Hepatitele virale

1. Hepatitele virale

2. Virusurile care cauzează hepatite • fac parte din familii diferite • au proprietăţi diferite, dar au acelaşi organ ţintă (ficatul) în care produc leziuni similare, evoluţia clinică find asemănătoare. Există vir. hep. A, B, C, D, E, G • alte virusuri produc leziuni inflamatoare ale ficatului (afectează secundar) au tropism mai larg, organul ţintă fiind altul: - VEB, VCM, v.febrei galbene, varicela, rujeola, rubeola, herpes simplex

3. ARN m.c. simetrie cubică, neînvelit un singur tip antigenic nu are înrudiri cu alte virusuri hepatitice se multiplică în citoplasma hepatocitelor prezent în sânge şi materii fecale (sfârşitul incubaţiei → toată perioada acută) rezistă 1 oră/60 ºC la pH acid Fierberea îl distruge în 5 min. gazde naturale – om, cimpanzeu este greu cultivabil în laborator HAV - Fam. Picornaviridae

4. Hepatita A • are caracter endemo-sporadic sau endemo-epidemic • apare la orice vârstă mai ales la copii, tineri • caracter sezonier – mai frecventă toamna, început de iarnă explicabil prin transcmiterea în colectivităţi de copii reuniţi după vacanţă • condiţiile igienico-sanitare nerespectate determină frecvenţa mare a hepatitei A

5. Hepatita A • incubaţia 2-3-6 săptămâni (în media 30 zile) • clinic: fenomene generale şi digestive: febră, anorexie, dureri musculare, cefalee, somnolenţă, icter, decolorarea materiilor fecale şi colorarea urinii • forme anicterice 12/1 • leziunile se vindecă în ~ 6 luni – evoluţie uşoară → complet! • este o infecţie acută – NU se cronicizează

6. Hepatita A • virusul sepoate evidenţia în timpul boli în materii fecale prin IEM – filtrat de fecale + ser de convalescent → agregate • dg. de certitudine – constă în identificarea IgM anti-HAV – inf. acută • apar apoi IgG, titrul lor creşte în convalescenţă şi persistă toată viaţa! • receptivitate 100%

7. HBV - fam. Hepadnaviridae • ADN d.c. cu o catenă mai scurtă • la ME, în plasma infectată – 3 tipuri particule (formaţiuni): • sferice mici diam. 22 nm (în cantitate mare) • filamentoase diam. 22 nm, cu lungimi variabile = înveliş viral ce se agregă în aceste formaţiuni • particule virale – virioni cu diam 42 nm (particula Dane)

8. HBV - virionul 1. porţiunea centrală (core) nucleocapsida cu: • ADN d.c. cu o catenă mai scurtă • ADN polimeraza cu rol în replicare • alte enzime -proteinkinaze 2. înveliş lipoproteic cu cantităţi mici de glucide. Componentele învelişului - sintetizate în exces → agregă spontan formând structurile sferice şi filamentoase

9. Ag de suprafaţă (de înveliş) – HBs Ag central (core) HBc Ag HBe HBV- 3 categorii de antigene

10. Antigenul HBs • detectat în cantitate mare la bolnavi şi la cei cu infecţii persistente • are o structură heterogenă cu un determinant antigenic „a” comun de grup şi două seturi de determinaţi ce se exclud reciproc dy şi wr • prin combinarea determinanţilor antigenici ai HBs rezultă patru subtipuri, mutual exclusive adw, adr, ayw şi ayr.

11. Ag central (core) HBc • comun pentru toate virusurile B • fără variaţia antigenică • prezent numai în celulele hepatice infectate • nu apareîn sânge

12. Ag HBe • asociat cu core • apare în replicarea virusului • marker de infecţiozitate • prezenţa lui în sânge denotă o replicare activă a virusului → o infectivitate crescută a sângelui

13. Fiecare Ag induce Ac specifici • Ac anti HBs • Ac anti HBc • Ac anti HBe

14. Ac anti HBs • conferă imunitate • sunt protectori • se menţin toată viaţa • apar ultimii • la majoritatea apar în convalescenţă, târziu

15. Ac anti HBc • apar primii în cursul hepatitei B • apar înainte de debutul clinic • cresc în perioada de stare • repezintă indicator cert de infecţie acută

16. Ac anti HBe • marchează scăderea infectivităţii sângelui • scăderea replicării virusului • evoluţie spre vindecare

17. Ac anti HBc (IgM) şi Ag HBs indică infecţie acută • Ac anti HBc (IgG) şi Ag HBs indică infecţie peristentă (genomul viral se poate integra în genomul celulei gazdă – provirus, virusul nu dispare după vindecarea clinică aparentă)

18. HBV • nu a putut fi cultivat în laborator. • poate fi transmis experimental la maimuţă • rezistă 10 ore la 60 ºC, rezistă la pH acid • distrus prin autoclavare şi fierbere 30 min.

