Citologie şi Histologie Practică

1. Citologie şi Histologie Practică Curs 5

2. Efuziile seroase • Seroasele: • Pleurală, peritoneală, pericardică • Prezintă două foiţe: viscerală şi parietală • Foiţele sunt constituite dintr-un strat de ţesut conjunctiv lax acoperit spre cavitate de celule mezoteliale • Cavitate • Acumularea de aer: pneumopericard, pneumoperitoneu, pneumotorax • Acumulare de sânge: hemopericard, hemoperitoneu, hemotorax • Acumularea de lichid (altul decât sânge) în cavităţile seroase - reflecţie a unor afecţiuni locale sau sistemice,poartă denumirea de efuzie • Analiza citologiei: • afectiune benigna sau malignă; • inflamatorie sau reactivă.

3. Foiţa viscerală ( pericardică)

4. Celulă mezotelială pericardică (săgeţi – vezicule de pinocitoză)

5. Seroasa pleurală

6. Celulă mezotelială pleurală (săgeţi – microvili)

7. Efuziile seroase • În condiţii normale în cavităţile seroase se găseşte o cantitate mică de lichid. • Datorită cantităţii reduse lichidul nu poate fi aspirat (la normal). • Celulele mezoteliale realizează o barieră selectivă pentru fluide şi celule. • Mişcările lichidului prin seroase sunt determinate de: • Presiunea coloid osmotică • Presiunea hidrostatică din capilare • Permeabilitatea capilară • Drenajul limfatic • Controlul este la nivel vascular • Turnover-ul : 500ml/oră • Majoritatea celulelor prezente în fluidul normal: • Celule mezoteliale degenerate • Rare limfocite

8. Realizarea preparatelor • Lichidele se colectează în containere sterile şi transferate în laborator cât mai repede posibil • Se poate menţine până la 4 zile prin plasarea la 4 C • Cantitatea minimă necesară pentru a obţine rezultate satisfăcătoare este de 10 ml. • Se adaugă soluţie anticoagulantă (pentru 20 ml de lichid): • 2 ml de citrat de sodiu 3,8% • 20 mg EDTA (acid etilendiaminotetraacetic) • 2 mg (200 uităţi) heparină • Centrifugare 600 rpm (10 minute) • Preparate: • uscate la aer (utile pentru evidenţierea microvililor) pentru colorarea cu Giemsa • fixate (alcool) pentru colorarea cu Papanicolaou

10. Tipuri de efuzii seroase • Clasificate în funcţie de greutatea specifică şi conţinutul proteic, în transudate şi exudate • Clasic se face pe baza conţinutului proteic: • >3g/100 ml în exudat • 3g/100 ml în transudat • Transudatele implică o cauză sistemică: • Peretele vascular este intact • Presiune venoasă crescută (insuf cardiacă) • Reducerea presiunii osmotice intravasculare, dată de hipoproteinemie (insuficienţă renală) • Exudatele sugerează o cauză inflamatorie locală • Peretele vascular este lezat

11. Transudatele Lichid clar, de culoare galben pai Conţinut celular scăzut: Celule mezoteliale (în general degenerate) Macrofage Prezente în: ascitele secundare insuficienţei renale Ciroză Transudatele se întâlnesc rar în fluidele din pleură Insuficienţa cardiacă congestivă se asociază adesea de transudat pleural dar cu nivel proteic crescut datorat unor complicaţii locale (congestie pulmonară, infarct) În aceste cazuri celularitatea se aseamănă cu cea din exudat Exudatele Lichid opac, de culori variate Culoare roşietică poate sugera prezenţa unei tumori (primare sau metastatice) sau a tuberculozei Conţinut celular crescut: Leucocite Macrofage Celule mezoteliale Celule tumorale Prezente în: Afecţiuni inflamatorii Infiltrare malignă Aproape 50% sunt pe fondul proliferărilor maligne Restul sunt datorate proceselor inflamatorii acute sau cronice ale organelor aflate în legătură cu aceste cavităţi. Tipuri de efuzii seroase

12. Celularitatea efuziilor leucocitele • Sunt celulele predominante în majoritatea afecţiunilor benigne. • Limfocitele predomină în efuzii cronice • Sunt numeroase în fluidele maligne. • Morfologie asemănătoare cu a celor de pe frotiul sanguin, însă în proporţii diferite.

