1 / 58

de Irina Gângă Colegiul Tehnic Piatra-Neamţ

Metode şi procedee didactice utilizate în predarea personajului feminin din literatura română interbelică. de Irina Gângă Colegiul Tehnic Piatra-Neamţ. Argument

rusk
Télécharger la présentation

de Irina Gângă Colegiul Tehnic Piatra-Neamţ

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Metode şi procedee didactice utilizate în predarea personajului feminin din literatura română interbelică de Irina Gângă Colegiul Tehnic Piatra-Neamţ

  2. Argument „Într-o lume cum e cea contemporană, unde toate par a ţine de o anumită lege a degradării energetice, unde toate decad şi toate obosesc, faptul feminităţii e un miracol despre care nu se vorbeşte încă îndeajuns.” - spunea Constantin NoicaînÎnsemnări despre feminitate De multe ori, atunci când citeşti un roman sau descoperi o nouă montare după o piesă de teatru, personajul feminin nu e cel care să-ţi rămână în memorie. Şi asta nu pentru că nu ai fost atent ci pentru că unda de mister, neînţeles şi problematic ascunde ”citirea” îmediată a personajului feminin. Cu atât mai mult acum, în secolul al XXI –lea, când pe lângă alte revelaţii, se manifestă şi aceea că femeile - în realitate ca şi în literatură – pot avea trăsături de caracter, voinţă şi raţiune, nu numai senzaţii şi temperament. Camil Petrescu observa încă din 1937 că ” Înfăţişarea lumii în curgerea ei colorată, dar şi în brutalitatea necesităţii practice, întreţine în femei o stare de tulburare şi de iritare a sensibilităţii care sporeşte cunoaşterea.”

  3. Cu mult înainte de feministele previziuni ale Virginiei Woolf (1929) , Eugen Lovinescu sesiza un fenomen ce avea să determine o profundă schimbare în conştiinţa omenirii: „ Ne îndreptăm cu siguranţă spre feminismul integral, aşa că urmaşii noştri vor trăi sub regimul egalităţii totale. Inevitabilului ne închinăm. Sunt însă romancieri care-şi închipuie că numai în ziua când femeile vor avea toate drepturile îşi vor da seama de ceea ce au pierdut, întrucât podoaba lor cea mai mare era tocmai în neegalitate şi în lipsa de drepturi, şi cu farmecul fragilităţii au cucerit lumea.” Deşi nici o programă şcolară nu insistă pe studiul personajelor feminine şi nici în lucrările metodice şi psihopedagogice nu se precizează un tipar anume, o metodă diferită de lucru în studierea personajului feminin, ELE sunt ALTFEL decât restul personajelor. Ba chiar la finalul perioadei de şcolarizare, prin examenul de bacalaureat, mulţi din itemii-eseu fac trimitere la personajul feminin sau la relaţia de cuplu ( cuplu fiind definit de SNEE în 2007 ca fiind „alcătuit din persoane de sexe diferite”).

  4. Iată de ce mi se pare relevant să vorbesc despre personajul feminin bine realizat artistic într-o epocă la fel de tranzitorie ca şi a noastră, în sărăcia referinţelor didactice ale programei şcolare, pentru că adesea ele devin femei cu voinţă puternică, exemple de comportament ce pot sluji ca modele tuturor tinerelor de astăzi.

  5. MOTTO: „Vremelnic sensibilul Doar ca simbol survine; Aici intangililul Evidenţă devine; Aici genuinul ne- Rostibil s-a spus; Etern – Femininul ne Trage în sus.” Goethe – Faust

  6. Cuprins I. Repere teoretice asupra personajului II . Personajul literar în şcoală A. Metodologia studiului textului literar B .Sistemul de lecţii în studiul personajului literar III.Metode şi procedee didactice noi/moderne utilizate în studiul personajului literar IV .Pesonajele feminine( 15 personaje din texte epice şi dramatice) VI .Anexe ( fişă de caracterizare, scheme conceptuale, dezbaterea, proiecte didactice etc.) VII . Bibliografie

  7. I.Repere teoretice asupra personajului • a) personajul – element de structură epico –dramatică • b)relaţia personajului feminin cu realitatea • c)psihologia personajului feminin în context istoric şi cultural

  8. Personajul ca termen de relaţie în semantica discursului • DEFINIŢII : - personajul ocupă locul principal în sistemul operei literare, alături de alte unităţi textuale sau diegetice ca istorie, discurs, intrigă, timp, spaţiu, narator. El reprezinta forţa centripetă a universului reprezentat, căci restrânge acţiunile divergente sub numitorul comun al unităţii sale. • - personajul este un homo fictus, o imagine ficţională animată, dublu construit pe o dimensiune exterioară, ca fiinţă socială, şi pe o dimensiune interioară, ca fiinţă psihologică. • - fiinţă umană sau alegorică, personajul se defineşte prin: • CE FACE ? • CUM ESTE ? • CE REPREZINTĂ ? • CE SPUNE ? • Popa, Marian, Homo fictus. Structuri şi ipostaze • Greimas, Julien, Despre sens. Eseuri semiotice

