1 / 77

ELEMENTE DE SEMIOLOGIE RESPIRATORIE LA COPIL

ELEMENTE DE SEMIOLOGIE RESPIRATORIE LA COPIL. ANAMNEZA. face parte integranta din anamneza generala va trebui sa lamureasca urmatoarele aspecte: - episodul respirator prezent face parte dintr-un proces cronic, recurent sau acut?

maia
Télécharger la présentation

ELEMENTE DE SEMIOLOGIE RESPIRATORIE LA COPIL

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript

  1. ELEMENTE DE SEMIOLOGIE RESPIRATORIE LA COPIL

  2. ANAMNEZA • face parte integranta din anamneza generala • va trebui sa lamureasca urmatoarele aspecte: - episodul respirator prezent face parte dintr-un proces cronic, recurent sau acut? - elementul infectios este prezent? - s-a facut pana in prezent un tratament si ce eficienta a avut? - boala are caracter familial? • prezenta si caracterul tusei, prezenta si gravitatea dispneei, este prezent stridorul respirator, caracterul sibilant al respiratiei, geamatul si tirajul respirator

  3. ANAMNEZA • daca s-a manifestat cu cianoza: - prin anamneza se va deduce daca cianoza se poate incadra in urmatoarele forme etiopatogenetice: - suferinta respiratorie cu hipoventilatie alveolara acuta sau cronica (obstructia cailor respiratorii, deprimarea centrilor respiratori, insuficienta musculaturii respiratorii) - distributia inegala a aerului si sangelui in plaman cu raportul ventilatie/perfuzie pulmonara modificat (bronhopneumonie, atelectazie) - cardiopatii congenitale cu sunt dreapta-stanga (cardiopatii congenitale cianogene)

  4. ANAMNEZA - tulburari de difuziune alveolo-capilara (pneumonii interstitiale, fibroza pulmonara) - daca bolnavului i s-a aplicat oxigenoterapie si ce eficienta a avut (cianoza nu se amelioreaza in caz de cardiopatii congenitale cianogene) • daca a fost prezent junghiul toracic, caracterul expectoratiei (aspectul sputei, cantittate, orar), data la care au aparut eventualele modificarile ale degetelor in “bagheta de tambur” , examinari de laborator anterioare (secretii faringiene, hemoculturi, insamantari de alte materiale patologice, idr tuberculina), examinari radiologice anterioare

  5. ANAMNEZA • sa lamureasca unele aspecte ce privesc mediul social, familial si fizic al bolnavului

  6. Examenul obiectiv Va cauta sa precizeze cu deosebire: • caracterul respiratiei care cuprinde frecventa, amplitudine, efort respirator, eventual prezenta sibilantei, ritmul respirator. • Frecventa - frecventa respiratiei pe minut la copii

  7. este un test deosebit de pretios pentru aprecierea functiei pulmonare, numararea miscarilor respiratorii se efectueaza pe o perioada de mai multe minute in care bolnavul nu este agitat • exista tahipnee sau polipnee ce apar in boli care determina cresterea rigiditatii pulmonare sau a cutiei toracice (pneumonia interstitiala sau alveolar exudativa, colectiile pleurale, edemul pulmonar), in starile de anxietate, la efort fizic, in starile febrile, in anemiile severe, in acidoza metabolica, alcaloza respiratorie. • bradipneea, apare mai rar in bolile ap respirator, dar se poate intalni in alcaloza metabolica, acidoza respiratorie determinata de deprimarea SNC

  8. b. amplitudinea respiratiei • la o anumita frecventa amplitudinea poate fi normala, prea ampla (hiperpnee) sau prea superficiala (hipopnee). • hiperpneea apare in boli cu cresterea spatiului mort, in starile febrile, in anemiile severe, in acidoza metabolica, alcaloza respiratorie

  9. hipopneea apare in alcaloza metabolica, paraliziile diafragmatice sau suferinte determinate de fenomene depresive • se apreciaza la inspectia bolnavului (amplitudinea excursiilor toracice si abdomenului in timpul respiratiei) si se confirma la auscultatie prin cresterea intensitatii respiratiei de baza in hiperpnee si reducerea ei in hipopnee

