Download
1 / 18
180 likes | 306 Vues
CURSURI FMF LICEN Ţ A “ C”. Încălzirea reprezintă un ansamblu de exerciţii şi proceduri special selectate, orientate spre pregătirea eficientă a organismului pentru eforturi. Caracteristicile copiilor în vârstă de 8-12 ani. Eficienţă redusă , extenuare rapidă
E N D
Încălzireareprezintă un ansamblu de exerciţii şi proceduri special selectate,orientate spre pregătirea eficientă a organismului pentru eforturi.
Caracteristicile copiilor în vârstă de 8-12 ani • Eficienţă redusă, extenuare rapidă • Masa creierului reprezintă 75-80% din masa celui adult • Perfecţionarea activă la nivelul SNC • Mişcările unitare se asimilează cu uşurinţă • Sarcini echilibrate şi diferenţiate • Evitaţi supraoboseala
Încălzirea şi Relaxarea Pregătirea fotbalistului pentru antrenamentul sau meciul care urmează Obiective: • Protecţie împotriva vătămării(pregătirea sistemului muscular, fuga, exerciţii de întindere, balansări ample) • Pregătirea corpului în general (sistemul respirator) • Activarea mecanismului coordonator de gestiune (în conformitate cu principalele obiective ale instruirii, exerciţii de alergare) • Predispunerea psihologică (a direcţiona spre perceperea corectă a lucrurilor, cunoaşterea fiecăruia, întreprinderea acţiunilor prin intermediul căpitanului echipei)
Structura antrenamentelor de fotbal trebuie adaptată la cerinţele copiilor. Încălzirea şi relaxarea trebuie să fie prezentate copiilor sub formă de joc. Efectuând aceste exerciţii fizice (de încălzire şi relaxare), vor primi, de asemenea, plăcere.
Încălzirea pentru copii • Factorul fiziologic (sistemul respirator, postura, gleznele, articulaţiile) • Factorul psihologic • Dezvoltarea obiceiului de încălzire • Puteţi transmite sarcina unuia dintre fotbalişti
Factori suplimentari: • Vârsta • Starea vremii • Perioada de pregătire (starea fotbalistului) • Partea esenţială a antrenamentului Metode de întindere: • Pasivmax 7‘’ • Balansare şi întindere parţială • Activizarea (exerciţii de alergare pentru acest grup de muşchi) La comandă şi individual. În echipele de copii să se delege instrucţiuni întregului grup.
Etapa finală a antrenamentului Recuperarea • Aducerea corpului la stare normală (fuga) • Aducerea muşchilor la stare normală (întindere) • Aducerea psihicului la stare normală (evaluarea rezultatelor – aspectele pozitive) Proceduri cu apă Masaj Consumul de alimente şi lichide
Lucrul cu mingea în timpul antrenamentului şi meciului. • Lucrul creativ cu mingea este unsemn al înaltei tehnologii. Jucătorii ambiţioşi care doresc să atingă acest nivel, trebuie să se antreneze în permanenţă cu mingea şi să exerseze toate mişcările posibile. Pe lângă fente şi trucuri, exerciţiile de jonglare sunt la fel de eficiente pentru antrenarea comportamentului individual cu mingea. • Exersările individuale reprezintă, de asemenea, o modalitate eficientă de a combina antrenarea tehnicii şi a coordonării cu îmbunătăţirea controlabilităţii corpului. Ca antrenor trebuie să reamintiţi jucătorilor, cât este de importantă antrenarea comportamentului individual cu mingea.
Fiţi atenţi la: • jonglare • antrenarea tehnicii şi coordonării • trucuri şi fente.
Jonglarea • Jonglând cu mingea, mişcaţi-vă în direcţia prestabilită, de la punctul de start până la finiş, cât mai repede posibil. Organizaţi competiţia între doi jucători. • La început jonglaţi doar cu coapsele, apoi doar cu capul. Trebuie să schimbaţi numărul de lovituri asupra mingii cu partea respectivă a corpului. • Iar acum jonglaţi doar cu coapsele,schimbând înălţimea cât mai des posibil. • Jonglaţi cu un număr mare de atingeri rapide. Schimbaţi piciorul în ritm constant (de exemplu, după fiecare cinci lovituri). • Jonglaţi doar cu capul. Cine va reuşi să efectueze cel mai mare număr de atingeri consecutiv?
Jocul cu capul Această particularitate, în variantele tehnicii de fotbal, se caracterizează prin folosirea unei anumite părţi ale corpului, care oferă în principal posibilitatea loviturii doar la contactul cu mingea. În comparaţie cu picioarele, capul, datorită caracteristicilor sale morfologice, este mai greu de controlat. Această circumstanţă,legată de dinamica desfăşurării jocului, nu permite, cu excepţia cazurilor speciale, contactul minge/cap câteva ori la rând şi cu atât mai puţin în situaţiile ce afectează echilibrul.
De aceea capul poate fi folosit: la pasarea mingii coechipierului, la oprire, lovitură, preluarea mingii, întoarcerea mingii la apărare şi doar în caz de joc în aer: • dacă ambele picioarele se află pe teren; • de pe loc, cu desprinderea de la sol cu ambele picioare; • după un avânt mai scurt sau mai lung, cu desprinderea de la sol cu un singur picior; • la aruncare; Lovirea mingii se efectuează, în general, cu următoarele suprafeţe: • frunte; • ceafă;
În dependenţă de cerinţele jocului, poate fi proiectată traiectoria zborului mingii – dreaptă sau doar deviantă. Schemele motorii de bază, care servesc la dezvoltarea acestei abilităţi, sunt lovitura şi săritura.
Sfaturi cu privire la tehnică • La lovirea mingii cu capul, ţineţi ochii deschişi. • Mergeţi în întâmpinarea mingii (nu loviţi în minge). • Deplasaţi în urmă corpul până la momentul lovirii. • Desfaceţi mâinile în părţi pentru obţinerea unui echilibru mai bun. • În momentul contactului cu mingea cădeţi cu capul înainte, încordând muşchii gâtului. • Implicaţi în lovitură extremităţile inferioare. • La lovitura laterală cu capul efectuaţi o mică întorsătură prealabilă cu partea superioară a corpului. • La lovitura cu capul în timpul săriturii, loviţi mingea în momentul înainte de coborâre.
