Razboiul t roian

1. Razboiul troian Saniuta Ionut, Chiper Andrei, Scortea Dragomir

2. Regii greci • Menelau Menelau sau Menelaos a fost fiul lui Atreu - regele cetăţii Micene - şi al Aeropei şi fratele lui Agamemnon. Urmas al lui Atreus si frate cu Agamemnon. Alungat impreuna cu Agamemnon din cetatea Mycenae de catre Aegisthus, Menelaus se refugiaza la Sparta. Aici, cei doi frati se casatoresc cu fetele regelui Tyndareus. Odata cu mana Helenei, Tyndareus ii daruieste lui Menelaus si tronul sau, facandu-si-l urmas. Menelaus domneste multi ani in pace asupra Lacedaemonului, alaturi de Helena - cu care are si o fiica, Hermione - pana in ziua in care soseste la curtea sa Paris, fiul regelui Priamus. Cu sprijinul Aphroditei, care-i fagaduise lui Paris drept sotie pe cea mai frumoasa dintre muritoare, acesta din urma o rapeste pe Helena si fuge cu ea la Troia. Menelaus cere atunci sprijinul celorlalte capetenii argiene si porneste expeditia impotriva Troiei. Comandantul suprem al armatei si al flotei astfel injghebate este Agamemnon, fratele lui Menelaus. In luptele care au loc, Menelaus e mereu in primele randuri. El il raneste pe Paris, ucide nenumarati eroi troieni, se bate cu Aeneas si, in sfarsit, patrunde in cetate inchis fiind, impreuna cu ceilalti greci, in pantecele calului de lemn. In noaptea incendierii cetatii, el asalteaza casa lui Deiphobus, fratele lui Paris, cu care se casatorise Helena dupa moartea acestuia din urma, si il ucide. Cand se afla insa, in sfarsit, fata in fata cu propria sotie, e coplesit de sentimentul dragostei profunde pe care o nutreste inca fata de ea si o iarta. Dupa distrugerea Troiei cei doi iau din nou calea marii, spre a se intoarce acasa. Vointa zeilor si vanturile potrivnice ii abat insa din drum, facandu-i sa rataceasca mult timp pe meleaguri straine. Dupa multe opriri vremelnice (in Lesbos, Creta etc.) si dupa un popas mai indelungat in Aegyptus, Menelaus si Helena ajung, in sfarsit, acasa in Lacedaemon, unde-si petrec apoi linistiti tot restul vietii.

3. Agamemnon • Agamemnon a fost unul dintre cei mai importanţi eroi ai Greciei mitologice (cunoscut din Iliada). El fost fiul şi urmaşul la tron al regelui Atreu din Micene şi al reginei Aerope, şi fratele lui Menelau. • Când Atreu a fost ucis de către Egist, nepotul său, Agamemnon a fost izgonit din Micene împreună cu fratele său, Menelau. Cei doi s-au refugiat la Tyndareos, regele Spartei. Acolo s-au căsătorit cu fiicele regelui, Clitemnestra şi Elena. Agamemnon a avut patru copii cu Clitemnestra: Ifigenia, Chrysothemis, Electra şi Oreste. • Menelau i-a succedat lui Tyndareos în Sparta, iar Agamemnon cu ajutorul fratelui său şi-a recăpătat tronul şi s-a înapoiat la Micene, alungându-l pe Egist şi pe tatăl său Tieste. El l-a sfătuit pe Menelau atunci când s-a căsătorit cu Elena ca să ceară celorlalţi peţitori să-i jure că nu-l vor ataca. • Când Agamemnon s-a înapoiat acasă, la Micene, el a fost primit cu bucurie de popor dar nu şi de soţia sa, Clitemnestra, care împreună cu amantul acesteia, Egist (acelaşi care l-a ucis pe Atreu), l-a asasinat pe Agamemnon şi pe susţinătorii săi, devenind asfel regină împreună cu Egist. Mai târziu, fiul lui Agamemnon, Oreste, împreună cu prietenul să Pylade şi sora sa Electra, l-a răzbunat pe tatăl său, ucigându-şi mama şi pe amantul ei,Egist.

