Modele de consum dominante şi consecinţele lor ecologice

1. Modele de consum dominante şi consecinţele lor ecologice Sursa: Mariana STANCIU (coordonator), Dumitru CHIRIAC, Cristina HUMĂ, Adina MIHĂILESCU, DIMENSIUNEA ECOLOGICĂ A CONSUMULUI DE BUNURI ŞI SERVICII, Bucureşti,2008

2. Specialiştii apreciază că, la nivel global, circa 30-40 % dintre problemele de mediu au cauze directe în unele caracteristici ale modelelorde consum dominante.

3. Efectele ignorării, în special de ţările mari generatoare de poluare, areglementărilor privind necesitatea ecologizării tehnologiilor industriale şi agestionării deşeurilor rezultate din consumul de bunuri şi servicii s-auresimţit tot mai acut în ultimul deceniu. • Cu toate acestea, chiar şi în prezent,puţine guverne consimt să adopte măsuri radicale de stopare a tendinţelornesustenabile de dezvoltare, motivând că ecologizarea producţiei şi aconsumului de bunuri şi servicii ar fi prea costisitoare şi prea puţin profitabilăpe termen scurt şi mediu.

4. Promotorii intereselor economice ale societăţilor cu tendinţe consumeristeinvocă în sprijinul politicilor respective aşa-numita suveranitate aconsumatorului, adică libertatea acestuia de a decide asupra maniereiconcrete în care îşi va satisface trebuinţele şi preferinţele de consum. • Ca urmare, mulţi dintre reprezentanţii producătorilorde bunuri şi servicii sunt de părere că marile schimbări ce s-arimpune în domeniul modelelor de producţie şi consum ar putea porni, înultimă instanţă, numai de la refuzul consumatorilor de a mai valida princerere anumite oferte.

5. Este de aşteptat ca masa majoritară a consumatorilor, pemăsură ce constată prezenţa unor practici de consum nesănătoase sau/şineecologice, să-şi reorienteze comportamentul pe baza unor decizii maiînţelepte. • Dar pentru ca un asemenea proces să aibă masa critică necesarăpentru operarea unei schimbări de fond, este absolut necesară informareape scară largă a consumatorilor asupra consecinţelor ecologice aleanumitor alegeri, dar şi de oferta unor alternative viabile de consum. • Numaiastfel se poate ajunge, mai devreme sau mai târziu, la schimbareatrendurilor nesustenabile ale consumului actual.

6. Dimensiunile ecologice ale comportamentului de consum al gospodăriilorpopulaţiei se evaluează, de obicei, prin monitorizarea a doi indicatori: • structura cheltuielilor de consum şi • impactul direct şi imediat al acestoraasupra input-output-ului ecologic.

7. Cele mai multe ţări estimează intensitatea poluării mediului pornindde la evaluarea consecinţelor ecologice ale producţiei domestice de bunurişi servicii (informaţiile fiind preluate din matricea totală a conturilor naţionale,inclusiv a conturilor de mediu), dar neglijând efectele consumului deproduse de import, ce intră în circuitul economic autohton. • În cel mai buncaz, se consideră că acestea induc un nivel de poluare similar celui mediual producţiei interne de bunuri şi servicii, ceea ce distorsionează rezultatele(mai ales în cazul ţărilor cu importuri masive, cum sunt Norvegia, Finlandaş.a.).

8. Ştiut fiind că, începând din anul 1950 până în2007, populaţia lumii acrescut de aproape trei ori (fiind de 6,6 miliarde în anul 2007), consumul debunuri şi servicii, la nivel global, prezintă unele dinamici demne de atenţie(Consumers International, 2007):

9. în anul 2006, fiecare al doilea locuitor de pe glob trăia în mediulurban, în condiţiile în care consumul de resurse naturale (inclusivcel industrial) a crescut de peste 20 de ori faţă de anul 1950

10. consumul alimentar al ţărilor dezvoltate a atins cota de saturaţiepentru produsele de bază (cereale, lapte, ouă, grăsimi animale,anumite sortimente de legume şi carne); în asemenea ţări, ofertala produsele respective se încadrează în limite cunoscute de maimulte decenii, deşi produsele alimentare s-au diversificatconsiderabil, iar procesarea alimentelor utilizează tehnologii totmai evoluate

11. un fenomen similar cu cel din alimentaţie a avut loc şi în domeniulachiziţionării anumitor bunuri nealimentare (de uz casnic - aragaz,frigider etc.). Cu toate acestea, categoriile de articole nealimentareoferite în magazinele occidentale a crescut masiv. Ex.: înanul 1996, un supermarket de cartier din Finlanda prezenta oofertă de aproximativ 6.000 de categorii de articole, unul similar dinGermania 10.000, iar unul din SUA 25.000;

12. consumul de servicii (transporturipublice şi private, servicii de timp liber, audio-video-informatizare,telecomunicaţii) a crescut mai rapid decât consumul de bunuri,fenomenul fiind cu atât mai vizibil cu cât o ţară este mai dezvoltatăeconomic;

13. un număr tot mai mare de oameni au ales să trăiască în oraşemari, având peste un milion de locuitori, din cauza oportunităţilormai mari de a găsi locuri de muncă. Dacă, în anul 1950, doar 29de procente din populaţia ţărilordezvoltate trăiau în asemeneaoraşe, în anul 1990, proporţia acestora a crescut la 35 de procente. În acelaşi interval, în ţările în curs de dezvoltare, proporţiapopulaţiei din oraşele cu peste un milion de locuitori a crescut de la22 de procente la 36 de procente, un asemenea trend devenindmai slab alimentat în ţările dezvoltate, dar mai puternic în ţările încurs de dezvoltare.