  10. c. Efortul respirator (dispneea) Def. - respiratia laborioasa care se efectueaza cu efort mare din partea musculaturii respiratorii traduce incercarea organismului de a asigura o ventilatie alveolara corespunzatoare impotriva unui obstacol de-a lungul cailor respiratorii. • este insotita de anumite semne clinice care trebuie cautate: * ortopneea – este pozitia pe care o ia in mod spontan copilul, pozitie sezanda, cu toracele ridicat cat mai sus, bolnavul sprijinindu-se pe mainile proprii care sunt aplicate pe pat, inapoia sezutului (edem pulmonar, criza de astm).

  11. * tirajul intercostal – consta din deprimarea partilor moi ale cutiei toracice in timpul inspiratiei (efort inspirator crescut) sau in timpul expiratiei(efort expirator crescut). - explicatii: diferenta dintre presiunea intratoracica in inspiratie fata de presiunea atmosferica (efort inspirator crescut) sau presiunea intratoracica (din spatiul pleural) ramane la valori mai mici decat presiunea atmosferica (efort expirator crescut).

  12. In efortul respirator care survine prin obstructie bronsica si bronsiolara extionsa se cere un efort expirator suplimentar pentru a determnia expulzarea aerului in afara plamanului cand presiunea intratoracica poate depasi presiunea atmosferica si conform gradientului de presiune exista o BOMBARE a tesuturilor moi intercostale • Deprimarea inspiratorie a partilor moi ale cutiei toracice si bombarea lor respiratorie pot coexista la acelasi bolnav traducand atat un efort inspirator cat si un efort expirator datorita unei obstructii a cailor aeriene

  13. Bataia aripioarelor nazale- semn de dispnee in care se realizeaza o largire ritmica inspiratorie a narinelor; se datoreaza apelarii la muschii respiratori accesorii (muschii dilatatori ai narinelor). • propulsarea ritmica a capului – semn evident de dispnee prin miscari propulsive ale capului inspre inainte, sincron cu fiecare inspiratie prin flexiunea gatului (contractia muschilor accesorii pentru inspiratie)

  14. Sibilanta • este un zgomot de sibilanta care intereseaza bronsiile mai mari (segmentare sau lobare) fiind necesara o anumita viteza critica a coloanei de aer unde exista o obstructie a cailor respiratorii dar nu este caracteristica pentru bronsiolita capilara (cai aeriene mici). • Se intalneste la bolnavii cu astm sau cu corpi straini traheobronsici.

  15. Ritmul respirator • respiratia periodica: apare la prematuri prin instalarea unei apnei acianotice cu durata de 5-10 secunde dupa care urmeaza o perioada de ventilatie obisnuita cu o durata de aprox 15 secunde; este explicata prin lipsa de maturizare a cailor de conducere din SNC. • crizele de apnee – cianoza – ritm respirator cu semnificatie net patologica prin perioade apneice cu o durata mai mare de 20 secunde in care timp se instaleaza bradicardia si cianoza; se intalneste la copiii prematuri la care au o semnificatie prognostica grava

  16. Respiratie Cheyne- Stokes – cresterea si descresterea amplitudinilor miscarilor respiratorii cu perioade de apnee dupa asemenea secvente; aritmie respiratorie; se intalneste la copii cu insuficienta cardiaca congestiva, cu traumatisme cerebrale si boli cu hipertensiune intracraniana • Respiratia Kussmaul – respiratie hiperpneica cu ritm rar si pauze aproape egale intre inspiratie si expiratie din starile de acidoza • Respiratia Biot – compusa din unul sau mai multe cicluri respiratorii de profunzime neregulata intrerupte de perioade apneice de durata variabila; semnificatie de lezare cerebrala severa