4. Cauzele si prezentarea razboiului • Cu timpul, Zeus află de la Themis şi de la Prometeu (eliberat de Heracles din Caucaz) că el însuşi va fi detronat de un urmaş. Altă profeţie dezvăluia că zeiţa Thetis, cu care Zeus a avut o relaţie intimă, va naşte un fiu care îşi va depăşi tatăl în măreţie. Poate pentru unul sau ambele motive, Thetis a fost logodită cu un om, regele Peleus, fiul lui Aiakos, ori din ordinele lui Zeus, ori pentru a o bucura pe Hera, cea care a crescut-o. • Toţi zeii au fost invitaţi la nunta dintre Thetis şi Peleu, cu excepţia zeiţei Eris, personificarea discordiei. Insultată, ea şi-a făcut apariţia la nuntă invizibilă şi a adus un cadou de nuntă sau l-a aruncat de la uşă. Cadoul era un măr de aur pe care erau inscripţionate cuvintele "Te Kallisti" ("Celei mai frumoase"). Hera, Atena si Afrodita au revendicat mărul şi s-au certat mult timp din cauza lui. Nici unul din ceilalţi zei nu a putut să îşi dea cu părerea, pentru că favorizând-o pe una din ele, atrăgea oprobriul celorlalte 2. În cele din urmă, Zeus le-a trimis împreună cu Hermes, la prinţul Paris, pe când acesta era încă păstor pe Muntele Ida. Toate cele 3 zeiţe au încercat să-l mituiască pe tânăr. Hera i-a promis ca-l va face rege peste toata Asia (în acea perioadă, "Asia" era numele pentru Asia Mică de astăzi), Atena i-a promis că-l va înzestra cu darul elocvenţei si victorii in lupte, iar Afrodita era dispusă să i-o dea ca iubită pe Elena, regina Spartei, una din cele mai frumoase muritoare. Paris i-a cedat mărul Afroditei, apoi după mai multe incidente şi-a aflat descendenţa regală. • Elena era cea mai frumoasă muritoare, una din fiicele lui Tyndareus, regele Spartei. Mama ei era Leda, cea care după ce a fost sedusă de Zeus, metamorfozat în lebădă, a născut 4 copii: Elena, Clitemnestra, Castor şi Pollux. Există însă şi variante care susţin că Tyndareus este de fapt tatăl biologic al celor 4 copii sau că mama Elenei nu este Leda ci Nemesis. Elena a avut o mulţime de peţitori, dar tatăl său nu a ales nici unul să-i fie soţ, de teamă să nu provoace revolta celorlalţi. Printre numeroşii peţitori se numărau şi Ulise, Aiax, Menelaus, Patrocles etc.

5. Într-un final, Ulise a propus un plan pentru a rezolva dilema. În schimbul suportului lui Tyndareus în peţirea Penelopei, el a sugerat ca Elena să-şi aleagă singură soţul şi nu tatăl ei (aşa cum se obişnuia în Grecia din Antichitate până în secolul al XX-lea). Toţi peţitorii au trebuit atunci să jure că vor apăra mariajul Elenei, indiferent pe cine va opta aceasta. • Elena a hotărât să se căsătorească cu Menelaus. Dar Menelaus nu era acolo, să o peţească personal ci îl trimisese pe fratele lui, Agamemnon, să îi îndeplinească această sarcină. De asemenea, Menelaus i-a promis Afroditei un hecatomb, adică sacrificarea a 100 de boi, dacă o va câştiga pe Elena şi nu şi-a ţinut promisiunea, ceea ce a mâniat-o pe zeiţa iubirii. Cei 2 fraţi, Agamemnon şi Menelaus, trăiau în exil în palatul lui Tyndareus de ceva timp. Ei au fost goniţi din Argos, cetatea lor natală, după ce tatăl lor, Atreus a fost ucis iar tronul preluat de fratele lui Thyestes şi fiul lui Egist. Însurându-se cu Elena, Menelaus a moştenit tronul • Spartei, mai ales deoarece Castor şi Pollux au devenit zei, iar Agamemnon s-a căsătorit cu Clitemnestra şi a redobândit cetatea Argos. • Având o misiune diplomatică în Sparta, Paris o vede pe Elena şi se îndrăgosteşte de ea. Tocmai în acea perioadă, Menelaus era plecat în Creta pentru a-l înmormânta pe unchiul lui, Crateus. Paris, cu ajutorul Afroditei o ademeneşte pe Elena şi o răpeşte, ducând-o în Troia împreună cu o parte din comorile regelui spartan. • Menelaus i-a cerut lui Agamemnon să spele prin răzbunare onoarea pierdută în urma răpirii Elenei. Acesta a fost de acord şi l-a trimis pe Nestor împreună cu alţi emisari la curtea tuturor regilor şi prinţilor ahei, cerându-le să-şi respecte jurământul şi să o readucă pe Elena.

