MUTAŢII GEOPOLITICE ŞI GEOSTRATEGICE ÎN EUROPA DUPĂ ÎNCHEIEREA RĂZBOIULUI RECE

1. UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE “CAROL I” MUTAŢII GEOPOLITICE ŞI GEOSTRATEGICE ÎN EUROPA DUPĂ ÎNCHEIEREA RĂZBOIULUI RECE -Tendinţe şi evoluţii la început de secol XXI – (Grupa BCS – 2 aprilie 2007) Gl. bg. (r.) prof. univ. cons. dr. Constantin-Gheorghe BALABAN

2. ÎN PERIOADA RĂZBOIULUI RECE Cea mai pregnanţă trasătură:existenţa lumii bipolare • . - În jurul SUA şi fosta US s-au polarizat grupări de state formând cele două blocuri antagoniste: NATO şi Tratatul de la Varşovia - Europa era împărţită în două, iar relaţia conflictuală Est/Vest ocupa scena geopolitică şi cea mondială

3. ÎN PERIOADA RĂZBOIULUI RECE • Continuare: - Arhitectura internaţională de securitate era clădită pe principiile intimidării, exterminării reciproc asigurate şi al spectrului unei confruntări nucleare globale devastatoare - Bipolaritatea a adus stabilitate în sistemul internaţional şi a marcat cea mai mare perioadă a lumii contemporane cu excepţia unor mici conflicte de ,,încercare”, blocate de superputeri înainte de a fi escaladate.

4. SFÂRŞITUL PERIOADEI RĂZBOIULUI RECE • A fost marcată de: -Dispariţia comunismului ca sistem -Dispariţia fostei URSS şi a Tratatului de la Varşovia -Dispariţia bipolarismului în raportul de putere la nivel mondial - Încercarea de a accede în prim planul problemelor internaţionale de securitate şi a altor actori precum Japonia, China sau Iranul -Începutul unilateralismului american

5. CONSECINŢE ASUPRA FENOMENULUI POLITIC • . - Au fost compromise total ideologia şi sistemul comunist din estul Europei - URSS a renunţat la statutul de superputere, iar, ulterior, s-a prăbuşit prin implozie - A dispărut bipolarismulşi odată cu el ,,echilibrul precar” şi ordinea care a rezultat din confruntarea Est-Vest - Spaţiul euroatlantic intră într-o perioadă de tranziţie profundă către o nouă arhitectură de securitate generată de mutaţiile intervenite în raportul de putere - Personaj ,,cheie” în transformările produse pe arena vieţii politice internaţionale, Mihail GORBACIV, considerat de unii analişti ,,omul marilor erori strategice”

6. CONSECINŢE ASUPRA FENOMENULUI POLITIC • . -,,Lumea este în pragul unor mutaţii radicale - aprecia în memoriile sale M. Gorbaciov - Este vorba de o cotitură care priveşte sensul şi scara istorie, deoarece (...) se pregăteşte o nouă civilizaţie”. - O nouă civilizaţie? Sunt multe întrebări despre acestă nouă civilizaţie la care nici oamenii politici şi nici analiştii fenomenului politic contemporan nu au ştiut să răspundă atunci, toţi fiind surprinşi de amploarea şi rapiditatea evenimentelor - Câteva din întrebările vremii:Cum va arăta această nouă civilizaţie? Care vor fi pilonii noii arhitecturi de securitate? Cum se va defini Europa? Care vor fi evoluţiile geopolitice în spaţiul fostului imperiu sovietic?

7. CONSECINŢE ASUPRA FENOMENULUI POLITIC • . Cum va influenţa dispariţia bipolarismului geopolitica mondială, având în vedere mutaţiile care survin în zona Pacificului? Care vor fi relaţiile dintre partenerii occidentali care au câştigat războiul rece? Cum va evolua parteneriatul euroatlantic? ( C. HLIHOR, Geopolitica şi geostrategia în analiza relaţiilor internaţionale) - Lumea intra într-o nouă eră şi trebuiau găsite soluţii. SUA puterea câştigătoare a conflictului Est-Vest era cea mai preocupată. Cele mai frecvente întrebări la casa Alba erau: Care este viitorul NATO? Ce formulă este potrivită pentru securitatea Europei după dispariţia ameninţării comunismului sovietic?

8. CONSECINŢE ASUPRA FENOMENULUI POLITIC • . - Extinderea NATO a fost nu numai un scenariu geopolitic unanim acceptat de statele din spaţiul exterior fostului URSS, ci şi un model care a început să fie transpus în practica realizării noii arhitecturi de securitate europene -Un scenariu contestat de Rusia, care vedea în extindere, dacă nu o ameninţare, cel puţin o umilire şi o excludere a ei din Europa - La 27 mai 1997, la Paris, s-a semnat Actul de bază al relaţiilor cooperării şi securităţii dintre Alianţa Nord-Atlantică şi Federaţia Rusă, context în care s-a constituit şi Consiliul Permanent NATO-Rusia. Potrivit documentului, NATO se obliga