  17. 2. Eficienta schimburilor gazoase • plamanii realizeaza schimbul de gaze permitand intrarea oxigenului in organism pentru a satisface nevoile metabolice si eliminarea CO2 rezultat din reactiile metabolice. • Insuficienta functionala pulmonara care intereseaza aprovizionarea cu oxigen determina HIPOXIA, iar insuficienta functionala pulmonara care intereseaza eliminarea CO2 determina HIPERCAPNIA • In anumite imbolnaviri pot fi deficitare ambele functii • Depistarea hipoxiei si hipercapniei prin examenul fizic obiectiv ar avea o valoare clinica inestimabila; recunoasterea ambelor tipuri de tulburari este dificila din cauza lipsei de specificitate a manifestarilor clinice pe care le provoaca acestea

  18. Simptomele clinice ale hipoxiei de gravitate medie: modificarea dispozitiei (euforie sau stare de depresie), tulb de gandire si judecata, cefalee, hipertensiune, dispnee de efort, cianoza, tahicardie, iar la o expunere mai indelungata la hipoxie poate aparea policitemia • In hipoxia grava hipertensiunea sau transformarea ei in hipotensiune,apare somnolenta, stupoarea, coma,insa tot timpul cu cianoza importanta. • Cand hipoxia se asociaza cu hipercapnie apare dispneea de repaus. • Descoperirea cianozei: unii medici o depisteaza cand saturarea sangelui arterial cu oxigen a scazut la 85 %(95-96%); unii o evidentiaza numai cand saturarea sangelui arterial cu oxigen a scazut la 80%.

  19. Simptomele clinice ale hipercapniei • Presiunea partiala a CO2 din sangele venos=46 mmHg • Daca este depasita cu 10 mmHg apar: puls rapid, bine batut, extremitati calde, vasodilatatie cutanata, localizata la fata (roseata tegumentelor si hipersudoratie difuza), mioza. • Daca depaseste cu 15 mmHg apar: congestia venelor papilare, somnolenta si stare confuzionala, tremuraturi musculare. • Daca depaseste cu 30 mmHg apar: deprimarea reflexelor tendinoase, coma cu edem papilar. Aceste simptome apar atunci cand presiunea CO2 se face relativ rapid.

  20. 3. Localizarea procesului patologic • Se face prin examenul obiectiv al bolnavului unde putem descoperi: • Trepopneea = culcat in pozitie laterala si indica existenta unei leziuni severe predominant unilaterale • Palparea traheei = poate fi comparata cu acul unui manometru; prin modificarile ei de pozitie se pot detecta diferentele de presiune sau de volum existente intre cele doua jumatati ale cutiei toracice.

  21. 3. Localizarea procesului patologic • Configuratia toracelui = medicul va da atentie simetriei toracelui in timpul inspiratiei deoarece suferintele respiratorii ce se manifesta cu ventilatie inegala intre cei doi plamani produc diminuarea sau accentuarea expansiunii inspiratorii a hemitoracelui afectat.

  22. 3. Localizarea procesului patologic Delimitarea percutorica a proceselor patologice: - palparea digito-digitala obtine pe toata suprafata toracelui sonoritate pulmonara avand o nota mai joasa in portiunile bazale ale toracelui. Trecerea de la o nuanta la alta se face pe nesimtite; cand se face brusc ne sugereaza prezenta unui proces patologic.

  23. 3. Localizarea procesului patologic - palparea directa unidigitala pe diferentierea unor modicari percepute palpatoric prin intermediul pulpei degetului - la percutie procesele de condensare ale parenchimului, procesele atelectatice vor determina zone de matitate, iar procesele caracterizate prin emfizem ,pneumotorace, chistele aeriene, determina hipersonoritate pulmonara.