6. Aheii au asediat cetatea Troia timp de nouă ani. Nararea aceastei părţi a războiului este mai puţin dezvoltată decât toate celelalte, în toate sursele istorice şi legendare care au subzistat, surse care detaliază doar evenimentele din ultimul an al războiului troian. După acostarea iniţială armata s-a închegat totalmente abia în cel de-al zecelea an, datorită dificultăţilor pecuniare şi a lipsei de provizii, după cum deduce Tucidide. Ei i-au atacat pe troieni şi pe aliaţii acestora, dar în acelaşi timp, fiind constrânşi de împrejurări au fost nevoiţi să valorifice economic resursele zonei şi au cultivat pământul peninsulei Traciei. Troia nu a fost niciodată complet înconjurată şi a menţinut o legătură cu interiorul Asiei Mici, astfel încât reîntăririle exterioare au continuat să vină pentru armata ei până când a fost cucerită. De asemenea, aheii au dominat doar intrarea în Dardanele în timp ce troienii şi aliaţii lor controlau cetăţile Abydos şi Sestus şi comunicau cu restul Europei. • Ahile a atacat pământul din Troada stăpânit de Enea. A capturat Lyrnassus şi Pedasus şi multe alte oraşe vecine. L-a ucis pe Troilus, fiul lui Priam, care avea 19 ani şi despre care se spune că dacă ar fi împlinit 20, Troia n-ar mai fi fost cucerită. Apoi: "El a mai cucerit Lesbos şi Phocaea, apoi Colophon, şi Smyrna, şi Clazomenae, şi Cyme; şi după aceea Aegialus şi Tenos, aşa-numitele O Sută de Oraşe; apoi, în ordine, Adramytium şi Side; apoi Endium, şi Linaeum, şi Colone. A luat de asemenea Teba Hypoplaciană şi Lyrnessus, şi, mai departe, Antandrus, şi multe alte oraşe." (Apollodor, "Epitome") • Printre prizonierii luaţi din aceste oraşe se numără Briseis, o văduvă troiană, pe care Ahile o păstrează pentru sine şi Chryseis pe care o dă lui Agamemnon. Ahile l-a capturat pe Lycaon, fiul lui Priam, în timp ce tăia crengile în livada tatălui său. Patrocles l-a trimis ca sclav în Lemnos, unde a fost cumpărat de Eetion din Imbros şi adus înapoi în Troia. Doar 12 zile după aceea, Ahile l-a ucis (după moartea lui Patrocles). • Sfârşitul războiului a venit cu un ultim plan. Ulise a născocit un nou şiretlic - un gigantic cal de lemn, gol în interior (calul era animal sacru în Troia). A fost construit de Epeius şi pregătit de zeiţa Atena. Era făcut din lemn de corn luat dintr-o pădure sacră a lui Apollo. Calul avea inscripţia următoare: Grecii dedică această ofrandă Atenei pentru întoarcerea lor acasă. Fiind gol în interior, calul a fost umplut cu soldaţi, aflaţi sub comanda lui Ulise. Restul armatei a ars taberele şi s-a îndreptat cu corăbiile spre Tenedos. • Când troienii au descoperit că grecii au plecat, crezând că războiul s-a încheiat, s-au bucurat şi au dus calul în cetate, în timp ce dezbăteau ce să facă cu el. Unii erau de părere să îl arunce de pe stânci, alţii să îi dea foc, în timp ce câţiva se gândeau să-l dedice zeiţei Atena. • Aheii au intrat în oraş şi au început să ucidă populaţia care dormea. Un mare masacru a urmat, masacru care a continuat de noaptea până ziua. • Neoptolemus l-a ucis pe Priam, care a încercat să se adăpostească la altarul lui Zeus. Menelaus i-a luat viaţa lui Deiphobus, soţul Elenei după moartea lui Paris, şi era gata-gata să o ucidă şi pe Elena, însă a fost oprit de frumuseţea ei neasemuită. De aceea, regele spartan a luat-o şi a dus-o pe corăbii.