13. Limfocit (frotiu sanguin) Monocit (frotiu sanguin) Granulocit neutrofil (frotiu sanguin) Granulocit eozinofil (frotiu sanguin)

14. Limfocite în efuzie pleurală

15. Granulocite eozinofile (lichid pleural)

16. Granulocite neutrofile (lichid pleural)

17. Celularitatea efuziilor macrofagele • Sunt uneori dificil de diferenţiat de celulele mezoteliale, în special pe coloraţia Papanicolaou. • Este utilă coloraţia MGG • Uneori sunt cu morfologie asemănătoare monocitelor de pe frotiul sanguin. • Uzual au aspect vacuolat al citoplasmei, cu dimensiuni mai mari decât monocitele. • Originea macrofagelor din efuzii: • din sânge; • ţesutul conjunctiv submezotelial.

18. Macrofag

19. Celularitatea efuziilor macrofagele • Sunt uneori dificil de diferenţiat de celulele mezoteliale, în special pe coloraţia Papanicolaou. • Utilă coloraţia MGG • Uneori sunt cu morfologie asemănătoare monocitelor de pe frotiul sanguin. • Uzual au aspect vacuolat al citoplasmei, cu dimensiuni mai mari decât monocitele. • Originea macrofagelor din efuzii: • din sânge; • ţesutul conjunctiv submezotelial.

20. Macrofage

21. Celule gigante multinucleate

22. Celularitatea efuziilor celula mezotelială • Acoperă seroasele pleurală, pericardică şi peritoneală. • Scuamoasă sau cubică pe secţiuni. • Dimensiuni de 15-45 µm. • Pot exista forme binucleate sau multinucleate. • Este bine reprezentată pe preparatele citologice: • Citoplasma clară, abundentă; • Nuclei mici cu pattern cromatinian omogen; • Uzual fără nucleol.

23. Celule mezoteliale

24. În efuziile seroase: • Celulele sunt dispuse izolat sau în grupuri • Celulele mezoteliale au aproximativ 20 microni • Celulele sunt separate una de cealaltă prin intermediul unor zone cromofobe (intercelular) • Citoplasma este bine delimitată • Nucleul celulei este situat central, bine delimitat si poate conţine nucleoli (uneori greu evidenţiabil) • Camd sunt izolate pot fi confundate cu macrofagele Celule mezoteliale în lichid de ascită

25. Celule mezoteliale în lichid pleural

26. Macrofage

27. Celularitatea efuziilor celula mezotelială • Într-o varietate de procese suferă modificări reactive: • Limita celulară nu mai este la fel de bine delimitată; • Nucleul este mărit (relativ şi absolut), • Nucleolii adesea sunt prezenţi.

28. Celule mezoteliale reactive

29. Atipii celulare marcate

30. Hipoproteinemia Acumulare de lichid în toate cavităţile (anasarcă) Afecţiuni renale Nutriţie inadecvată Clasic: transudat Insuficienţa cardiacă congestivă: Cea mai comună cauză pentru efuziile pleurale cronice Se poate asocia şi cu acumularea de lichid pericardic şi peritoneal (ascitic) Clasic: transudat cu celularitate bogată Când asociază boală reumatismală sau pneumonie, efuzia conţine numeroase granulocite neutrofile Procesele inflamatorii acute: Granulocite neutrofile Material necrotic Procese inflamatorii cronice: În tbc predomină limfocitele Afecţiuni specifice nonmaligne asociate cu prezenţa efuziilor

31. Procese inflamatorii acute bacteriene şi non-bacteriene • Bacterian • Caracterizate de prezenţa exudatului purulent • Conţine • detritus celular, • granulocite neutrofile (multe degenerate) • macrofage. • germeni patogeni (evidenţiaţi prin reacţia Gram) • celulele mezoteliale sunt rar prezente. • Poate să apară şi pe fondul unui proces tumoral • Non-bacterian • Exudatul este steril • Celule: neutrofile, limfocite, macrofage, celule mezoteliale • Apare în: pneumonii virale, infarct pulmonar, insuficienţă cardiacă

32. Pleurită cu exudat fibrinos

33. Celule maligne • Nuclei măriţi, cu creşterea raportului nucleu/citoplasmă • Contur neregulat, hipercromi • Prezenţa microvililor la suprafaţa celulelor vizibile mai ales pe preparatele uscate la temperatura camerei şi nu pe cele fixate în alcool. Fără fixare în alcool

34. Preparat fixat în alcool