  24. 3. Localizarea auscultatorie a procesului patologic Delimitarea auscultatorica a proceselor patologice: - constituie un moment esential al examenului obiectiv 1. respiratia normala de baza la nou-nascut, la sugar si la copilul mic este murmurul vezicular mai inasprit; nota “mai aspra” a mv se explica prin grosimea redusa a peretului toracic, prin diametrul mai mic a cailor aeriene si prin viteza de circulatie mai mare a aerului - ea poate fi diminuata sau abolita in colectiile pleurale cu lichid sau aer, in atelectazii si in orice suferinta care diminua sau suprima ventilatia alveolara

  25. 3. Localizarea auscultatorie a procesului patologic - daca stetoscopul se aplica pe zona de proiectie a traheei pe torace se va percepe o respiratie cu caracter de suflu tubar (fiziologic); zonele de condensare pulmonara pneumonica ofera o respiratie cu caracter de suflu tubar (patologica).

  26. 3. Localizarea ascultatorie a procesului patologic 2. zgomotele respiratorii supraadaugate - sunt de o mare importanta semiologica - ralurile crepitante: zgomote respiratorii fine se produc la nivelul alveolelor, de obicei in inspiratie prin deplisarea peretilor alveolari ce imita presararea unui nisip constituit din particule foarte mici pe o bucata de hartie; sunt semnificative pentru procesul de condensare alveolara in care exudatul are multa fibrina (raluri alveolare uscate).

  27. 3. Localizarea ascultatorie a procesului patologic - ralurile subcrepitante: caracter umed, iau nastere in alveole si in ductele alveolare prin barboatrea exudatului de catre coloana de aer care intra in alveole in inspiratie si care paraseste alveolele expiratie; in patologia sugarului si copilului mic au o mare importanta semiologica deoarece sugereaza procesele exudative din bronhopneumonie sau edem pulmonar • - ralurile sibilante: zgomote respiratorii continue cu caracter muzical, de obicei expiratorii, produse prin deplasarea cu viteza sporita, gatuiri ale bronsiilor mici sau mijlocii detrminate de spasm bronsial, secretii mucopurulente uscate si aderente la peretii bronsiilor. - ralurile ronflante: acelasi mecanism insa in bronsie de calibru mai mare

  28. Principalele procedee diagnostice in afectiunile respiratorii • Examenul radiologic: cel mai eficient procedeu de investigatie; la copil ne folosim de radiografia toracica, atat din postero-anterior, cat si din lateral; trebuie interpretate de radiolog in prezenta clinicianului - tomografia in scopul unei mai bune delimitari ale unor leziuni chistice cavitare sau ale unor opacifieri; se pot studia in special relatia dintre sistemul bronsic si unele formatiuni cavitare, defectele intrabronsice, relatia dintre vase si formatiunile chistice, diferentierea dintre structurile ganglionare si alte formatiuni mediastinale sau hilare

  29. Principalele procedee diagnostice in afectiunile respiratorii • radioscopia importanta pentru urmarirea dinamicii respiratorii, miscarile diafragmului si ventilatia unor anumite regiuni ale plamanului • bronhografia utila pentru studiul si diagnosticul leziunilor bronsice (bronsiectazie) • Bronhoscopia – pentru lamurirea mecanismelor de obstructie bronsica sau traheala, pentru identificarea anomaliilor traheobronsice, pentru aspiratia corpilor straini, pentru aspiratia secretiilor si produselor patologice; bronhoscopia si bronhoaspiratia sunt utile pentru rezolvarea diagnostica a proceselor de atelectazie care dureaza mai mult de 2 saptamani in conditiile unui tratament medical adecvat

  30. Punctia pulmonara destinata obtinerii unui aspirat pulmonar fie pentru studii histologice, fie pentru culturi; tehnica care nu este lipsita de pericole (hemoragie pulmonara, pneumotorace) • Biopsia pulmonara indicatie restransa, care se impune pentru lamurirea naturii unor afectiuni pulmonare care nu pot fi elucidate prin alte mijloace • Testele functionale respiratorii - capacitatea vitala (CV) – la copiii care coopereaza cu medicul si are indicatie in aprecierea severitatii bolilor pulmonare restrictive - volumul expirator maxim pe secunda (VEMS) – apreciaza severitatea in afectiunile respiratorii obstructive