7. Caderea Troiei • Aheii au intrat în oraş şi au început să ucidă populaţia care dormea. Un mare masacru a urmat, masacru care a continuat de noaptea până ziua. • Neoptolemus l-a ucis pe Priam, care a încercat să se adăpostească la altarul lui Zeus. Menelaus i-a luat viaţa lui Deiphobus, soţul Elenei după moartea lui Paris, şi era gata-gata să o ucidă şi pe Elena, însă a fost oprit de frumuseţea ei neasemuită. De aceea, regele spartan a luat-o şi a dus-o pe corăbii. • Casandra s-a adăpostit în marele templu al Atenei, însă Aiax sprintenul a urmărit-o cu gând să o siluiască. Casandra a îmbrăţişat statuia zeiţei cerându-i protecţie, însă Aiax a tras-o de păr înspre el. Statuia s-a sfărmat şi întregul templu s-a prăbuşit. Revoltaţi de această faptă, aheii îndemnaţi de Ulise au vrut să-l omoare pe Aiax cu pietre, însă acesta a fugit în templul Atenei şi a scăpat de pedeapsă. • Antenor, cel care i-a primit cu ospitalitate pe Menelaus şi Ulise când aceştia au venit la Troia să ceară întoarcerea Elenei şi care a sprijinit cauza lor, a fost eliberat împreună cu familia sa. Enea a reuşit să scape masacrului împreună cu încă câţiva oameni. După Apolodor, a fost lăsat liber datorită pietăţii sale. • Andromaca, soţia lui Hector, a fost prinsă de Neoptolemus şi dusă ca sclavă pe corăbii. Grecii apoi au ars din temelii cetatea şi au împărţit prăzile. Casandra a fost dată lui Agamemnon, Andromaca lui Neoptolemeus, iar Hecuba lui Ulise. • Aheii l-au aruncat pe copilul lui Hector, Astyanax de pe zidurile Troiei, ori din cruzime şi ură, ori pentru a sfârşi linia regală şi posibilitatea unei răzbunări din partea fiului lui Hector. Ei (sau după unele tradiţii Neoptolemus) au sacrificat-o de asemena pe prinţesa troiană Polixena pe mormântul lui Ahile, pentru că aceasta l-a trădat pe eroul aheu. • Aethra, mama lui Tezeu şi una din slujnicele Elenei a fost salvată de nepoţii ei, Demophon şi Acamas. • După unele legende, Hecuba nu a fost capturată de ahei. Deşi a reuşit să scape, a înnebunit din cauza durerii pierderii celor dragi. Hera a intervenit şi a transformat-o în căţea. • În ciuda insistenţei mitografilor că Troia a fost rasă de pe faţa pământului, arheologia arată că oraşul a supravieţuit şi continuă să existe. Mai târziu pământul a fost colonizat de eolieni.

