Managementul organi za ţiilor neguvernamentale – nonpr ofit

1. Managementul organizaţiilor neguvernamentale – nonprofit Cooperare intrasectorială Cooperare intersectorială

2. Tipuri de parteneriate • Parteneriatele pot fi clasificate astfel,: • a) în funcţie de caracterul juridic: • - parteneriate formal; • - parteneriate informal; • b) în funcţie de obiectivul urmărit: • - parteneriate de reprezentare; • - parteneriate operaţionale, care la rândul lor pot fi: • - parteneriate pe termen lung; • - parteneriate pe termen scurt; respectiv, • - parteneriate cu finanţare; • - parteneriate fără finanţare. • Agenţia pentru Informarea şi Dezvoltarea Organizaţiilor Neguvernamentale, Organizaţii neguvernamentale. Ghid practic, Seria Biblioteca ONG, Timişoara, 2002, pag. 42-43

3. Cooperare intrasectorială • Formele de cooperare în interiorul sectorului pot fi clasificate în funcţie de scopul, durata şi gradul de formalizare a acestor relaţii. Analiza relaţiilor din interiorul sectorului scot în evidenţă lipsa unei strategii viabile, parteneriate care s-au realizat în timp au avut la bază iniţiative ale unor lideri ai unor organizaţii.

4. Forme de colaborare • Schimbul de informaţii şi participarea reciprocă la diferite evenimente • Evenimente de dezvoltare sectorială • Coaliţiile ad-hoc • Folosirea în comun a resurselor • Complementaritatea serviciilor prin transfer • Reţelele • Organizaţiile umbrelă • Participarea comună în programe şi proiecte

5. Probleme ce afectează colaborarea • Lipsa transparenţei în diseminarea informaţiei, • Probleme ce ţin de cultura organizaţională • Probleme la nivel executiv – experienţe anterioare, • Interes scăzut pentru impact • Lipsa resurselor.

6. Cooperare intersectorială Relaţia dintre AP şi ONG • Relaţia dintre APL şi ONG diferă de la ţară la ţară şi poate fi influenţat de mărimea sectorului. • O tipologie a relaţiei sector asociativ – administraţie este propusă de John Clark în studiul său „The Relationship Between the State and the Voluntary Sector”. Astfel, avem trei tipuri de relaţii: o relaţie de dependenţă a O.N.G.-urilor faţă de stat (în care acestea pur şi simplu implementează programele Guvernului şi sunt dependente financiar de el);în al doilea rănd, vorbim despre o relaţie antagonistă (în care nici una dintre părţi nu doreşte reconcilierea sau colaborarea);în ultimul rând avem relaţia caracteristică democraţiilor liberale care presupune o colaborare şi un parteneriat la care fiecare parte este liberă să adere sau nu.

7. Relaţia dintre AP şi ONG • Cea mai utilizată formă de colaborare este furnizarea de servicii publice: SUA; Germania, Olanda, Franţa şi în foarte multe ţări aflate în dezvoltare, • Motivaţia acestor relaţii se datorează încrederii de care se bucură organizaţiile în ţările respective sau a principiului subsidiarităţii.

8. Bariere în dezvoltarea relaţiilor AP - ONG • un mediu puternic politizat, • preferinţa unor O.N.G.-uri pentru izolare, • neîncrederea funcţionarilor publici în capacitatea sectorului asociativ de a putea furniza servicii publice, • fonduri limitate, • grupul de beneficiar: la O.N.G. – uri foarte bine definit la AP. general, • incapacitatea de rezolva unele probleme ce se manifestă în ambele sensuri, • dorinţa factorului politic de a nu întări sectorul non-profit, • dependenţa unor ONG-uri de donatori străini

9. Îmbunătăţirea relaţiei AP - ONG • încurajarea discuţiilor publice şi facilitarea accesului la informaţii; • simplificarea diverselor proceduri administrative, cum ar fi cea de constituire, de contabilitate, audit, etc.; • stimulente pentru O.N.G.-uri: subvenţii, scăderea impozitului pe profit; • colaborarea: includerea organizaţiilor neguvernamentale în implementarea unor programe sau proiecte; • implicarea în procesul de luare al deciziilor: participarea la diverse întâlniri, mese rotunde, seminarii, etc.; • cale de comunicare a informaţiilor publice: O.N.G.-urile pot fi folosite ca şi o metodă în plus pentru propagarea informaţiilor publice.

10. Situaţia din România. Relaţia Adm. centrală - ONG • începând cu anul 1996 schimbare de trend, • apariţia la nivelul administraţiei centrale a unor structuri însărcinate cu relaţia cu sectorul asociativ, • schimbările percepute ca fiind pozitive se datorează mai mult unor relaţii individuale şi mai puţin sunt abordări de tip structură

11. Relaţia APL – ONG la nivelul administraţiei locale Obstacolele principale în calea dezvoltării unor relaţii consistente între autorităţile locale şi ONG-ri sunt determinate de trei factori. • Mai întâi, trebuie remarcat că rolul ONG-lor nu este cunoscut de aleşii locali. • În al doilea rând din cauza procesului lent de descentralizare autorităţile locale au puteri şi fonduri limitate. • În al treilea rând se constată un nivel scăzut de dezvoltare a abilităţilor personalului de la nivelul administraţiei locale care este expus într-o măsură mai mică la noi modalităţi de gîndire şi organizare a muncii comparativ cu cel al ONG-lor.