CADRUL INSTITUTIONAL DE SUSŢINERE A ACTIVITĂŢII COMERCIALE INTERNAŢIONALE

1. CADRUL INSTITUTIONAL DE SUSŢINERE A ACTIVITĂŢII COMERCIALE INTERNAŢIONALE 28 sliduri

2. Cuprins • Relaţia dintre piaţa naţională şi piaţa internaţională şi nevoia de reglementare instituţională • Instituţii şi organisme internaţionale şi regionale, cu activitate în promovarea schimburilor economice - scurtă trecere istorică în revistă • Activitatea de lobby şi advocacy şi rolul lor pe lângă organismele naţionale şi internaţionale

3. Piaţa naţională Piaţa naţională, ca parte importantă a pieţei internaţionale, îşi are propria ei configurare, cu asumări şi orgolii în dobândirea succesului şi maximizarea profiturilor pentru a contribui, în mod real, la dezvoltare economică şi socială locală. În prezent se acordă o atenţie sporită influenţei schimbărilor structurale care au loc în toate domeniile şi care influenţează piaţa, în mod direct. Efectele globalizării nu mai pot fi ignorate, pe măsură ce deschiderea economică - în vederea dezvoltării sustenabile - este tot mai mare. Orice ignorare a influenţelor pieţei se va transforma, foarte curând, în pierderi nejustificate şi nejustificabile în politicile macroeconomice nesusţinute prin strategiile asumate.

4. Importul Importul este o activitate care prezintă importanţă pentru dezvoltarea economiei naţionale prin facilitarea participării la diviziunea mondială a muncii şi recunoaşterea oficială a ei. Activitatea de import generează şi susţine exporturile. Ţările în curs de dezvoltare, de obicei cu rezerve mici de aur şi devize, practică o politică de echilibrare a balanţei lor comerciale pe ţări, dar şi pe ansamblul comerţului lor exterior, prin export. Importurile asigură economisirea de muncă vie, socială, întrucât importurile nu se justifică sub temeinice motive de eficienţă şi profit. Astfel, importurile promovează exporturile şi deschide porţile participării la competiţia mondială.

5. Exportul intern de mărfuri Exportul intern de mărfuri are o participare constantă pe piaţa turistică şi a hotelăriei contribuind la sporirea eficienţei economice a acestei ramuri de activitate şi prezintă o serie de particularităţi care menţionate: • - structură complexă, eterogenă, generată de cererea în domeniu şi caracteristicile consumului; • - incidenţa unor norme de comerţ exterior şi interior corespunzătoare legislaţiei de import-export, comerciale şi de desfacere, reţea, vamale şi financiar-valutare a ţărilor exportatoare şi primitoare de turişti; • - în afara mărfurilor obţinute printr-o reţea specializată în cadrul exportului intern de mărfuri pot fi incluse şi vânzările de produse prin unităţile de alimentaţie publică sau magazinele cu vânzare în monedă naţională obţinută prin schimb valutar, cărţi de credit, etc.

6. Exportul Exportul se face în scopul adunării de monedă străină necesară pentru plata importurilor şi optimizarea lor. Singura cale de optimizare este aceea a performanţei economice chiar şi în multiplicarea surselor de materii prime. Diversificarea oferă şi avantaje: ● reducerea gradului de dependenţă de un furnizor sau de un grup redus de furnizori; ● lărgirea spaţiului de mişcare în negocierea contractelor de import; ● creşterea gradului de siguranţă în aprovizionarea în flux continuu; ● evitarea dereglărilor de ritm, cu excepţia cauzelor de forţă majoră; ● participarea la construirea de obiective industriale internaţionale; ● dezvoltarea importurilor de completare.

7. Instituţii şi organisme internaţionale şi regionale, cu activitate în promovarea schimburilor economice - scurtă trecere istorică în revistă • Pentru promovarea importului şi exportului au fost create o serie de organizaţii, care pot fi împărţite în: organizaţii naţionale şi organizaţii internaţionale. • In categoria organizaţiilor naţionale se includ instituţiile publice, guvernamentale care activează în domeniul relaţiilor economice externe şi a căror activitate este coordonată, sprijinită, îndrumată de către Guvern, sau un organism ministerial: ● al Comerţului Exterior; ● al Industriei si Comerţului; ● al Comerţului şi Cooperării; ● al Economiei Naţionale. In plus, Camerele de Comerţ şi Industrie sau de Navigaţie care funcţionează la nivel naţional sau regional drept o persoană juridică constituită sub forma obştească sau sub forma unei asociaţii a comercianţilor, industriaşilor în scop similar. • Organizaţiile internaţionale pot fi grupate in: ▪ organizaţii specializate - pe baza acordului încheiat cu Organizaţia Naţiunilor Unite, Comisiile Economice ONU (5); ▪ grupări regionale - ce şi-au format centre de prelucrare a datelor (Uniunea Europeană şi celelalte organizaţii financiare, diverse bănci regionale); ▪ instituţii special create privind comerţul internaţional la care participă o mare parte din ţările lumii, cum au fost sau, încă sunt: Acordul General pentru Tarife si Comerţ (GATT); Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD); Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC).

8. a) Organisme internaţionale cu activitate economică şi socială aflate în subordinea ONU • Consiliul Economic şi Social al ONU (CES) • Comisia Economică a ONU pentru Europa • Comisia Economică a ONU pentru America Latină • Comisia Economică a ONU pentru Asia şi Pacific • Comisia Economică a ONU pentru Asia de Vest • Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) • Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO)

9. b). Organisme economice internaţionale şi regionale • Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS), • Sistemul Economic Latino-American (SELA) • Acordul privind comerţul liber între Republica • Dominicană şi America centrală (DR CAFTA) • Asociaţia Latino-Americană de Integrare (ALADI) • Piaţa Comună a Americii Latine (CACM) • Comunitatea Africii de Est (CEA) • Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS) • Comunitatea economică a Africii de Vest (CEAO) Unite din Asia de Sud-Est (ASEAN)

10. Activitatea de lobby şi advocacy şi rolul lor pe lângă organismele naţionale şi internaţionale Activitatea de advocacy este percepută ca: un proces de durată diferită, având drept ţintă influenţarea partenerilor sociali şi a responsabililor politici; un set de acţiuni cu ţintă precisă, îndreptate asupra factorilor de decizie, în vederea sprijinirii unei anumite probleme specifice de politici publice; un proces care implică o suită de activităţi, de apărare şi sprijinire a unui principiu (sub forma campaniilor) sau punct de vedere în faţa unei instituţii guvernamentale sau a legiuitorului şi care are drept scop influenţarea politicilor publice; promovarea unei cauze sau influenţarea unei politici, a unui flux de finanţare sau a oricărei alte activităţi motivate politic.

11. Activitatea de lobby şi advocacy şi rolul lor pe lângă organismele naţionale şi internaţionale Activitatea de lobby reprezintă:  promovarea unor interese individuale, de grup, de organizaţie, prin influenţarea politicilor publice, a instituţiilor sau legiuitorului;  comunicarea cu un factor de decizie sau cu o ţintă în încercarea de a obţine susţinerea lor în rezolvarea unor probleme specifice. Activitatea de lobby este diferită de traficul de influenţă care presupune influenţarea cu rea credinţă făcută cu scopul obţinerii de foloase necuvenite.