GHIDUL LEGUMICULTORULUI în agricultura ecologică

1. GHIDUL LEGUMICULTORULUI în agricultura ecologică

2. Cap. 1. ELEMENTE INTRODUCTIVE DE AGRICULTURĂ ECOLOGICĂ  Agricultura biodinamică Sistemul a fost creat n Germania sub inspiraia lui Rudolf Steiner şi pus în aplicare către E. Pfeiffer. El se bazeaz pe teoria elaborată n 1913-antroposofia, şi ia în calcul influena fazelor lunii i a atrilor asupra culturilor agricole. Agricultura organică Acest tip de agricultură s-a nscut n Anglia dup cel de al doilea rzboi mondial i a pus accentul pe echilibrul biologic din sol şi pe fertilitatea naturală a solului, sistem în care aportul de materii organice compostate este esenial.

3.  Agricultura biologică În Elveia, n anii “40”, Hans Peter Rush i H. Muller au pus accent pe autarhia productorilor i interesul unor circuite scurte de pia. Aceste idei s-au concretizat ntr-o metodă pe care autorii au numit-o agricultur biologică i care pune accentul pe resursele regenerabile n vederea asigurrii securitii alimentare a populaiei. 1.2. Cadrul instituţional şi normativ În România cadrul normativ este realizat prin intermediul a două acte normative: O. U. nr.34/2000 (Norme metodologice referitoare la producţia ecologică) armonizată prin:  Legea nr. 38/2001 referitoare la producţia în agricultura ecologică ;

4. La nivel instituţional în România există următoarele organisme în domeniu: Autoritatea Naţională pentru Produse Ecologice/ANPE (în cadrul Ministerului Agriculturii, Apelor, Pădurilor şi Mediului)  Comisia de Agricultură Ecologică (MAAP, FNAE, învăţămănt, cercetare);  Federaţia Naţională de Agricultură Ecologică (FNAE/grupul naţional de producători);  R.E.N.A.R. (structură de acreditare a structurilor de certificare);

5. 1.3. Conversia la agricultura ecologică Pentru realizarea conversiei la agricultura ecologică, potrivit Legii nr. 38/2001, operatorul este obligat să-şi certifice activitatea prin intermediul uneia dintre structurile de certificare şi control care au notificată activitatea în România. Certificarea face obiectul unui acord comercial între agricultor şi structura de certificare aleasă.

6. În prezent în România există mai multe structuri de certificare şi control din Uniunea Europeană (acreditate pe norma 45011) precum şi din alte ţări:  ECOCERT(Vegetal +Animal):Franţa;  LACON(V+A): Austria;  BIOINSPECTA(V+A): Elveţia;  SKAL(V+A): Olanda;  EKOGARANTIE (V+A): Germania;  Q&D(V+A): Germania;  ICEO(V+A): Italia;  BIOKONTROL (V): Ungaria; Potrivit O.U.nr.34/2000 perioada de conversie pentru fermele vegetale este de 2 ani.

7. Cap. 2. TEHNOLOGIA DE CULTURĂ ÎN LEGUMICULTURA ECOLOGICĂ Principii de bază  prezervarea fertilităţii solului: a hrăni solul pentru a hrăni planta;  evitarea poluării mediului şi a risipei de resurse;  prezervarea florei , faunei solului şi atmosferei;  asigurarea unei creşteri echilibrate a plantei;  producerea de alimente de calitate;

8. 2.1. Alegerea zonei Respectarea cu stricteţe a normelor metodologice de aplicare a O.U.34/2000 referitoare la agricultura ecologică nu este o condiţie suficientă pentru a putea trece o fermă agricolă la acest tip de agricultură. 2. 3. Alegerea solului 2.4. Lucrările solului 2. 5 . Fertilizarea

9. mg N /kg de sol Înălţimea urzicilor (cm) 1,37-37,1 0 40,9 80 50,0 100 79,7 160 225,8 200 107,9 225 Tabelul nr.1. Legătura dintre înălţimea urzicii şi nivelul de azot din sol (Olsen citat de Pop,1977)

10. Tabelul nr.2 Legătura dintre plante şi conţinutul în elemente minerale (Olsen citat de Pop,1977) Plante calcifile Plante calcifuge Asplenium lepidium Asplenium septentrionale Salix retusa Salix herbacea Dianthus spiculifolius Dianthus nardiformis Erica multiflora Erica arborea Gentiana clusii Gentiana kochiana Androsace helvetica Androsace moschata Selseria rigida Selseria coerulans