14. în cele mai multe oraşe se manifestă o puternică tendinţă depolarizare şi segregare socială şi economică a populaţiei, inclusivîn privinţa calităţii locuirii şi a zonelor de rezidenţă. La periferiilemarilor oraşe apar grupuri tot mai consistente de populaţie săracă,fenomenul sărăciei afectând totuşi destul de masiv şi aşezările detip rural.

15. populaţia urbană lipsită de adăpost, la nivel global, seridică la peste 100 de milioane. În foarte multe ţări, rata urbanizării,dar şi cea a sărăciei sunt atât de ridicate încât exced capacităţilemultor guverne de a gestiona problemele sociale. Ca urmare,vechile manifestări ale sărăciei se cronicizează, dar apar şi formenoi ale sărăciei, precum marginalizarea şi excluziunea socială,care, pe lângă faptul că ameninţă continuu pacea socială, genereazăşi un puternic impact negativ şi asupra mediului natural Global Trends, http://www.unhabitat.org/habrdd/global.html

16. în ţările dezvoltate, modernizarea modului de locuire a măritconsistent consumul de energie şi de materii prime; treptat a fostabandonat stilul de locuire al mai multor familii în vile sau casemari, în favoarea caselor nu cu mult mai mici, dar destinate uneisingure familii. A avut loc nu numai creşterea considerabilă anumărului de locuinţe, ci şi a consumului casnic de energie, deşi,în medie, gospodăriile au un număr de membri tot mai scăzut. Sepoate constata destul de frecvent că, într-o casă vest-europeană,locuită de 2-3 persoane, cantitatea de energie consumată estedoar cu puţin mai scăzută decât într-o locuinţă la bloc ocupată de 4persoane.

17. finanţarea locuirii constituie o afacere ce pune în mişcare foartemulţi bani în toate ţările lumii. Dacă în unele ţări cu economii depiaţă în plină dezvoltare, precum China, Mexic sau Thailanda,nivelul actual al creditelor ipotecare depăşeşte 10 procente dinPIB, în cele mai multe dintre ţările dezvoltate, cuantumul creditelorde acest tip se ridică la peste 40 de procente din produsul internbrut, acesta depăşind 70 de procente în ţări ca Australia, MareaBritanie şi SUA sau 100 de procente în Olanda. http://goliath.ecnext.com/coms2/gi_0199-6117608/Special-Supplement-Housing-Finance-Global.html - Housing Finance, Global Trends

18. în ţările dezvoltate, consumul de bunuri şi servicii de lux ca şi consumul ostentativ a căpătat amploare, asemenea modele de consumfiind practicate nu numai (şi nu atât) de elitele sociale, dar şi înrândurile claselor de mijloc, în tendinţa acestora de a experimentasau doar de a afişa, prin consum, apartenenţa la elitele sociale

19. în lumea consumismului occidental a apărut conceptul de “newluxury”, sinonim uneori cu “masstige” sau “prestigiul de masă”,care se aplică noilor generaţii de bunuri şi servicii de lux,achiziţionate la nivel de masă din magazine precum Starbucks,Victoria’s Secret, Panera, Prada ş.a.

20. În cele din urmă, nu consumul în sine este condamnabil, ci anumitemodele de consum nesustenabile. • Nu bogăţia în sine este condamnabilă, ciinegalităţile economice groteşti, mai vizibile parcă decât oricând la intrareaîn mileniul trei.

21. În anul 2000, la nivel mondial, populaţia cea mai bogată (ultimeledouă decile ale veniturilor) efectua 83 % din cheltuielile totale deconsum privat de bunuri şi servicii, în timp ce populaţia cea mai săracă(primele două decile ale veniturilor) realiza doar 1,3 % din consumulglobal. • Cei mai bogaţi 20 % dintre oameni consumau 45 % din oferta de carne şi peşte, în timp ce cei mai săraci 20 % consumau doar 5 % din aceasta. • Cei mai bogaţi 20 % consumau 58 % din producţia totală de energie, în timpce cei mai săraci 20 % consumau mai puţin de 4 procente. • Cei maibogaţi 20 % deţineau 74 % din liniile telefoniceexistente, în timp ce cei mai săraci 20 % deţineau doar 1,5 %. • Cei mai bogaţi 20 % consumau 84 % dinproducţia de hârtie mondială, în timp ce cei mai săraci 20 % consumau doar 1,1 %. • Cei mai bogaţi 20 % deţineau 87 % din numărul total de autovehicule, în timp ce cei mai săraci 20 % deţineau doar 1 %. Human Development Report, United Nations Development Programme (UNDP)