9. CONSECINŢE ASUPRA FENOMENULUI POLITIC • . - NATO se obliga să nu desfăşoare armament nuclear pe teritoriul statelor ex-comuniste şi să nu construiască infra- structură în apropiere de frontierele Rusiei - Percepţia despre rolul şi locul NATO în viitoarea arhitectură de securitate este diferită - NATO se constituie într-un generator de securitate cu valenţe globale. Transformarea şi extinderea sa va continua să provoace mutaţii geopolitice şi geostrategice semnificative şi în alte regiuni ale globului (Asia Centrală, orientul mijlociu ori în planul relaţiilor transatlantice)

10. CONSECINŢE ASUPRA FENOMENULUI POLITIC • . - Europa se găsea din nou în situaţia de a se modela în conformitate cu liniile unor scenarii geopolitice pentru a-şi găsi formula optimă de arhitectură a securităţii - Polii de putere s-au multiplicat, viziunile s-au înmulţit, iar şansa de a se înfiripa o arhitectură de securitate unanim acceptată, părea scăzută. - Schimbările s-au accelerat şi, în acest context, capacitatea de a controla ,,agenţii”care puteau provoca mari crize în plan politic, economic sau socio-spiritual era diminuată. - Puterea fiecărui pol în ecuaţie nu era exprimată în termeni clasici militari decât în parte, pentru că la aceasta se vor adăuga alte două dimensiuni: economică şi tehnico-ştiinţifică - -

11. CONSECINŢE ASUPRA FENOMENULUI POLITIC • . - Naşterea Europei unite rămânea unul din cele mai revoluţio nare evenimente ale epocii noastre. - Destinul ei şi al lumii rămânea dependent de aptitudinea polilor de puterede a coopera eficient în problemele globale cu care se confrunta societatea, dar şi de capacitatea de armonizare a intereselelor pe diferite spaţii - O eliminare a intereselor unuia sau mai multor centre de putere va conduce la eşecul viitoarei arhitecturi de securitate pe continent, indiferent de cât de generos ar părea scenariul geopolitic pe care acesta s-a edificat ( C. HLIHOR, Noua arhitectură de securitate a Europei) -

12. CONSECINŢE ASUPRA FENOMENULUI POLITIC • . - După 1998, UE a dat un nou impuls eforturilor de întărire a securităţii şi de definire a dimensiunii de apărare la nivel european - Dezvoltarea unei politici externe şi de securitate comune a inclus şi ideea definirii unei politici comune de apărare, menţionată în mod explicit în Tratatul de la Amsterdam - -

13. URMĂRI ÎN PLANUL SECURITĂŢII • . Urmări profunde, pozitive şi negative, marcate de: - Căderea zidului Berlinului şi reunificarea Germaniei - Dezintegrarea Uniunii Sovietice şi a RSF Iugoslavia Aceste procese au determinat : - Modificări profunde în planul reconfigurării raportului de forţe la nivel global şi regional - Apariţia/dispariţia de pe arena internaţională a unor state şi redesenarea unor frontiere: procesul de dizolvare pe criterii etnico-religioase şi statale din Iugoslavia şi zona caucazo-caspică din care au rezultat state independente recunoscute ca atare de comunitatea internaţională

14. URMĂRI ÎN PLANUL SECURITĂŢII • . CONTINUARE - Starea iniţială de ,,euforie pacifistă” a fost repede înlociută de incertitudine şi instabilitate din cauza apariţiei şi proliferă- rii unor noi provocări, riscuri şi ameninţări în materie de securitate generate nu numai de dezintegrarea fostei URSS şi a glacisului său central european - Europa şi a fost confruntată cu un număr mare de conflicte, multe neprevăzute, escaladarea acestora depăşind chiar esti- mările şi conferindu-le o anvergură internaţională (războaiele din Golf, Afganistan, războiul civil din Iugoslavia)

15. URMĂRI ÎN PLANUL SECURITĂŢII • . - Organizaţiile internaţionale care au apărut în Europa în anii conflictului Est-Vest şi care au contribuit la gestionarea acestora s-au văzut obligate fie să-şi redefinească scopurile, obiectivele şi strategiile, fie să dispară (cazulTratatului de la Varşovia şi al CAER) - Delimitarea zonei de responsabilitate şi de acţiune atât a organizaţiilor şi instituţiilor europene care au supravieţuit în epoca post-război rece cât şi a celor create în ultimul deceniu al secolului XX în spaţiul ex-sovietic, central est european (Grupul Vişegrad, CSI, OCEMN, ICE, ICESE etc.) - Redistribuirea sarcinilor şi responsabilităţilor între ele

16. URMĂRI ÎN PLANUL SECURITĂŢII • . - Un mediu de securitate tot mai complex, dinamic şi incert - Semnalează creştera numărului şi diversificarea tipului de actori (de la unul-două tipuri la cinci şi, probabil diversificarea va continua prin apariţia unor noi actori statali de securitate cu veleităţi globaliste); organisme şi OIS deja existente - ONU, NATO, OSCE, UE etc.; ONG-uri cu preocupări de natură diferită (umanitare, antiglobaliste, pentru protecţia mediului); actori transnaţionali de securitate de genul mişcărilor religioase sau etnice, grupările teroriste, cartelurile drogurilor ori diferite secte; alte grupuri internaţionale ori subnaţionale - palestinieni, bosniaci, kurzi.