11. 2.5.3 Gestiunea fertilizării 2.5. 4. Îngrăşămintele 2.5.4.1 Îngrăşămintele verzi 2.5.4.2. Îngrăşămintele animale solide (gunoiul de grajd) 2.5.4.3. Îngrăşămintele organice lichide 2.5.4.4. Compostul 2.5.4.5. Alte substanţe fertilizante 2.5.4.6. Substraturi

12. 2.6. Rotaţia culturilor Rotaţia culturilor, constă în alternarea plantelor din familii botanice diferite pe aceaşi suprafaţă de teren, în timpul succesiunilor culturilor Obiective: ♦ limitarea concentraţiei de paraziţi şi patogeni pe o parcelă, adesea responsabile de oboseala solului; ♦ prospectarea solului la diferite adâncimi, alternând plantele cu sisteme radiculare diferite; ♦ alternarea culturilor cu nevoi minerale diferite: legume rădăcinoase sau cu tuberculi, legume frunzoase, legume cu fructe şi seminţe; ♦ menţinerea curată a solurilor, făcând apel la tehnici diferite de luptă împotriva buruienilor (mulcire, dezburuienare termică, lucrări mecanice). ♦ asigurarea fertilizării de bază pe o cultură principală, care va fi o cultură pretenţioasă în îngrăşăminte şi care suportă aporturi de amendamente organice, eventual puţin descompuse (solanacee, brassicacee, cucurbitacee etc..); ♦ plasarea la sfârşitul rotaţiei a unor culturi pretenţioase în materie organică sub forma unui compost foarte evoluat;

13. 2.7. Culturile asociate Asocierea culturilor presupune prezenţa simultană a două sau mai multe specii pe aceaşi suprafaţă. Fenomenul de interrelaie dintre diferitele plante se numetealelopatie. Una dintre cele mai cunoscute formule de asociere dintre două specii vegetale ( legume şi flori) este cea dintre tomate şi crăiţe (Tagetes patula, minuta) pentru combaterea nematozilor. Pentru a creşte capacitatea de apărare a plantelor împotriva bolilor şi dăunătorilor se folosesc substanţe stimulatoare 2.7.1. Efectele asociaţiilor vegetale O serie de efecte favorabile se pot obţine din asociaţiile dintre diferite specii

14. 2.7.2. Asociaţii vegetale favorabile Dintre asociaţiile vegetale favorabile amintim : → usturoi cu sfeclă, căpşuni, salată, morcov, tomate ; → vinete cu fasole ; → morcov cu ceapă, salată, mazăre, ridichi, tomate, fasole ; → dovleac cu porumb, salată; → ceapă cu sfeclă, căpşuni; → spanac cu sfeclă, căpşuni; → căpşuni cu spanac, salată, fasole, tomate; → fasole cu cartof, morcov, castraveţi, conopidă, porumb, varză; → salată cu conopidă, morcov, ridichi, căpşuni, castraveţi; → porumb cu cartof, castraveţi, dovleac, mazăre, bob; → pătrunjel cu sparanghel, tomate; → praz cu ceapă, tomate, morcov, salată, valeriană; → cartof cu fasole, porumb, varză, mazăre; → ridichi cu mazăre, salată morcov, spanac; → floarea soarelui cu castraveţi;

15. 2.7.3. Asociaţii vegetale nefavorabile Sunt specii care se recomandă a nu fi asociate între ele: → usturoi cu mazăre, fasole, bob; → ceapă cu mazăre , fasole şi bob; → castraveţi cu cartofi, tomate; → varză cu tomate, ceapă, căpşuni ; → dovleac cu cartof ; → fasole cu usturoi, ceapă, tomate ; → cartof cu tomate, dovleci, morcovi, ceapă, zmeură, floarea soarelui ; → mazăre cu usturoi, ceapă, praz ; → ridichi cu coriandru ; → tomate cu fasole, castraveţi, cartof, sfeclă ; → pepene galben cu castraveţi, dovleac ; → salată cu floarea soarelui , pătrunjel ; → sfeclă cu fasole ; → morcov cu mărar ;

16. 2.11. Protecţia plantelor 2.11.1. Metode de acţiune preventivă şi curativă Metode preventive (Silguy, C., 1994): → utilizarea de cultivaruri rezistente ; → programarea datei de plantare ; → alegerea momentului efectuării arăturii ; → alegerea distanţei dintre rânduri ; → rotaţia culturilor; → asigurarea igienei câmpurilor; → utilizarea de substanţe atractive şi de capcane cu feromoni ; → diversificarea culturilor;

