Opiniile mele despre rolul sexualitătii în etiologia nevrozelor

1. Opiniile mele despre rolul sexualitătii în etiologia nevrozelor (1905)

2. Freud începe lucrarea cu o introducere a tezelor sustinute în lucrările anterioare, în ultimii 10 ani. Freud sustine că teoria sa despre importanta etiologică a factorilor sexuali pentru nevroză se referea initial doar la neurastenie si nevroză de angoasa si ca a fost surprins de frecventa tulburărilor grave din viata sexuală a nevroticilor.

3. Pe parcursul cercetărilor s-a dovedit că forma bolii, fie neurastenie, fie nevroză de angoasă prezintă o relatie constantă cu tipul problemei sexuale. În cazurile de neurastenie puteau fi demonstrate cu regularitate masturbarea sau polutiile frecvente, iar în cazul nevrozei de angoasă factori cum ar fi coitus interruptus, exitatie frustrantă si altii care păreau a avea în comun factorul insuficientei descărcări a libidoului produs. Astfel, doar după ce această constatare s-a confirmat foarte des, a avut curajul să acorde influentelor sexuale o pozitie privilegiată în etiologia nevrozelor.

4. Cazul Anei O. Charcot – isteria traumatică Freud, Breuer – isterie nontraumatică. Simptomele isterice sint efecte de durată ale traumelor psihice, a căror dimensiune afectivă nu a putut deveni constientă și și-a croit o cale anormală în inervatia corporală. Termenii afect legat, conversie, și abreacție rezumă tot ceea ce este specific aceste concepții.

5. Afect – termen care conotează orice stare afectivă, neplăcută sau plăcută, difuză sau precizată, care apare fie ca o descărcare masivă sau ca o tonalitate generală. După Freud, orice pulsiune se exprimă în cele două registre, al afectului și al reprezentării. Afectul este expresia calitativă a cantității de energie pulsională și a variațiilor acesteia. (Pontalis, Laplanche).

6. Rolul factorului sexual în etiologia nevrozelor Simptomele isterice duc inevitabil la trăiri care aparțin copilăriei și care privesc viața sexuală a individului. Importanța trăirilor sexuale pentru etiologia psihonevrozelor pare stabilită fără nici un dubiu, iar acest fapt rămine unul dintre pilonii de bază a teoriei. Freud susține că această teorie poate suna destul de surprinzător, dacă nu se aacepta o o perpectiva istorica, transpunind conținutul principal al acesteia în teza că isteria ar fi expresia unui comportament special al funcției sexuale a individului și că acest comportament ar fi dejadeterminat de primele influențe și trăiri ce acționează decisiv în copilărie.

7. Freud face referintă la lucrările din 1895 – 1896, in care sustine ca etiologia nevrozelor actuale si a psihonevrozelor trebuie căutată înainte de toate în trăirile sexuale ale copilăriei. Teoria culmina cu teza – în cazul unei vieti sexuale normale, nevroza este imposibilă.

8. Modificarea conceptiei privind traumele sexuale infantile. De la teoria seductiei la teoria fantasmei Freud mentionează că nici la acel moment nu consideră această teză ca fiind incorectă, totusi timp de zece ani a depăsit punctul de vedere de atunci. În 1906 consideră necesar să corecteze pe baza unei experiente mai exacte, incompletitudinea, deplasările si confuziile la care ducea teoria de atunci. Anterior era focusat pe ideea că seducerea sexuală de către adulti sau copiii mai mari juca rolul principal în aparitia simptomelor ulterioare. Freud mentionează că a supraestimat aceste evenimente, căci la vremea aceea nu era capabil să facă diferenta cu certitudine între amintirile iluzorii ale istericilor despre copilăria lor si urmele proceselor reale. În ultimii ani a învătat să detaseze asemenea fantasme de seductie ca fiind încercări de apărare fată de amintirea propriei activităti sexuale (masturbarea infantilă).

9. Schimbarea conceptiei despre mecanismul simptomelor isterice Trecerea de la teoria seductiei la teoria fantasmei a schimbat si conceptia despre mecanismul simptomelor isterice. Simptomele isterice nu mai apar acum ca derivate directe ale amintirilor refulate despre trăirile sexuale infantile, ci, între simptome si impresiile infantile, se intercalează acum fantasmele bolnavilor (cel mai adesea produse în anii pubertătii), care erau construite din amintirile din copilărie. Abea o dată cu introducerea fantasmelor isterice, structura nevrozei si relatia acesteia cu viata bolnavilor a devenit clară;

10. Schimbarea atitudinii fată de problema alegerii nevrozei După această corectare, ‚traumele sexuale infantile’’ au fost înlocuite într-un anumit sens de ‚infantilismul sexualitătii’’. O dată cu presupusa frecventă a seductiei în copilărie, a dispărut si accentuarea exagerată a influentelor accidentale asupra sexualitătii, cărora Freud vroia să le atribue rolul principal în căutarea stării de boală. Freud sustine că spera chiar că ar putea rezolva problema alegerii nevrozei. 10 ani în urmă chiar dacă cu retinere era de părerea că o atitudine pasivă fată de aceste scene ar duce la isterie, iar una activă la nevroza obsesională. Freud mentionează că la această conceptie a trebuit să renunte complet mai tîrziu, desi unele fapte îi permiteau să mentină în vigoare aceasta corelatie ipotetica dintre pasivitate si isterie, activitate si nevroza obsesională.