  31. Studiul gazelor sangvinein scopul diagnosticarii hipoxiei si hipercapniei si ca apreciere a dezechilibrului acido-bazic; apreciaza severitatea insuficientei respiratorii • Punctia pleuralaobligatorie in orice colectie pleurala in scop diagnostic • Investigatii diagnostice obligatorii in suferintele aparatului respirator cu indicatii variabile de la caz la caz: - culturi pentru flora bacteriana din secretia nazala, faringiana, aspirat bronsic, sputa, exudat pleural, sange - frotiuri colorate pentru evidentierea eozinofiliei, celulelor tumorale, parazitilor, bacteriilor, ciupercilor din aceleasi produse patologice - reactii serologice pentru dinamica titrului anticorpilor in infectiile virale ca si evidentierea directa a virusurilor pe medii celulare de cultura - teste cutanate pentru determinarea alergiei, I.D.R.

  32. Afectiuni dispneizante 2 categorii largi:- afectiuni cu si fara caracter predominant expirator al dispneei • Fara caracter predominant expirator al dispneei • grupa dispneelor obstructive inalte • afectiunile acute ale laringelui: laringitele acute subglotice, epiglotita acuta, laringita acuta glotica (in esenta difterica) • edemul acut de glota • corpii straini laringieni • papilomatoza laringiana • malformatiile laringiene, etc.

  33. caracter inspirator al dispneei, cornajul, tirajul suprasternal, coborarea inspiratorie a laringelui, tusea „latratoare”, disfonia. • demonstrarea obstacolului laringian se face prin laringoscopie(directa sau indirecta), Rx parti moi cervicale, etiologic investigatii virusologice, bacteriologice, biopsie, etc. 2. Laringotraheobronsita acuta maligna (imparte si corpii straini inclavati in trahee) caracterizata prin dispnee mixta (inspiratorie si expiratorie), tuse „metalica”, cianoza intensa (mare sindrom de insuficienta respiratorie), tiraj, cornaj. Diagnosticul final se face prin traheoscopie.

  34. Pneumoniile bacteriene (bronhopneumonia, pneumonia pneumococica, stafilococia pleuropulmonara, etc.) • Afectiuni dispneizante in care nu domina nici unul din cei doi timpi respiratori • Bronhopneumonia se caracterizeaza din punct de vedere functional prin expir scurt insotit de geamat (spre deosebire de astm in care expirul este prelungit insotit de wheezing).

  35. Obiectiv semne pulmonare de condensare spre deosebire de astm traduse prin zone de submatitate sau matitate, respiratie suflanta, bronhofonie, accentuarea teritoriala a vibratiilor vocale, prezenta de raluri crepitante sau prezenta sdr. pleuritic (in stafilococia pleuropulmonara, dar si in cursul pleureziilor meta sau parapneumonice) tradus prin matitate franca, abolirea murmurului vezicular, suflu pleuritic, eventual deplasare mediastinala. • Radiologic, dupa caz opacitati nodulare (micro sau macro nodulare), segmentare sau lobare, stafiloame, abcese, bule de emfizem, reactie pleurala sau plurezie franca (stafilococie)

  36. Pneumoniile interstitiale • De origine virala • Caracterizate prin intens sindrom functional respirator cu examen fizic pulmonar foarte sarac sau negativ • Examen radiologic accentuarea desenului hilar si a celui interstitial in special hiliobazal, eventual tulburari localizate de ventilatie • Intra in aceasta categorie pneumonia cu pneumocistis carinii, frecventa in ultimul an (de fapt o pneumonie alveolointerstitiala care se distinge prin aparitia ei la un teren handicapat (prematuritate, distrofie, varsta mica, boli cronice debilitante), deficite imunologice cunoscute, terapie imunosupresiva.

