1 / 14

IV.9. Elemente de tehnică specifice jucătorului portar

IV.9. Elemente de tehnică specifice jucătorului portar Cele mai multe elemente din tehnica portarului sunt specifice fazei de apărare, portarul fiind mai rar folosit (până acum) în faza de atac. Aceste elemente sunt: poziţia fundamentală şi plasamentul

palti
Télécharger la présentation

IV.9. Elemente de tehnică specifice jucătorului portar

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. IV.9. Elemente de tehnică specifice jucătorului portar Cele mai multe elemente din tehnica portarului sunt specifice fazei de apărare, portarul fiind mai rar folosit (până acum) în faza de atac. Aceste elemente sunt: • poziţia fundamentală şi plasamentul • deplasările în spaţiul de poartă (şi în teren) • respingerea (sau prinderea) mingii • mişcările înşelătoare • recuperarea şi degajarea mingii

  2. IV.9.1. Poziţia fundamentală a portarului de handbal reprezintă o necesitate, facilitând executarea altor procedee tehnice prin care portarul se interpune (cu corpul şi segmentele sale) pe traiectoria aruncărilor expediate de adversari spre poarta sa. Poziţia fundamentală a portarului se aseamănă cu cea a apărătorului şi în funcţie de înălţimea de la care vine aruncarea, poate fi: înaltă, medie sau joasă. Picioarele au vârfurile orientate spre exteriorul bazei de susţinere, greutatea mai mult pe partea interioară a tălpii, genunchii, de asemenea, orientaţi în afară şi uşor flexaţi, braţele ridicate în lateral şi îndoite din articulaţia cotului.

  3. Dacă unghiul din care se aruncă este mai mic de 25-30, portarul se plasează lipit de bara verticală de pe partea aruncării, cu braţul din colţul scurt ridicat în prelungirea trunchiului, antebraţul deasupra capului şi mâna coborâtă spre umăr; celălalt braţ semiflexat este dus în lateral mai sus sau mai jos, în funcţie de braţul de aruncare al extremei. Trunchiul este drept, genunchii uşor flexaţi, iar greutatea va fi pe piciorul de lângă bară, celălalt picior fiind liber să penduleze ca şi braţul de pe acea parte.

  4. IV.9.2. Plasamentul portarului va ţine seama în primul rând de distanţa de la care se aruncă şi de existenţa apărătorilor între portar şi atacantul care va arunca. Astfel, la aruncările de la distanţă, portarii se plasează la maxim 1m de linia porţii, în timp ce la aruncările de la semicerc vor ieşi până la 3-4m Atât poziţia fundamentală cât şi plasamentul se adoptă în funcţie de talia (înălţimea) portarului, calităţile motrice (viteza de reacţie şi de deplasare), de nivelul de însuşire a procedeelor tehnice şi experienţa acestuia precum şi de calităţile psihice (curaj, motivaţie).

  5. IV.9.3. Deplasările în poartă şi în semicerc pot avea scopul de a realiza un plasament optim în funcţie de situaţia de aruncare sau de a recupera mingile respinse (blocate, deviate) de către apărători pentru a le repune rapid în joc. Deplasările în poartă se realizează prin paşi adăugaţi când mingea circulă la distanţă mai mare de poartă, prin paşi mărunţi, dar foarte rapizi (tropotiţi), pentru a realiza plasamentul la aruncările de la semicerc (ieşiri pentru a închide unghiul).

  6. IV.9.4. Apărarea aruncărilor se realizează prin: • prinderea mingii • respingerea mingii • plonjonul • prinderea mingii este utilizată de portar îndeosebi pentru recuperarea şi repunerea mingii în joc şi mai puţin pentru a apăra aruncările. Pot fi utilizate toate procedeele de prindere descrise la tehnica jucătorilor de câmp. Respingerea mingii este cel mai frecvent utilizată. Pentru a apăra aruncările dela distanţă respingerea se poate face astfel: • cu ambele mâini de la piept; • cu ambele mâini, prin fandare la colţurile de sus ale porţii; • cu o mână, sau cu braţul, prin fandare, lateral la semiînălţime; • cu braţul şi piciorul, prin fandare, la colţurile de jos ale porţii; • cu orice altă parte a corpului (pieptul, umărul, şoldul, coapsa, genunchiul, capul) în funcţie de situaţia de joc.

  7. Pentru apăra aruncările de la semicerc portarul poate utiliza următoarele procedee de respingere a mingii: • cu braţul, prin ducerea rapidă a braţelor întinse prin lateral, de sus în jos sau de jos în sus (“desfacerea braţelor în evantai”); • cu piciorul, prin balans lateral (braţele rămân în poziţie fundamentală); • cu piciorul şi braţul de aceeaşi parte, prin balans cu ambele segmente; • cu piciorul de sprijin, prin săritură, când celălalt picior face balans. Aceste procedee vor fi prezentate odată cu mijloacele prin care propunem însuşirea şi perfecţionarea lor.

  8. Plonjonul este folosit atât la aruncările de la semicerc cât şi la cele de la distanţă atunci când portarul nu mai are altă soluţie pentru a evita golul (mingi deviate de apărători, centrul de greutate incorect repartizat) sau când, în urma executării altor procedee, nu-şi mai poate menţine echilibrul pentru a rămâne pe picioare. Mişcările înşelătoare sunt mai puţin prezente la această categorie de practicanţi. Totuşi, unii elevi cu calităţi bune pentru acest post, pot simula plecarea într-o direcţie, “oferind “ atacantului partea opusă, apoi revenind rapid şi parând aruncarea. Pt1. Un elev se află în faţa a două obstacole (ladă, capră de gimnastică, etc) pe care se află ţintele (cutii, mingi, sticle de plastic, etc). Aruncătorii încearcă să doboare ţintele apărate de portar.

  9. Pt2. Doi elevi faţă-n faţă execută „în oglindă”, deplasări în poziţie fundamentală, schimbări de direcţie, ridicări/coborâri rapide de braţe, ghemuiri, sărituri. Pt3. Doi elevi cu faţa la un perete, la o distanţă de 2m, respectiv 8m de acesta. Cel care se află la 8m de perete are o minge pe care o va arunca deasupra unei linii trasate pe perete, celălalt va încerca să o prindă înainte ca aceasta să atingă solul. Pt4. Idem Pt2, elevii în poartă, execută fandări jos/sus. Pt5. Doi elevi faţă-n faţă, lângă barele porţii de handbal îşi transmit mingea cu piciorul de la unul la celălalt, fiecare încercând să introducă mingea în poartă prin colţul în care se află, în timp ce un al treilea se deplasează în poziţie fundamentală între minge şi linia de poartă, opunându-se celor doi.

  10. Pt6. Elevii pe două şiruri: Is şi Id, fiecare cu o minge în mână. Cei de pe Is execută aruncări de la semicerc (fără boltă) – portarul iese cât mai mult pentru a închide unghiul – apoi cei de pe Id aruncă de la 9m – portarul se retrage la 1m de linia porţii şi apără prin fandare. Pt7. Idem Pt6. Elevii ambelor şiruri aruncă în colţul scurt. Pt8. Elevii ca la Pp10 execută pase în pătrundere. Portarul se deplasează cu paşi adăugaţi, astfel încât să fie gata să apere aruncarea de pe orice post unde se află jucător cu minge. Pasele pot fi transmise din om în om sau peste un post apropiat, cu schimbarea surprinzătoare a sensului de pasare.

More Related