TULBURĂRILE PERCEPŢIEI

1. TULBURĂRILE PERCEPŢIEI • Activitatea senzorial-perceptivă este procesul cognitiv prin care se produce reflectarea directă şi unitară a ansamblului dimensiunilor şi însuşirilor obiectuale. • Oferă informaţia elementară asupra realităţii externe, cât şi asupra propriului organism.

2. Senzaţia • Furnizează informaţii despre realitatea externă sau a propriului organism • Transformă excitaţia de la nivelul receptorilor în imagine subiectivă la nivelul analizatorilor corticali. • Senzaţia nu este deci identică stimulului reflectat, ci ea este de natură ideală, conştientizată. • Senzaţia este un semnal senzorial elementar unimodal, care nu reflectă decât însuşiri relativ izolate, fără a putea da date despre obiect ca tot unitar

3. Percepţia • Constituie un nivel superior pe plan calitativ, în ceea ce priveşte integrarea informaţiei • Act complex, plurimodal, realizează imaginea perceptivă, adică nu numai ansamblul de însuşiri, ci şi raporturile spaţio-temporale.

4. Percepţia – abstractizare, integrare, suprasemnificatie, caracter subiectiv • Denumind prin cuvânt conţinutul abstract al imaginii perceptive, subiectul generalizează şi totodată integrează în istoria sa existenţială obiectul sau fenomenul perceput, suprasemnificându-l personal şi conferindu-i un înalt grad de subiectivitate.

5. Apercepţia APERCEPŢIE = procesul de folosire a experienţei de viaţă în perceperea complexă a obiectelor şi fenomenelor, chiar dacă asupra organelor noastre de simţ nu acţionează la un moment dat decât un singur excitant (ex. recunoaşterea şi diferenţierea unei persoane după voce, după mers etc.)

6. Reprezentarea REPREZENTARE = realizarea imaginii mintale a obiectelor şi fenomenelor percepute anterior. Reprezentările pot fi evocate, actualizate: • pe bază de cuvânt (stimul specific pentru evocarea reprezentărilor la om şi care este strâns legat de percepţie) • sau de stimuli concreţi, neverbali, care au fost iniţial percepuţi concomitent cu stimulii ce au constituit obiectul perceperii pe care reprezentarea o reflectă. Reprezentările sunt rezultatul unei prelucrări şi generalizări a experienţei perceptive anterioare

7. CONSIDERAŢII PSIHOPATOLOGICE • Senzaţiile şi percepţiile nu se desfăşoară izolat, ele antrenează o serie de procese afectiv-cognitive, caracterizate prin: - specificitate individuală - valorizare socială

8. Psihopatologia senzorialităţii • Tulburări predominant cantitative: - hiperesteziile - hipoesteziile - sinesteziile - agnoziile • Tulburări predominent calitative: - iluzii - halucinaţii – funcţionale - fiziologice - halucinoze - halucinaţii propriu-zise - pseudohalucinaţii

9. Tulburări cantitative • Hiperestezia este reprezentată de scăderea pragului senzorial • Este resimţită de subiect ca o creştere neplăcută a intensităţii senzaţiilor, privind un singur analizator sau ansamblul lor – hiperestezie generală. Se întâlneşte în surmenaj, neurastenii, debutul unor afecţiuni psihotice, debutul bolilor infecţioase, hipertiroidie, intoxicaţii.

10. Tulburări cantitative • Hipoestezia reprezintă creşterea pragului senzorial, însoţită de diminuarea intensităţii senzaţiilor, cu scăderea numărului de excitanţi receptaţi. • Se întâlneşte în stări reactive, depresie, accese paroxistice isterice, oligofrenii, tulburări de conştiinţă mai ales cele cantitative, hipnoză, schizofrenie.

11. Tulburări cantitative • Sinestezia constă în perceperea simultană pe o cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator (ex. Audiţie colorată). Apare în intoxicaţii cu mescalină, psilocibină, LSD, cocaină.

12. Tulburări cantitative • Agnoziile reprezintă deficite psiho-senzoriale, care determină incapacitatea subiectului de a recunoaşte obiectele după calităţile lor senzoriale, analizatorii (receptorii periferici şi căile) fiind intacţi.