11. Constitutia sexuală Freud mentionează că renuntînd la teoria seductiei, ar reesi ca trebuia să afirme din nou suprematia factorilor constitutionali si ereditarii. Dar în continuare nu este adeptul conceptiei privind dispozitia neuropatică generală, promovînd conceptul de „constitutia sexuală’’. Face referintă la lucrarea Trei eseuri asupra teoriei sexualitătii unde a încercat să arate diversitatea acestor constitutii sexuale si, mai ales, caracterul compozit al pulsiunii sexuale si provinienta acesteia din diferite surse din organism.

12. Simptomul – un esec al apărării Eului Freud a subliniat că drept conditie pentru eficacitatea patogenă a unei trăiri faptul că aceasta trebuie să îi apară Eului de nesuportat si să provoace eforturi de apărare. Prin această apărare Freud explica 10 ani în urmă disocierea psihică sau disocierea constiintei din isterie. Dacă apărarea reusea atunci trăirea de nesuportat împreună cu consecintele ei afective era expulzata din constiintă; în anumite conditii însă, ceea ce a fost expulzat se întoarce în constiină prin intermediul simptomelor si a afectelor atasate lor, astfel că boala corespunde unui esec al apărării. Freud mentionează că această conceptie avea meritul de a aborda jocul fortelor psihice si astfel să apropie procesele sufletesti ale isteriei de cele normale, în loc să situeze caracteristicile nevrozei pepozitiile unei tulburări enigmatice si inanalizabile.

13. Cercetările au arătat că copilăria persoanelor normale nu se deosebeste neapărat în mod esential de copilăria nevroticilor, ca rolul seductiei ar fi acelasi, influentele accidentale s-au retras si mai mult în favoarea celor ale ‚refulării’’ (în loc de ‚apărare’’). Importantă nu este experienta pe care a avut-o individul în copilăria lui privind excitatiile sexuale, ci reactia lui fată de aceste trăiri, faptul dacă a răspuns sau nu la acesaceste impresii prin ‚refulare’’.

14. În cazul activităii sexuale spontane, se poate arata ca aceasta a fost deseori întreruptă în cursul dezvoltării printr-un act al refulării. Individul nevrotic matur sexual poartă de regulă cu sine o astfel de parte de refulare sexuală din copilăria sa, care ajunge să se manifeste sub presiunea cerintelor vietii reale, iar psihanalizele istericilor arată că boala lor ar fi rezultatul conflictelor dintre libido si refularea sexuală si că simptomelelor au valoarea unor compromisuri între cele două curente sufletesti.

15. Mai mentionează teza din Trei eseuri… că predispozitia sexuală constitutională a copilului este una deosebit de diversă, astfel încît această predispozitie poate fi numită „pervers poliformă” si că din această predispozitie, prin refularea anumitor comportamente, rezultă comportamentul asa-numit normal al functiei sexuale.

16. Freud face trimitere la caracteristicile infantile a sexualitătii pentru a arata o legătură între sănătate , perversiune si nevroză. • Norma rezultă din refularea anumitor pulsiuni partiale si componentele predispozitiilor infantile si subordonarea celor rămase sub primatul zonei genitale, în slujba functiei de reproducere. • Perversiunile corespund tulburărilor acestei fuziuni prin dezvoltarea excesivă de tip compulsiv a unora din pulsiunile partiale. • Nevroza se explică printr-o refulare a tendintelor libidinale, care a mers prea departe.

17. Cum se poate demonstra că aproape toate pulsiunile perverse ale constitutiei infantile sunt forte ce participă la formarea simptomelor în nevroză, Freud considera ca nevroza poate fi desemnata ca negativul perversiunii. La sfîrsitul articolului Freud tine să mentioneze că părerile lui despre etiologia psihonevrozelor chiar dacă este supusă modificărilor, nu a negat niciodată două aspecte – valorizarea sexualitătii si a infantilismului.

18. Dovada incontestabilă pentru importanta etiologică a factorilor sexuali în cazul psihonevrozelor este investigatia psihanalitică a nevroticilor, care demonstrează că simptomele reprezintă, fie total, fie partial, activitatea sexuală a bolnavilor, din sursele pulsiunilor partiale, normale sau perverse ale sexualitătii. Cele mai complicate simptome se dezvăluie ca fiind reprezentări convertite ale fantasmelor care au drept continut o situatie sexuală. Nevroza are de a face doar cu sexualitatea refulată a bolnavului.

19. La finalul articolului Freud mentionează că nu trebuie să uităm că problema etiologică este cel putin la fel de complicată în nevroze, ca si în boală, în general. O singură actiune patogenă nu este suficientă aproape niciodată; cel mai adesea este necesară o multitudine de factori care se întăresc reciproc, pe care nu îi putem pune în opozitie unul fată de celălalt. De aceea nici starea de boală nevrotică nu este net diferită de cea de sănătate. Boala este rezultatul unei însumări si proportia conditiilor etiologice poate fi completată din oricare parte. A căuta etiologia nevrozelor exclusiv în ereditate sau în constitutie ar reprezenta o perspectivă nu mai putin unilaterală decît atunci cînd dorim să ridicăm la rangul de etiologie doar influentele accidentale ale vieii asupra sexualitătii, cînd am da explicatia că esenta acestor boli ar consta doar în tulburarea proceselor din organism.