Mitologia

1. Mitologia

2. Despremitologie • O mitologie este un ansamblu relativ coerent de mituri, întâmplări care descriu o anumită religie sau un sistem de valori. • În general, miturilesuntopereliterarenarativetradiționale care au rolul de a explicadiferitefenomene ale naturii, origineaomuluiși a animalelor. • De obicei, miturileimplicăprezențaunui element sacru, a unorzeități, a unorforțefabuloase, supraomenești • Mitologia ca sistem general este elaborată începând din stadiul culturii primitive, până în momentul apariției civilizației tehnice timpurii și a formelor ei de gândire teoretică, adică până atunci când mitologia este absorbită și codificată de religie.

3. Definită dinăuntrul ei, subiectiv, mitologia este o încercare globală de cunoaștere absolută a universului, deci o filosofie care include demersul mistic și o știință generală care exclude experimentul și care se constituie în orice cultură primitivă. • Termenul de mitologie se poate referi fie la studierea miturilor, fie la un corp de mituri. • Marile mitologii se formează - pentru fiecare grup uman în parte - între mezolitic și sfârșitul neoliticului, adică atunci când oamenii își înlesnesc existența printr-un mod de viața nou, cu oarecare comfort asigurat, față de riscurile traiului precedent, peregrin și aleator, din civilizația cinegetică și pescărească.

4. Mitologia nordică • Mitologia nordică sau mitologia scandinavică cuprinde religia, miturile și legendele populației pre-creștine scandinavice șiislandeze. • Cei dintâi oameni au origine vegetală, fiind sculptați din lemnul a doi copaci de către zeii Odin, Vili și Ve. Numele primilor oameni au fost Askși Embla.Odin le-a dat viață, Vili le-a oferit rațiune, iar Ve simțuri și caracter antropomorf. • În mitologia nordică, viziunea despre viitor este sumbră. La sfârșitul lumii se spune că puterea răului și a haosului va depăși pe cea a binelui și a ordinii. Loki și copii lui se vor elibera și vor căuta să se răzbune pe zeii Asgard-ului.

5. O iarnă de trei ani, Fimbulwinter, se va așterne peste întreaga lume, pământul se va cutremura, stelele se vor prăbuși, morții vor veni din Niflheim sau din Helheim pentru a-i ataca pe cei vii, oamenii se vor ucide între ei. 

6. Mitologia egipteană • Mitologia egipteană este un ansamblu de credințe și mituri religioase care s-au răspândit pe teritoriul EgiptuluiAntic până la aparițiacreștinismuluiși a islamului. • În întreaga istorie a Egiptului Antic, credințele dominante ale oamenilor s-au contopit, s-au schimbat și s-au impus în funcție de puterea câștigată de liderii diferitelor grupuri. Acest proces a continuat chiar și după sfârșitul civilizației egiptene antice. Ca un exemplu, în timpul Noului Regat, zeii și Amon s-au unit într-o singură divinitate, Amon-Ra. • Mitul genezei lumii are diferite variante în mitologia egipteană. Cea mai cunoscută din ele provine din Heliopolis. Se spune că la începuturi exista doar o mare întunecată, trupul zeului Nu. Nu făcea parte dintr-un grup de opt zei primordiali, numit Ogdoad. 

7. Din adâncul apelor a ieșit la un moment dat un munte, iar în vârful lui a strălucit în întreaga lui splendoare Atum, zeul soarelui, un alt membru al grupului Ogdoad și creatorul lumii. El scuipă și o creează pe Tefnut, zeița umidității, apoi tușește aducîndu-l pe lume pe zeul Shu , zeul aerului. • Alte versiuni ale mitului creației sunt mai puțin cunoscute. Una din ele spune că Atum s-a născut dintr-o uriașă floare de lotus și avea înfățișarea unui prunc. Din gura lui au țâșnit zeii iar din ochii lui oamenii.