13. ILUZIILE • Iluzia este o percepţie cu stimul real şi specific, denaturată şi/sau deformată. • Această deformare priveşte mai mult calităţile senzoriale decât identificarea sau sensul elementelor percepute. • Percepţia este completată imaginativ; cu cât denaturarea este mai globală, semnificaţia patologică creşte.

14. ILUZIILE • Iluziile apar frecvent la subiecţii normali, care recunosc şi corectează uşor sensul deformării perceptive. • Spre deosebire de acestea, în iluziile patologice, subiectul nu încearcă să corecteze percepţia deformată, considerând-o veridică, fiind adesea însoţite de interpretare delirantă, de superficializarea atenţiei, memorieişi/sau a proceselor asociative • Iluziile au fost clasificate în: iluzii fiziologice şi iluzii patologice.

15. ILUZIILE • Iluzii fiziologice – se produc prin modificarea condiţiilor perceptive (obiective), a mediului perceptiv sau a condiţiilor interne (subiective). Iluzii prin modificarea condiţiilor interne (subiective): • prin tulburări de atenţie (false identificări); • din stări afective (frică, anxietate, euforie); • modificări fiziologice ale stării de conştienţă - iluzii hipnapompice şi hipnogogice; • stări de oboseală, suprasolicitare şi surmenaj.

18. Clasificarea iluziilor patologice după modalităţile senzoriale • Exteroceptive - vizuale - auditive - gustative - olfactive - haptice sau tactile • Proprioceptive • Interoceptive

19. ILUZII PATOLOGICE VIZUALE Cele mai frecvente • Metamorfopsii - impresia deformată obiectelor şi spaţiului perceput - macropsii - micropsii - dismegalopsii - porropsii - Pareidoliile– sunt iluzii caracterizate prin deosebita intensitate şi vivacitate a fenomenului iluzoriu (“entitate materială”, Jaspers) în care complementul imaginativ al percepţiei atinge gradul maxim de bogăţie. Critica variabilă şi participarea afectivă intensă le conferă un caracter de tranziţie către fenomenele halucinatorii (Ey H.) Sunt percepţii deformate, anxiogene, frecvent întâlnite la copii, în delirium tremens, epilepsie, schizofrenie, infecţii, post TCC

20. ILUZII PATOLOGICE VIZUALE • Falsele recunoaşteri – identificarea greşită a diferitelor persoane • Apar în: stări maniacale, intoxicaţii acute, stări confuzionale, sindromul Korsakov, sindroame demenţiale – Alzheimer, • Fenomenele de tip deja văzut, cunoscut, trăit. • Falsele nerecunoaşteri – fenomenele de tip niciodată văzut, cunoscut, trăit - apar frecvent în patologia lobului temporal

21. ILUZII PATOLOGICE VIZUALE • Iluziile de persoană sunt erori de identificare a persoanelor şi apar în sindroame delirante sau lezionale: - iluzia sosiilor (sindr. Capgras/Capgras- Serieux), sindrom delirant care are ca mecanism falsa identificare+interpretare delirantă; apare în schizofrenia nediferenţiată şi paranoidă, tulburare delirantă de tip paranoiac, leziuni de emisfer drept - iluzia Fregoli – delir de persecuţie , de urmărire, în care un unic persecutor poate lua înfăţişări diferite; apare în aceleaşi circumstanţe patologice.

22. Alte iluzii patologice • Auditive- cantitative sau calitative • Gustative şi olfactive- de obicei asociate (perceperea eronată a gsutului/mirosului unor substanţe) – schizofrenii, tulburări delirante – de obicei asociate ideaţiei delirante de otrăvire • Viscerale sau interoceptive – perceperea eronată a funcţionării unor aparate sau organe • Proprioceptive – iluziile de modificare a schemei corporale – perceperea eronată a formei, dimensiunii, greutăţii, poziţiei (tulburare totală sau parţială de schemă corporală); apar în patologia parieto-occipitală, schizofrenie (dismorfofobie), patologia obsesivo-fobică, intoxicaţii, stări confuzionale