17. URMĂRI ÎN PLANUL SECURITĂŢII • . - La nivel mondial - trecerea la o lume unipolară, în care SUA deţin o poziţie dominantă, la o distanţă foarte mare de orice alt stat. Totuşi, experienţa ultimilor 14-15 ani arătă că nici un stat, nici măcar o superputere precum America, nu mai poate reacţiona eficient la unele ,,agresiuni” venite din exterior - Răspunsurile la întrebări de felul: Care naţiune poate să-şi apere frontierele împotriva bolilelor, rachetelor balistice, traficului de droguri sau transmiterii de imagini subversive? Care naţiune poate să-şi protejeze aerul şi apa împotriva ploii acide purtate pste Canada sau împotriva norului radioactiv care înaintează spre vest dinspre Cernobâl? Care naţiune poate să-şi protejeze moneda împotriva speculaţiilor păgubitoare…? .

18. URMĂRI ÎN PLANUL SECURITĂŢII • . -Răspunsurile nu sunt nici simple şi nici uşor de dat - Nu se exclude nici posibilitatea creşterii importanţei unor state ca ,,superputeri mondiale” în jurul cărora să graviteze puterile mondiale aliate sau cele interesate în realizarea aceloraşi obiective (interese) - Aprecieri similare şi în legătură cu rolul ,,statelor de mărime medie”, desigur, toate în detrimentul organizaţiilor de securitate mai puţin eficiente - Tendinţele de creştere/descreştere a rolului de actor de prim rang al statului în geopolitica de astăzi nu sunt absolute, nici măcar uniforme la scară planetară. -

19. TENDINŢE ŞI REDIMENSIONĂRIALE SISTEMULUI INTERNAŢIONAL ACTUAL • Tranziţia către sistemul internaţional multipolar • Dinamismul fără precedent al mediului actual de securitate • Permanentizarea focarelor de crizădatorită tensiunilor şi reminiscenţelor de natură politică, culturalăşi etnice • Competiţia între puteri în spaţiul euroatlantic pentru redistribuirea rolurilor • Tentativele Federaţiei Ruse de a-şi reafirma statutul de mare putere pe arena europeană

20. NORD-SUD ŞI CELE DOUĂ ORDINI MONDIALE • Discrepanţa dintre experienţa Nordului industrializat şi Sudului marginalizat. • Influenţa globalizării, divizarea statelor, modelul de ierarhizare, uşurează clasificarea între Nord şi Sud.

21. EXISTĂ O NOUĂ ORDINE DUPĂ RĂZBOIUL RECE? • Conceptul de ordine presupune cel puţin câteva noţiuni referitoare al sistemul internaţional. • Un sistem este condiţia iniţială necesară pentru o ordine, dar nu suficientă. • Raţionamentul lui Hobsbawn defineşte sistemul ca fiind un concern al marilor puteri, o formă particulară a sistemului.

22. GLOBALIZAREA ŞI SFÂRŞITUL RĂZBOIULUI RECE • Dărâmarea barierelor care au stagnat globalizarea - un efect al războiului rece. • Anul 1990 - anul intensificării globalizării. • Uniunea Sovietică a devenit dependentă de sprijinul statelor vestice. • Globalizarea - element ce a existat şi înainte de războiul rece, cât şi unul ce continuă şi acum. • Globalizarea - element ce a avut şi are efecte pozitive pentru unii şi negative pentru alţii.

23. INTERPRETAREA GLOBALIZĂRII ŞI SFÂRŞITUL RĂZBOIULUI RECE • Sfârşitul războiului rece a declanşat o competiţie în ordinea lumii. • America continuă să fie o superputere, cu toate că şi-a realizat scopul. • Globalizarea este cea mai semnificativă transformare. • Globalizarea şi globalismul sunt produsul condiţiilor istorice. • Globaliştii susţin că există mari transformări la sfârşit de secol.

24. O NOUĂ ORDINE INTERNAŢIONALĂ PRIN GLOBALIZAREA STATELOR • Obiecţiile la definirea globalizării sunt elemente ale ordinii contemporane. • Globalizarea - stâlpul de rezistenţă al ordinii internaţionale. • Globalizarea nu face ca statele să dispară. • Globalizarea prezintă gradul de interacţiune dintre state. • Ideea unei ordini internaţionale este mult mai limitată decât ordinea globală mondială. • Globalizarea nu înseamnă sfârşitul tuturor proiectelor internaţionale.

25. CONCLUZII • Există o situaţie hibridă în care statele îşi împart responsabilitatea de gazdă cu organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale. • Multe prevederi care la început cădeau în sarcina proprie a statelor, acum pică în sarcina ordinii internaţionale. • Identitatea statelor este într-o considerabilă schimbare. • Scopul ordinii post războiul rece - expresia unei căutări permanente.