  37. are toate caracterele unei pneumonii interstitiale exceptand debutul de obiceiu insidios si posibilitatea aparitiei semnelor de condensare (alveolite proprie bolii, sau prin suprainfectie bacteriana) • radiologic aspectele devin in evolutie evocatoare (aspect de geam mat) • criteriul final al diagnosticului intravitam este evidentierea parazitului in secretia laringotraheala (forme vegetative; formele chistice pot semnala starea de purtator)

  38. Grupa afectiunilor caracterizate prin dispnee expiratorie • dispnee „astmatiforma”, mimand clinic uneori pana la identitate o criza de astm bronsic • pune in general probleme mai dificile de diagnostic diferential • paroxismul de dispnee expiratorie poate fi acut si nerepetitiv sau cronic si/sau repetitiv al acesteia

  39. Diagnosticul diferential al dispneilor expiratorii

  40. Afectiuni acute nerepetitive a. Bronsiolita acuta emfizematoasa • tipul de boala acuta in esenta nerepetitiva caracterizata prin dispnee expiratorie • cea mai frecventa cauza de dispnee astmatiforma in primul an de viata • etiologic in imensa majoritate este de origine virala • tabloul clinic si radiologic sunt intru totul superpozabile unei prime crize de astm bronsic survenite la sugar • nimic inafara evolutiei ulterioare a bolnavului nu permite distinctia pe baza criteriilor clinice a unei bronsiolite acute emfizematoase de o criza de astm bronsic survenita la sugar. Aparitia a mai mult de 2 paroxisme de dispnee expiratorie in primii 2 ani de viata constituie un argument clinic in favoarea diagnosticului de astm bronsic.

  41. b. Corpi straini bronsici • - atunci cand realizeaza un mecanism de supapa deschisa in inspir • - anamnestic exista uneori notiunea de sdr. de penetratie (asfixia acuta tranzitorie insotita de dispnee intensa, cianoza, tuse paroxistica). Obiectiv se constata deseori semne de emfizem obstructiv unilateral sau dimpotriva semne de atelectazie. Radiologic se pot pune in evidenta tulburari localizate de ventilatie determinate de prezenta corpului strain intrabronsic, eventual deplasarea mediastinala. • - cand inhalarea corpului strain ramane necunoscut, diagnosticul intarzie facand posibile in timp aparitia unei supuratii bronsice, eventual a unor infectii de vecinatate (pneumonie posibil recidivanta in acelasi teritoriu, pleurezie, abces pulmonar). Odata cu trecerea la cronicizare evolutie la bronsiectazie, tabloul clinic sugereaza tot mai putin etiologia reala si atunci este necesar un examen bronhoscopic care constituie gestul terapeutic esential prin extragerea corpului strain.

  42. 2. Boli cronice si/sau recidivate a) clasica „bronsita astmatiforma” • - trebuie considerata in prezent ca fiind forma clinica particulara de astm bronsic. „Boala” apare in primii doi ani de viata in special in sezonul rece la copiii care au frecvent antecedente alergice. Debuteaza ca o rinofaringita acuta urmata de catar bronsic cu caracter spastic, cu tuse uscata si de durata (7-14 zile), cu febra (80% din cazuri) si moderata dar neta dispnee expiratorie fara paroxisme tipice. In evolutie se pot produce recidive. Obiectiv se constata prezenta de raluri bronsice. Examenul radiologic evidentiaza accentuarea desenului hilar si interstitial si semne de emfizem obstructiv (hiperclaritate bazala sau retrosternala) • Patogenia obstructiei bronsice explicate partia de bronhospasm este dominata de elementul inflamator (congestie, edem, hipersecretie).

  43. Antispasticele au eficienta redusa, tratamentul fiind in esenta antibiotic, mucolitic, simptomatic. b) mucoviscidoza • formele cu manifestari exclusiv respiratorii tabloul clinic poate sugera un astm bronsic • evolutia este cronica cu repetate acutizari legate de infectie care duce spre insuficienta cronica respiratorie (dispnee permanenta, cianoza, hipocratism si diformitate toracica) • in puseul evolutiv dispneea are un caracter astmatiform si obiectiv si se constata semne de emfizem obstructiv in cadrul unui tablou infectios insotit de febra • radiologic semnul cel mai pretios este emfizemul (in absenta sa diagnosticul este dubitabil) • testul sudorii este argumentul decisiv al diagnosticului