23. Cenestopatia • Sunt tulburări ale propriei cenestezii a individului (sensibilitate corporală generală), care, în mod normal este resimţită ca o stare de comfort • Cenestopatia este o iluzie internă, constând în senzaţii corporale diverse, ce sugerează afecţiuni medicale, având oarecare similaritate cu senzaţiile care au un substrat anatomo-fiziologic. • Ele constau în senzaţii neplăcute: arsuri, dureri, parestezii, furnicături, înţepături; sunt difuze, mobile, nu respectă nici o repartiţie metamerică, fără un substrat organic obiectivabil, pe care pacienţii le descriu cu o participare emoţională importantă şi penibilă. • Se întâlnesc în sindroame hipocondriace, tulburări somatoforme, stări anxioase, depresive, la vârstnici

24. Halucinaţiile • Sunt definite clasic drept “percepţii fără obiect”, (Ball). • Definiţia a fost completată de către Ey H. prin menţiunea “fără obiect de perceput”, la care o adăugăm pe cea a lui Porot A. – “experienţe psihologice interne care determină subiectul să se comporte ca şi cum ar avea o senzaţie sau o percepţie, atunci când condiţiile exterioare normale ale acestor senzaţii sau percepţii nu se realizează”.

25. FENOMENE DE TIP HALUCINATOR ÎNRUDITE CU HALUCINAŢIILE

26. FENOMENE DE TIP HALUCINATOR ÎNRUDITE CU HALUCINAŢIILE

27. Halucinaţiile psiho-senzoriale • Sunt cele care corespund întru-totul definiţiei halucinaţiei (au caracter de senzorialitate, se proiectează în spaţiul perceptiv, subiectul crede în realitatea lor). • Ele au fost numite şi halucinaţii adevărate, cu toate că alăturarea celor doi termeni este un paradox lingvistic.

28. Clasificarea halucinaţiilor • Halucinaţii exteroceptive: auditive, vizuale, olfactive, gustative, tactile, autoscopice, transpuse • Halucinaţii interoceptive (viscerale) • Halucinaţii proprioceptive (motorii, kinestezice)

29. Halucinaţii auditive

30. Halucinaţii auditive

31. Halucinaţiile vizuale

33. Halucinaţii olfactive şi gustative

34. Halucinaţiile tactile

35. HALUCINAŢII CORPORALE

36. Asocieri halucinatorii • Halucinaţiile psiho-senzoriale sunt adesea combinate, adică interesează mai mulţi analizatori în acelaşi timp; • Halucinaţiile vizuale şi auditive, cele olfactive şi gustative, tactile şi corporale sunt cel mai adesea asociate; • În patologia de intensitate psihotică a involuţiei apar în mod specific halucinaţii corporale, localizate în special în zonele genitale, asociate cu halucinaţii olfactive.

37. Halucinaţiile psihice(pseudohalucinaţiile) • Sunt definite ca autoreprezentări aperceptive, caracterizate prin incoercibilitate, automatism şi exogenitate (Petit G.). • Spre deosebire de halucinaţiile psihosenzoriale, halucinaţiilor psihice le lipseşte obiectivitatea spaţială şi caracterul de senzorialitate; • Sunt localizate în gândirea proprie, în spaţiul intrapsihic; neavând decât obiectivitatea psihică;

38. Halucinaţiile psihice(pseudohalucinaţiile) • Datorită absenţei caracterului de senzorialitate, prin contrast cu halucinaţiile psiho-senzoriale ele mai sunt denumite şi pseudohalucinaţii. • Diferă de reprezentările obişnuite prin caracterul de stranietate, de exogenitate. • Bolnavul nu le percepe pe căile senzoriale obişnuite, ci le trăieşte ca pe nişte fenomene străine, impuse din afară, care “i se fac” şi cărora nu li se poate opune şi pe care nici nu le poate controla prin propria voinţă.

39. Tipuri de halucinaţii psihice (pseudohalucinaţii)

40. Tipuri de halucinaţii psihice (pseudohalucinaţii)

43. Sindromul de automatism mintalClerambault-Kandinski • Grupează în acelaşi sindrom halucinaţii psihosenzoriale şi psihice alături de o serie de fenomene psihice caracterizate prin exogenitate şi incoercibilitate. • Sindromul de automatism mintal este reprezentat de triplul ecou ( al gândirii, lecturii, actelor), triplul automatism (motor, ideic, ideo-verbal) şi numeroase halucinaţii psihice anideice (fără temă, întâmplătoare).