  9. 2. Personajul între epică şi dramă • Personajul epic: e anunţat prin portret, realizat după părerea lui Silviu Angelescu, prin următoarele : • corpul (silueta, proporţii): talia, constituţia, braţele, mâinile, gâtul, umerii, picioarele; • figura: forma capului, conturul feţei, părul, fruntea, sprâncenele, ochii, nasul, gura, buzele, bărbia, tenul, ridurile (barba, mustăţile), urechea; • semne particulare - rectificări anatomice cu sens cultural (urme ale unor intervenţii chirurgicale), mutilări (juridice, religioase, profesionale, terapeutice, accidentale), tatuaje şi ornamente (religioase, politice, erotice); • vestimentaţie; • podoabe şi insigne; • trasături dinamice (funcţionale): ţinuta corpului, poziţia capului, mersul, mimica, privirea, vocea, râsul, tusea, vorbirea; • efectul de ansamblu sau mina, aerul personajului. • Dar portretul conjugă prosopografia, înfăţişarea personajului, • cu etopeea, descrierea conformaţiei psiho-morale, tradiţiile fizionomiste • Sunt două feluri de realizare artistică a portretului: portretul compact, prezent într-o singură secţiune discursivă sau portretul difuz, compus în etape succesive pe o mare suprafaţă textuală

  10. Personajul dramatic are un statut special precizat ca individualitate în condiţiile scenice cunoscute, rezultat tocmai din raportul dintre actor şi personaj; • Datorită dublului său statut, el aparţine în acelaşi timp lumii fictive şi universului real al scenei unde este încarnat de către un actor. E o fiinţă de hârtie care iubeşte, suferă, moare, dar şi o fiinţă în carne şi oase care rosteşte cuvintele şi/sau face gesturile prin care se transmite acţiunea de a iubi, de a suferi • Personajul dramatic e o fiinţă fictivă care nu are chip şi corp, în consecinţă, nu are nici portret cum ne-a obişnuit epica şi se conturează prin: • elemente de identificare care îl plasează într-un anumit orizont • (precizările iniţiale referitoare la sex, vârstă, rolul social sau familial ) • faptul că e un actant şi se manifestă ca producător al unor acte scenice • se caracterizează mai ales prin ceea ce spune • Textul dramatic păstrează rudimente de caracterizare directă prezente în lista personajelor — dramatis personae — adresată regizorului, dar şi cititorului; fundamentală rămâne însă caracterizarea indirectă, în primul rând prin limbaj şi apoi prin fapte, prin nume sau prin caracterizarea altor personaje • Personajul dramatic se pretează lesne grupării în categorii: • mitico-arhetipale (al miturilor antice, dar şi al celor moderne), • sociale, • de caracter, • psihologice, • simbolice

  11. 3. Modelele istorice ale personajului Personajul e un model uman care a fluctuat de-a lungul literaturii diferitelor epoci Literatura Antichităţiipromovează modelul omului ca fiinţă exemplară Evul Mediu propune personaje exangue, lipsite de individualitate, reprezentări alegorice ale unor valori curente: literatura religioasă va face apologia omului damnat, literatura eroică va exalta figura cavalerului ,,fără teamă şi fără prihană", educat în spiritul căutării aventurii şi a pasiunii. Omul renascentist devine valoare prin el însuşieste un abis de ştiinţă şi un iubitor de artă (homo universalis),ca trup, nimic din ce este omenesc nu-i este străin. Crede în demnitatea fiinţei umane, în capacitatea ei de a-şi ameliora condiţia prin raţiune, voinţă şi putere creatoare, pentru el lumea nu are secrete, totul poate fi cuprins în raza minţii Personajul clasic va fi expresia măsurii,a raţiunii, a unui ideal moral , unitar, coerent şi neschimbător (chiar şi ca vârstă personajul clasic este invariabil adult), pentru că e redus la o dominantă de caracter Preromantismul propune imaginea omului sensibil, omul care, înainte de a fi condus de raţiune, e mişcat de sentiment, ce trăieşte experienţe şi stări personale, omul ce descoperă deliciile solitudinii în mijlocul naturii sau pe ruinele trecutului. Specific personajului romantic este construcţia sa ca unitate a contrariilor, ca fiinţă scindată, ca întâlnire a extremelor. De aceea, i se va aplica formula de ,,personaj excepţional în împrejurări excepţionale“.