17. 2.11.2 Lupta biologică Lupta biologică se poate defini ca o metodă de luptă împotriva unui dăunător, boală sau buruiană, utilizând agenţi naturali antagonişti ai agenţilor patogeni (Reboulet J.N. 1999). Aceşti agenţi naturali au căpătat în timp noţiunea de biopesticide. Numărul de specii cunoscute ca având o acţiune prădătoare asupra specilor dăunătoare de insecte, depăşeşte cifra de 200 000 (Fraval A. 1993.) Cele mai cunoscute specii de insecte şi acarieni prădători folosite în legumicultură sunt :Encarsia, Phytoseiulus, Macrolophus, Orius, Amblyseius et Anagrus.

18. .11.3. Controlul buruienilor 2.11.3.1. Rotaţia culturilor (vezi 2.5. ) 2.11.3.2. Semănatul fals Semănatul fals constă în pregătirea patului de semănat cu 4 săptămâni înainte de data semănatului sau a plantatului urmat de o irigare. Astfel, buruienile vor răsări urmând a fi eliminate printr-o dezburuienare “termică” sau prin grăpare în stadiul de 2 frunze. 2.11.3.3. Gestiunea rezervei de seminţe Metode preventive: → eliminarea surselor de diseminare a buruienilor şi limitarea dezvoltării acestora prin lucrări precum arătura adâncă ; → utilizarea mulcirii vegetale sau cu hârtie şi folie de plastic; → utilizarea de asociaţii vegetale care lasă puţin loc pentru dezvoltarea buruienilor. → tehnicile de dezburuienare curative constau în praşile mecanice, utilizarea de grape speciale în funcţie de cultură, dezburuienarea termică;

19. 2.11.3.4. Solarizarea Acest procedeu constă în creşterea temperaturii solului cu ajutorul unei folii de polietilenă transparentă dupa ce în prealabil solul a fost saturat cu apă la capacitatea de câmp. Apa serveşte ca şi conductor termic şi în acest fel temperatura urcă la 40-60 grade Celsius în primii 10 cm de sol. Această creştere a temperaturii distruge seminţele în stratul superficial al solului. Această operaţie se realizează timp de 4-5 săptămâni, în perioada iunie-septembrie. Fig.nr.1. Solarizarea în solarii→

20. 2.11.3.5. Dezburuienarea termică. 2.11.3.6. Dezburuienarea prin vapori

21. Temperatura Organisme 100C Bacterii amonificatoare şi anumite virusuri 90C Anumite virusuri 70-80 C Seminţe de buruieni şi anumite ciuperci 70 C Numeroase bacterii 60-70 C Sclerotinia 50-60 C Botrytis, Rhizoctonia ; nematozi ; viermi sârmă Tabelul nr.24. Temperatura de distrugere a organismelor solului Fig.nr.4. Dezburuienarea prin aburi

22. 11.3.7.

23. Grosime mulci anual :17-40 microni ; mulci multianual : 50-80 microni  Degradabilitatea mulciului Pentru evitarea costurilor legate de recuperarea plasticului se recomandă utilzarea unui mulci biodegradabil Fixarea mulciului pe sol Fixarea manuală a mulciului : se realizează pe suprafeţe mici ; Fixarea mecanică a mulciului 

24. 2.11.3.8. Lucrări mecanice şi manuale - combinator, cultivator ; - ţesală de buruieni - lucrări manuale ; - platformă semi mecanizată 

25. 2.11.3.9. Electroerbicidarea “Electroerbicidarea” este o metodă de distrugere a buruienilor cu ajutorul unor instalaţii purtate după tractor care folosesc curentul electric ca şi agent activ 2.11.3. 10. Distrugerea buruienilor cu ajutorul insectelor Speciile de prădători au fost introduse în Europa şi împotriva buruienilor, fiind cunoscute ca şi eficiente 85 de specii de insecte prădătoare 2.11.3. 11 Distrugerea buruienilor cu ajutorul ciupercilor

26. 2.11.4. Controlul dăunătorilor şi a bolilor 2.11.4.1.Bioinsecticide şi biofungicide Mai mult de 2000 de specii vegetale au fost deja repertoriate în întreaga lume ca posedând proprietăţi insecticde  Bioinsecticide vegetale din generaţia întâi : până la al doilea război mondial