8. Ahile • Ahile era fiul zeiţei marine Thetys şi al muritorului Peleus - regele mirmidonilor din Fthia (sud-estul Tesaliei) şi nepotul lui Zeus. Se spune că Thetys fusese râvnită atât de Zeus cât şi de Poseidon, însă cei doi au renunţat la ea în favoarea lui Peleus atunci când titanul Prometeu a profeţit că ea va aduce pe lume un fiu mai puternic ca tatăl lui. Atunci Zeus a dat-o de soţie lui Peleus, care a trebuit mai întâi să o învingă pe Thetys în luptă. • Când l-a născut pe Ahile, Thetys a vrut să-l facă nemuritor. Ahile a fost cufundat în întregime de către mama sa în apele Styxului, însă i-a rămas afară călcâiul de care-l ţinea Thetys. • Copil fiind, Ahile a fost încredinţat centaurului Cheiron, care l-a crescut pe muntele Pelion. Acolo, Ahile a învăţat să tragă cu arcul, să vâneze lei şi mistreţi (la numai şase ani), să fugă repede ca o căprioară, dar şi să cânte din liră şi vocal. Ulterior, pentru a-l împiedica să participe la războiul troian - unde ştia că-şi va găsi moartea, aşa cum prorocise preotul Calhas, şi încercând să zădărnicească împlinirea destinului - Thetys şi-a trimis fiul la curtea lui Lycomedes, regele dolopilor din insula Skyros, care l-a ţinut ascuns, deghizat în veşminte femeieşti, printre fiicele lui. Una dintre ele, Deidamia, i-a născut lui Ahile un fiu, pe Neoptolem (sau Pyrrhus). Între timp însă, grecii pregăteau războiul împotriva Troiei. La chemarea lui Odiseu şi Diomede (care l-au atras printr-un vicleşug), Ahile se alătură armatelor greceşti, în fruntea mirmidonilor, împreună cu prietenul său Patrocle şi cu bătrânul înţelept Fenix. La despărţire, odată cu plecarea flotei din Aulida, Peleus îi dăruieşte lui Ahile armele sale: armurile şi suliţa primite ca dar de nuntă şi caii primiţi de la Poseidon. • Conform lui Plutarh şi a învăţatului bizantinIoannes Tzetzes, atunci când corăbiile aheilor au ajuns la Troia, Ahile s-a luptat şi l-a ucis pe Cicnos din Colones, un fiu al lui Poseidon. Cicnos era invulnerabil, însă avea un punct slab, capul. După Dares Phrygius, tot Ahile este cel care l-a ucis pe Troilos, cel mai tânăr fiu al lui Priam şi al Hecubei, în templul zeului Apollo. Trolius avea aproape douăzeci de ani, iar legenda spune că dacă ar fi ajuns la această vârstă Troia ar fi devenit invincibilă

9. Tot Ahile a cucerit şi legendarul oraş Teba, din Asia, unde domnea tatăl soţiei lui Hector, Andromaca. Ahile l-a ucis pe Ection, regele Tebei şi pe toţi cei şapte fii ai acestuia. Regina, împreună cu toate bogăţiile din oraş, cu Chryseis - fiica lui Chryses, preotul lui Apollo - şi cu Briseis au fost luate ca pradă de război de către Ahile şi mirmidonii săi. Dar Chryseis a fost dată lui Agamemnon. • Iliada lui Homer este cea mai cunoscută relatare a faptelor lui Ahile din timpul războiului troian. Epopeea homerică acoperă doar câteva săptămâni din cadrul războiului şi nu prezintă moartea lui Ahile. Începe cu retragerea din luptă a lui Ahile, după ce acesta s-a simţit dezonorat de Agamemnon, comandantul aheilor. Agamemnon luase ca sclavă cu ceva timp în urmă pe Chriseis. Chrises, tatăl acesteia, l-a rugat pe Agamemnon să îi înapoieze fata, dar rugăminţile i-au fost refuzate, iar Apollo a trimis asupra aheilor ciumă. În cele din urmă, Agamemnon a renunţat la Chriseis dar şi-a luat în schimb altă