8. Mitologia greaca • Mitologiagreacaesteunadintrecelemaibogate din lume, plasmuindzeitatinenumarate, eroi cu calitatiextraordinare, monstriinfioratorisimultealtecreaturifantastice (nimfe, naiade, driade, centauri, ciclopi, giganti). Dintretotiacestia, ceamai mare importanta au avut-o insaceidoisprezecezeiolimpieni.  • Poseidon, Hera, Demetrasi Hestia (darsi Hades, stapanulInfernuluisi al bogatiilorsubsolului, care insa nu locuia in Olimp) eraufiiluiCronos (celmaitanardintretitanisistapanultimpului) siaiRheei, salvati de celmaimicfrate al lor, Zeus, din panteceletatalui care ii inghitise. Dupa un aprigrazboi cu titanii, pe care ii invingpana la urma, eidevinnoiistapaniailumii. Li se alaturaincasaptedivinitatiprincipalesi multi altizeiminori.

9. Mitologia greacă cuprinde o colecție de mituri care provin din Grecia antică. Aceste povestiri, familiare tuturor grecilor antici, formau fundamentele ritualurilor lor și erau o reprezentare a lumii, cel puțin până la Pitagora. Această mitologie este, în mare parte, sursa celeiromane. • Zeii greci nu sunt numai prin excelență antropomorfi, nu au numai firi omenești, dar de fapt nu dispun de atribute divine în sens major înmiturile timpurii, acești zei au chiar puteri limitate • Tot panteonul olimpianduce o viață de clan certăreț lipsit de norme morale, incestuos, excesiv în actele erotice. În ciuda faptului că hrana și băutura lor sunt, teoretic, ambrozia și nectarul, zeii Helladei mănâncă și beau din belșug vin și cărnuri, iar atunci când vizitează pe oameni, dorm, suferă de boli și, ca orice societate primitivă, ascultă muzica lui Apollon și a Muzelor numai la ospețe. Deși lacomi de sacrificii, pe care le doresc adesea în hecatombă, în mod paradoxal, ei nu suportă să vadă cadavre.

11. MITOLOGIA DACĂ • Poporul dac, era după cum spune Herodot "neamul cel mai numeros după inzi", și ocupa un spațiu vast din centrul și estul continentulului european. Din marea familie a tracilor se evidențiază dacii, numiți, tot de Herodot, "cei mai viteji și mai drepți dintre traci“. • De la apariția profetului Zamolxis în Dacia, religia dacică devine monoteistă, acest profet fiind divinizat după moarte și considerat zeul suprem. • Dacii se considerau nemuritori, pentru ei moartea fiind doar o trecere de la lumea materială, la cea spirituală, cea a morților, peste care guverna, zeul lor, Zamolxes. De aceea, înaintea unor războaie, sau în timpul secetelor, ei trimiteau pe cel mai viteaz dintre tinerii daci, ca sol la Zamolxes. Tânărul era ales în urma unor competiții. Istoricul Herodotpovestește despre ritualul de trimitere al solului, astfel: "...câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful în sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini și de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus peste vârfurile sulițelor. Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredințați că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai este în viață." Se mai știe de asemenea despre daci, că atunci când este o furtună și tună și fulgeră, ei trag cu săgețile spre cer pentru a-și amenința zeul.

12. Dacii puneau accent pe spiritualitate, preoţii fiind iniţiaţi şi având rolul de a transmite informaţia mai departe. Aceaştia se împart în mai multe categorii, cei mai controversaţi sunt “kapnobatai”(cei care puteau levita, mergeau adesea pe apă sau zăpadă înaltă). • Dacologii afirmă că cele mai importante temple de cult erau chiar munţii, printre acestea afirmându-se Bucegii(Kogaionul), Ceahlăul şi munţii Retezat, formând TRIUNGHIUL DE AUR AL DACIEI. • Simbolurile emblematice ale dacilor, unele dintre ele le regăsim şi astăzi, sunt svastică, ocotogonul, crucea, şarpele cu cap de lup, lupul, etc

14. Proiectrealizat de: • - ArcanuAndra • - Coliban Naomi • - EnoiuAlexandru • - Pepine Diana • - VacaruAlina