  12. Realismulopune viziunii idealizate asupra omului, o viziune obiectivă, mai ştiinţifică cea a omului comun, a omului obişnuit, a omului veridic, concret, o fiinţă istorică, căci e plasat într-un univers complex, cu multiple determinări şi dedus ca tipologie din configuraţia specifică a mediului de viaţă. Tipurile realiştilor sunt sociale şi nu psihologice, căci tipurile nu mai sunt date dintr-o dată, ele devin, omul e prezentat în procesul lui de formare şi nu mai e descris pur şi simplu, ci explicat. Naturalismulpropune imaginea omului în ipostaza de caz clinic, a omului fiziologicstudiat la intersecţia a trei factori preluaţi din estetica lui Taine: rasa, mediul şi momentul istoric. Secolul XX oferă în privinţa personajului un tablou de o diversitate deconcertantă, căruia nu i se poate găsi nici un numitor comun, astfel că singura intreprindere neriscantă ar fi înregistrarea câtorva direcţii mai precizate:este vorba de omul ca flux al conştiinţei(romanul de tip proustian) şi omul ca simplu comportament, privit constant din afară, cum l-a impus proza americană (Hemingway). Deşi nu dispare ca entitate, el îşi pierde unitatea, fie prin supralicitarea datelor despre el, fie prin ambiguizarea sa, prin dispariţia trasăturilor care îl individualizează. Devine o figură contradictorie, difuză, risipită în text.

  13. 4. Teorii ale clasificarii personajelor • S-ar putea afirma că orice clasificare a personajelor literare este imposibilă, căci personajele, ca şi indivizii cu identitate istorică, sunt nişte unicate. S-ar putea afirma exact cu aceeaşi tărie că orice clasificare este posibilă, pentru că toate personajele create, ca şi indivizii concreţi, sunt repetabile şi identice în totalitatea lor, printr-un numitor comun care este condiţia umană. S-ar putea încadra exact aceleaşi personaje în categorii diferite şi s-ar putea eventual demonstra că nu există nici o legatură între categoriile formulate. • Clasificarea personajelor se arată a fi o întreprindere deconcertantă, pândită de riscul încadrării forţate, de dragul de a completa nişte scheme care de altfel interferează. • Câteva criterii de diferenţiere, clasificare a personajelor, au doar uz didactic, fiind enunţate de Gilles Philippe în Romanul. De la teorii la analize , completate ulterior de Marian Popa -Homo fictus. Structuri şi ipostaze, Northrop Frye în Anatomia criticii , Iuri Lotman - La structure du texte artistique: • după locul deţinut în acţiune • după funcţia îndeplinită • după gradul de individualitate • după capacitatea de a evolua sau nu pe parcursul intrigii • după complexitatea personajului sau densitatea lui psihologicăetc

  14. I b) Relaţia personajului feminin cu realitatea În ceea ce priveşte evoluţia personajului feminin, literatura s-a dovedit destul de nedreaptă, pentru că majoritatea scriitorilor fiind bărbaţi, perspectiva asupra acestui tip de personaj este, oarecum, distorsionată. Este de ajuns să reamintim argumentul lui G. Călinescu ,,femeia, legată de pământ prin fiziologia ei, nu se simte Beatrice, nu are vocaţia conducerii spre cer. Ea e stăpânită mereu de problema raporturilor cu bărbaţii şi a procreaţiei”. În plus, această femeie, pe care mulţi au idealizat-o, este plină de defecte, dintre care cel mai important este acela că latura sa predominantă este cea socială, femeia trăind în societate, fiind dependentă de ceilalţi indivizi, în aceeaşi măsură în care şi ei, la rândul lor, depind de ea. Ea nu are nevoie de recunoaşterea postumă, spune acelaşi G. Călinescu, căci gândirea ei este practică. Sunt puţini scriitori-femei care ar fi putut crea personaje feminine puternice însă şi atunci se pare că CEVA împiedică realizarea literară. Să fie vorba de teama de a nu desconspira MISTERUL FEMININ? Sau poate că personajele ar fi fost crâmpeie subiective ale scriitoarelor? În orice caz, personajele feminine s-au aflat mereu în sfera de interes scriitoricesc tocmai pentru că CEVA nu putea să fie spus cu certitudine despre ele.