sclavă, pe Briseis, care îi aparţinea însă lui Ahile. Simţindu-se jignit de acest lucru, Ahile a refuzat să mai comande armata mirmidonilor (aşa cum va spune mai târziu, Ahile o iubea pe Briseis). • Sperând să-şi menţină gloria chiar şi în absenţa sa din luptă, Ahile i-a cerut mamei sale Thetys să-l convingă pe Zeus să îi lase pe troieni să împingă armata grecească înapoi spre mare şi astfel să domine lupta. Troienii, conduşi de Hector, au reuşit să ajungă la corăbiile greceşti şi să distrugă o parte din ele. Deoarece grecii se aflau aproape de o înfrângere grea, Ahile a îngăduit prietenului său cel mai bun, Patrocle, să conducă armata mirmidonilor în luptă şi să folosească propria-i armură. Patrocle a reuşit să-i împingă pe troieni dincolo de ziduri dar a fost ucis de Hector înainte de a putea pătrunde în Troia. • Ahile a suferit după prietenul lui şi a ţinut în cinstea acestuia multe jocuri funerare. Fiind hotărât să intre în luptă, a făcut rost de o nouă armură la Hefaistos, cu ajutorul mamei sale, deoarece cea pe care i-o dăduse lui Patrocle a fost luată de Hector. Reintrând pe câmpul de luptă, Ahile a omorât un mare număr de duşmani, fiind mereu dornic să-şi răzbune prietenul. El chiar s-a luptat cu zeul râului Scamandru - Xanthos - care fusese înfuriat de faptul că Ahile îi murdărise apele cu oamenii pe care îi omorâse.

10. Zeul Xanthos a încercat să-l înnece pe Ahile, dar a fost oprit de Hera şi Hefaistos. După ce i-a alungat pe troieni în spatele zidurilor, Ahile l-a întâlnit pe Hector şi l-a urmărit de trei ori în jurul zidurilor Troiei, până când zeiţa Atena, luând forma fratelui prinţului troian, Deifobos, l-a convins pe Hector să-l înfrunte frontal pe Ahile. Eroul mirmidon îl învinge pe Hector, îl ucide, îl leagă de carul său de luptă şi îl trage în jurul câmpului de luptă timp de treisprezece zile. Cu ajutorul zeului Hermes, Priam, tatăl lui Hector, s-a dus la cortul lui Ahile şi l-a convins pe acesta să-i dea trupul fiului său pentru a-i face ritualurile funerare. Ultimul pasaj din Iliada este cel al funeraliilor lui Hector. • Aşa cum a prezis Hector când se afla în pragul morţii, Ahile este ucis de către Paris. O variantă spune că zeul Apollo a îndreptat săgeata lui Paris către călcâiul lui Ahile, unicul său punct sensibil, în timp ce eroul aheu se afla pe câmpul de luptă. O altă variantă susţine că Ahile a fost ucis cu un cuţit în spate de Paris în timp ce se afla cu prinţesa troiană Polixena, iubita sa, în templul lui Apollo. Amândouă versiunile anulează valoarea şi moralitatea ucigaşului şi nu îl ridică la înălţimea fratelui său Hector, ceea ce ar sugera că Ahile rămâne invincibil pe câmpul de luptă. După moarte, în cinstea eroului sunt ţinute jocuri funerale, iar oasele lui sunt aşezate cu cele ale lui Patrocle şi Antilohos. Arctinus of Miletus menţiona în epopeea sa pierdută despre războiul troian că Ahile îşi trăieşte viaţa de după moarte împreună cu Elena pe insula Leuke. • Armura lui Ahile a reprezentat un motiv de dispută între Odiseu şi Aiax, fiul lui Telamon (vărul mai mare a lui Ahile). După o tragere la sorţi nedreaptă şi după lungi dezbateri, Odiseu a preluat armura, iar Aiax, deznădăjduit, s-a sinucis. • Ahile este un personaj preferat în legătură cu războiul troian în literatură, teatru şi cinematografie.