. Aceasta pentru că, de fapt, pe ansamblul economiei, operațiunile speculative redistribuie venituri fără ca acestea să crească, așa cum s-ar întâmpla dacă s-ar plasa economiile în investiții în active reale.
Economiile pot fi plasate pe piaţacapitalurilorşiînaltedomenii. • Alegereaactivuluiîn care se plaseazăeconomiile pe piaţacapitalurilor se fundamenteaza rational pe criterii, precum: venitulplasamentului; riscul; lichiditatea. • Venitulunuititlu: înacelaşicondiţii de riscşilichiditatea, se prefer plasamentulpentru care se estimează un venitmai mare.
Riscul se referă la situaţiileîn care anticipările nu sunt unice, dar pot fi apreciateprobabilităţile de realizare a lor. Uneleplasamente sunt maipuţinriscante, ca de exemplucele pe termenscurtsaucelepentru care veniturile sunt garantate. Astfel: • obligaţiunileguvernamentale sunt maipuţinriscantedecâtcele ale societăţilorcomerciale; • acţiunilepreferenţiale sunt maisigure, avândprioritateînraport cu celeordinare; • plasamentele pe termenscurt sunt maisiguredecâtcele pe termen lung. • Încondiţii de riscridicatşivenitulpoate fi mai mare, întimpceplasamentelemaipuţinriscante, veniturile sunt maisiguredarmaimici.
Lichiditatease referă la posibilitateavânzării rapide, cucheltuieli minime a titlurilor. De exemplu, titlurile de valoare ale celormaiimportantesocietăţicomerciale pe acţiunisau ale autorităţilorpublice sunt admise pe piaţasecundară la bursă. Din acestmotivele pot fi maiuşorvândute, avândlichiditatemai mare comparativ cu celetranzacţionate pe piaţasecundarăextrabursieră. • Cândestevorbaşi de alteposibilităţi de plasament, ca de exempluîn active realesau pe piaţamonetară, pe lângăacestecriteriiintervinşialtele. Astfel, agenţiiraţionalicompară,profitulestimatdacăşi-arplasabaniiîninvestiţii cu dobânda pe care arputeasă o obţină pe piatămonetarăşi, cu venitul estimate al titlurilor, pe care le-arputeacumpăra pe piaţacapitalurilor. • Ei pot alege un plasamentsauproceda la împărţirearisculuialegândmaimulteplasamentemiciîndiferitedomeni. Înacestcaz, acţiuneaesteintermediatăşi de alteinstituţiifinanciare, precum fondurilemutuale.
Proiectul a fost realizat de: • BIBLIOGRAFIE • Manualul de economie de clasa a XI-a • https://www.wikipedia.org/ Casandra Denisa Dănilă Răzvan Loghin Simona Opaiț Sofia Tulumb Andrei