  44. c. deficitul de α1 –AT • boala genetica cu evolutie cronica ce afecteaza in special adolescentul si adultul tanar • deficit congenital in eliberarea de la nivel hepatocitar a unei proteine plasmatice cu migrare electroforetica α1 si efect antitriptic • la nivel pulmonar rolul acestei proteine antitriptice este de a proteja plamanul impotriva activitatii litice a unor proteaza leucocitare si bacteriene • aspecte clinice – 2 tablouri clinice: unul de hepatita cronica cirogena si altul de pneumonie cronica obstructiva cu dispnee astmatiforma • diagnosticul este asigurat prin punerea in evidenta a deficitului

  45. d. dischinezia traheobronsica hipotona • este o anomalie congenitala anatomofunctionala traheobronsica • traheea anormal de larga in diametrul sau transversal avand o pars membranacea laxa, hipotona si o armatura fibrocartilaginoasa flasca, care se asociaza frecvent cu bronhomalacia • traheea devine usor de colabat in expir (determinand prein aceasta dispneea expiratorie) ori de cate ori presiunea intratoracica creste (de obicei in cursul unor afectiuni respiratorii acute cu componenta obstructiva) • tabloul este de pneumonie cronica obstructiva (dispnee astmatiforma) • diagnosticul este sugerat de examenul clinic si confirmat bronhoscopic si spirografic. Bronhoscopia evidentiaza in expir prolabarea in lumenul traheal a partii membranoase traheala in treimea sa inferioara.

  46. e. bronsiolita cronica obliteranta • pneumonie cronica obstructiva grava cu evolutie aproape invariabil fatala intr-un interval variat de timp • se datoreaza unei infectii virale (adenovirusuri, virus rujeolus) si rar inhalarii de gaze toxice • vindecarea leziunii bronsiolare se face prin proliferarea tesutului submucos de granulatie in lumenul bronsiolar • evolutia se face in trei timpi: primul corespunde afectiunii cauzale si este urmat de o perioada de falsa acalmie careia ii succede stadiul ultim care corespunde unei mari insuficiente respiratorii caracterizata prin dispnee expiratorie, semne de emfizem obstructiv, iar radiologic hiperclaritatea campurilor pulmonare • intravitam diagnosticul nu poate fi decat probabil, exceptand biopsia pulmonara

  47. f. compresii mediastinale prin arcuri vasculare anormale, tumorile mediastinale determina dispnee expiratorie cu evolutie cronica • diagnosticul de certitudine se bazeaza pe pasajul baritat esofagian, angiocardiografie, tomografii, bronhoscopie. g. malpozitii cardiotuberozitare • 20-25% dintre copii prezinta episoade repetate de dispnee astmatiforma • sunt legate de producerea (deseori in somn) a unui reflux gastroesofagian cu aspirare intrabronsica consecutiva

  48. h. bronsiectazie • copii cu dispnee obstructiva cronica neexplicata etiologic • prin bronhografie sau anatomopatologic pot fi purtatorii unei ectazii bronsice extinse urmata de o supuratie bronsica cronica cu distructia structurilor armaturii parietale bronsice • intravitam diagnosticul este asigurat prin bronhografie

  49. Consideratii generale asupra infectiilor respiratorii la sugari si copii • CR impartite de clinicieni in mod conventional in: - cai respiratorii superioare (fose nazale si faringe) - cai respiratorii inferioare (laringe, trahee, bronsii, bronsiole, ducte alveolare, alveole) Alti autori includ in CRS nasul, farigele, laringele si traheea extratoracica. • Interpretarea noastra: infectii ale CRS - care sunt manifestari inflamatorii determinate de infectiile cu localizare pe caile respiratorii situate deasupra laringelui (fose nazale, faringe); infectii ale CRI – aceleasi procese insa cu localizare pe arborele respirator inferior, de la laringe inclusiv in jos

More Related