19. HBV • Incubaţia: 45-180 zile (în medie 60-90 zile) • Calea de transmitere: • transmitere sanguină – parenterală, sânge şi derivate (transfuzii, toxicomani, droguri i.v., hemofilici) • manopere medicale,stomatologie, explorări invazive, înţepături accidentale nemedicale – manichiură, sacrificări, tatuaje • sexuală – prin secreţii genitale – NU este boală venerică! • materno-fetală – în timpul naşterii → contact cu sânge matern infectat • după naştere: contact intim mamă-copil, alăptare

20. HBV - profilaxia • donatori – testarea sângelui pentru Ag HBs şi Ac HBc • pentru reducerea hepatitei nosocomiale – sterilizarea corectă a instrumentelor medicale • preparare vaccinuri: • plecând de la plasma umană din Ag de suprafaţă (dezav: costul ridicat şi posibilitatea transmiterii HIV) • tehnologia ADN recombinant – din HBV s-a separat gena codifica HBs – este introdusă în drojdia de bere care va secreta Ag HBs • vaccin ENGERIX B

21. HBV - diagnostic • evidenţierea Ag HBs în palsmă şi HBc în hepatocite (biopsie + IF, imunohistochimie) • detectarea ADN viral liber • evidenţierea anti HBc şi anti HBe

22. HCV - fam. Flaviviridae • descris în 1989 • ARN m.c. +, simetrie cubică, învelit, 50-60 nm • nu a fost cultivat încă în laborator, se poate transmite experimental la maimuţe • pătrunde în organism prin inoculare de sânge sau derivate de sânge infectat, mai rar pe alte căi (sexual) • Cauzează majoritatea hepatitelor posttransfuzionale

23. HCV - clinic • este rar manifestă clinic, puţin severă • tendinţă la cronicizare • ½ din persoanele cu hepatită C – hepatită cronică persistentă • Patogenitatea este diferită (ARN nu este integrat în hepatocite) • În lume ~ 100 milioane indivizi purtători cronici de HCV → 50% fac hepatită cronică din care ¼ ciroză

24. HCV Incubaţia: • ~ 2 luni (8 săptămâni) poate varia între 1-6 luni Simptome: • similare cu celelalte hepatite dar: • debut mai insidios • simptome mai accentuată, dar care durează f. mult timp • febră f. Rar, icter – rar

25. HCV Diagnostic: • evidenţierea Ac anti HCV • evidenţierea prezenţei HCV • prin tehnologia aDN recombinant s-a separat o proteină C-100-3→ pentru evidenţierea Ac elaboraţi în cursul infecţiei • proteina reacţionează cu Ac care apar la cei infectaţi HCV Tratamentul: cu IFN mai eficient ca în hepatita B (virusul nu este integrat)

26. HDV • neclasificat • conţine ARN m.c. circularizat • nu determină infecţii singur, ci numai în asociere cu HDV • este detectat în nucleul celulelor heaptice infectate cu HDV

27. HDV • porţiune centrală (core) formată din ARN o porţiune reprezentând Ag delta(fig.2) • învelişul viral este folosit de HBV • HDV nu se multiplică decât în prezenţa HBV → HDV este considerat un virus defectiv (cu degfecte de replicare) iar HBV funcţionează ca un virus helper care oferă învelişul necesar HDV

28. HDV • se transmite pe acelaşi căi ca şi HBV • infecţia cu HDV poate fi: • o coinfecţie HBV şi HDV (se poate vindeca, indicele de cronicizare fiind de 5-10%) • o suprainfecţie cu HDV a purtătorilor cronici (factor ce agravează boala) • Incubaţie: 2-10 săptămâni • Profilaxia: hepatita D presupune profilaxia hepatitei B

29. HEV • din 1993 încadrat în fam. Caliciviridae • ARN m.c. simetrie cubică, neînvelit • nu a fost cultivat în laborator • poate fi transmis experimental la maimuţe • se transmite pe cale digestivă(apă infestată)

30. HEV • infecţia evoluează mai ales inaparent clinic • nu se cronicizează • afinitate pentru celulele embrionare, infecţia este f. gravă • virusul a putut fi vizualizat în fecalele voluntarilor infectaţi pe cale fecal-orală, prin ME → particule sferice, neînvelite ~ 30 nm • incubaţia 15-60 zile în medie 25-40 zile • persoanele care pot infecta sunt cele cu infecţii inaparente şi bolnavi

31. HEV - dg. de laborator • metode specifice (Ag sau Ac) • metode nespecifice (evidenţierea alterării funcţiei hepatice) • evidenţierea particulei virale (virioni) în plasmă şi materii fecale (MF, IEM pt. HAV şi HEV) • detectarea ADN viral liber – HBV în sânge • detectarea Ag viral inclusiv Ag D în ser prin teste imunoenzimatice, imunoprecipitare • evidenţierea Ac prin metode serologice

32. HGV - fam. Flaviviridae • 1996 • ARN m.c., simetrie cubică, învelit • nu a fost cultivat în laborator • are aceleaşi căi detransmitere cu HCV şi deseori infecţia asociată cu HCV • infecţia poate evolua spre cronicizare (sub 25%)