1 / 32

PERCEPŢIA

PERCEPŢIA. Profesor Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău. Staţia de metrou “L'Enfant Plaza” din Washington, într-o dimineaţă friguroasă, pe 12 ianuarie 2007. U n om cu o vioară a cântat şase piese de Bach timp de 45

olga-sharpe
Télécharger la présentation

PERCEPŢIA

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. PERCEPŢIA Profesor Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău

  2. Staţia de metrou “L'Enfant Plaza” din Washington, într-o dimineaţă friguroasă, pe 12 ianuarie 2007. Un om cu o vioară a cântat şase piese de Bach timp de 45 de minute. În timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea staţie, majoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute, un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict.

  3. 4 minute mai târziu: Violonistul a primit primul său dolar, o femeie i l-a aruncat în pălărie fără să se oprească.

  4. 6 minute: Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă în grabă spre peron.

  5. 10 minute: Un copil de 3 ani se opreşte în faţa muzicianului dar mama sa îl trage grăbită de hăinuţă. Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist dar mama îl împinge nervoasă înainte, aşa că cei doi se mişcă, el întorcând capul din când în când. Lucrul acesta se repetă cu mai mulţi copii pe care părinţii îi împing de la spate, grăbiţi să ajungă la treburile lor.

  6. 45 minute: Muzicantul a cântat în continuare. Numai şase oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Circa 20 au aruncat nişte bani. Omul a colectat în total 32,17 dolari.

  7. După o oră: El a terminat de cântat şi s-a lăsat tăcerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...O singură persoană l-a recunoscut…

  8. Violonistul era nimeni altul decât Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piese scrise vreodată , pe o vioară Stradivarius din anul 1713, estimată la 3,5 milioane dolari. Deşi cu câteva zile înainte, violonistul concertase cu sala plină la "Boston Symphony Hall", unde un bilet a costat 100 dolari,în dimineaţa de vineri, 12 ianuarie, artistul nu a strâns decât 32,17 dolari. Trecătorii nu au intuit că au în faţa lor un artist valoros , care cântă la un instrument aparte, piese magistrale de Bach .

  9. Povestea este adevărată. Concertul din staţia de metrou, a fost organizat de către Washington Post ca un experiment social asupra percepţiei, gustului şi priorităţilor omului contemporan.

  10. Testul celor de la Washington Post viza trei aspecte: * Într-un loc public, la o oră nepotrivită, suntem în stare să percepem frumuseţea? * Ne oprim s-o admirăm? * Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat?

  11. O concluzie posibilă în urma acestui experiment, ar fi aceasta: „Grav nu e că oamenii nu l-au identificat pe Joshua Bell şi n-au recunoscut “Chaconne” de Bach, ci că urechile lor n-au vibrat. În asta stau mirarea şi tristeţea, aceasta e morala întâmplării din staţia de metrou. Joshua Bell nu s-a deghizat ca să râdă de oameni. A făcut-o ca să certifice triumful aparenţelor şi să ne spună că nu toate reflexele sunt utile”, spune Radu Parashivescu despre lecţia lui Bell.

  12. Concluzia trasă a fost că deşi unul dintre cei mai buni violonişti ai lumii a interpretat şase dintre cele mai frumoase piese compuse vreodată, un procent foarte mic din posibilii spectatori s-au oprit să asculte. Deci, probabil din cauza problemelor zilnice, a stresului, a sistemului social care mai mult ne îngreunează existenţa, ajungem să  nu mai putem observa adevăratele frumuseţi ale vieţii. A fost găsită o explicaţie şi pentru faptul că cei mici s-au oprit să îl asculte pe violonist.Deşi probabil nu înţelegeau cu adevărat frumuseţea muzicii pe care o ascultau, ei au fost atraşi de frumos, deoarece nu erau afectaţi de toate problemele enumerate mai sus.

  13. Dacă nu avem câteva momente să-l ascultăm pe unul dintre cei mai buni solişti ai lumii, cântând cea mai bună muzică scrisă vreodată, pe unul din cele mai bune instrumente făcute vreodată...oare, de cât de multe alte lucruri minunate, ne lipsim în existenţa noastră? Merită să medităm!

  14. Pentru reportajul în care povestea episodul din staţia “L’Enfant Plaza”, jurnalistul Gene Weingarten de la Washington Post a fost recompensat cu premiul Pulitzer , în 2008.

  15. Bibliografie 1.www.adevarul.ro/.../Joshua_Bell-violonist-_-M- am_ indragostit_de_vioara_mea_Stradivarius_acum_nou_ani. html 2.www.evz.ro/.../radu-paraschivescu-lectia-si-experimentul- bell-836672.html 3.www.internetus.ro/.../experiment--joshua-bell-a-cantat-la- metrou.html

  16. SFÂRŞIT

More Related