  15. I c) Psihologia personajului feminin în context istoric şi cultural Freud, care şi-a întemeiat metoda sa în domeniul psihopatologiei tocmai prin sondarea inconştientului, la sfârşitul vieţii n-a putut spune altceva decât că „ Marea întrebare la care nu s-a răspuns niciodată şi la care nu am fost în stare nici eu să dau un răspuns, după 30 de ani de studiu, este sufletul feminin.” Are femeia un statut aparte în particularităţile de trăire şi exprimare psihică? DA ! Iată deci câteva trăsături particulare ale psihicului feminin:o imaginaţie bogată, sensibilitate deosebită, răbdare, capacitate remarcabilă de a asculta şi simplifica, predominanţa vieţii vegetative, facilitate verbală, inteligenţă afectiv - intuitivă, dexteritate, prevalenţa sentimentelor estetice. Dar toate acestea nu au contrariat pe nimeni, ci din contră, ele s-au constituit puncte nodale ale atracţiei feminine. Evoluţia socială şi istorică determină psihologia personajului feminin. Începând cu Antichitatea şi până în zilele noastre, personajul feminin a fost supus evoluţiei în funcţie de statutul socio-istoric al femeii Emanciparea femeii din perioada interbelică va genera noi tipuri de personaje feminine, cu viaţă psihologică intensă, luptând să ascundă sau să divulge secrete, să-şi asigure ei şi copiilor ei un trai liniştit. De cele mai multe ori apare conturat chipul femeii-mamă, mai ales în literatura română, căci la urma urmei aceasta este valoarea supremă a femeii

  16. II. Personajul literar în şcoală • A. Metodologia studiului textului literar • Etapele studiului literaturii în şcoală • Competenţe generale, valori şi atitudini în procesul receptării literaturii române în liceu • Competenţe specifice studiului operei literare în liceu • B. Sistemul de lecţii în studiul personajului literar • Text şi interpretare • Lecţia de literatură – lecţie activă în receptarea operelor epice şi dramatice • Câteva tipuri de lecţii aplicabile în studierea personajului literar

  17. B .c) Câteva tipuri de lecţii aplicabile în • studiereapersonajului literar • Pentru că personajul literar apare clar individualizat prin particularităţi fizice şi psiho-comportamentale în operele epice şi în cele dramatice, ne vom opri acum asupra lecţiei de receptare (comentare) a acestor tipuri de opere literare, insistând asupra metodelor de integrare a personjului în studiul acestor texte. • Lecţia de predare - învăţare ( lecţia de comunicare/însuşire de noi cunoştinte) sau Lecţia de comentariu literar • apudVistrian Goia şi Ion Drăgotoiu • - geneza operei • - compoziţia operei • - caracterizarea personajelor • - arta scriitorului • apud Emanuela Ilie • organizarea colectivului de elevi; • pregatirea psihologică a elevilor (captarea atenţiei lor) pentru receptarea optimă a noilor conţinuturi; • anunţarea temei şi a obiectivelor operaţionale urmărite de profesor; • comunicarea noilor cunoştinte printr-o strategie metodică potrivită • fixarea temei pentru acasă. • (Adăugând alte momente decât cele de mai sus, transformăm lecţia într-una mixtă!)

  18. Lecţia prelegere • - în prezentare a unor curente sau mişcări literare, e etapelor de dezvoltare a literaturii române într-o anumită perioadă, etapele de creaţie ori coordonatele imaginarului autorilor canonici • Dintre lecţiile de verificare şi evaluare a cunoştinţelorlecţia dezbatere, • Etapele lecţiei-dezbatere: ( apud Emanuela Ilie) • Iniţierea ei: anunţarea temei(moţiunii) şi se recomandă bibliografie ce oferă dovezi (mărturii, exemple, citate) pe baza cărora să îşi alcătuiască şi să îşi susţină argumentarea – cu 2-4 săptămâni înaintea orelor fixate în planificare pentru dezbatere • Pregătirea ei:▪ parcurgerea activă a bibliografiei (efectuarea de adnotări pe marginea textului, identificarea de întrebări pornind de la materialele citite, elaborarea de fişe de idei) • ▪clasificarea, analiza şi sistematizarea dovezilor în funcţie de argumentele şi contraargumentele pentru care sunt valorificate. • 3.Dezbaterea propriu-zisă: I oră - organizarea colectivului de elevi în afirmatori şi negatori şi stabilirea a câte 4-5 motive pro şi contra moţiunii • a II-a oră – afirmatorii şi negatorii, în echipe de câte 3 elevi fiecare îşi prezintă părerile în faţa clasei de elevi şi a arbitrilor-judecători • 4. Analiza dezbaterii

  19. III. Metode şi procedee didactice noi/moderne utilizate în studiul personajului literar • Aspecte teoretice ( taxonomii ample, variate – cea mai cunoscută e cea propusă de Ioan Cerghit şi Ioan Paşcu) • A. Metode de transmitere şi însuşire a cunoştinţelor: • 1. Metode de comunicare orală: • - expozitive (afirmative): expunerea cu variantele ei: povestirea, expunerea cu oponent, prelegerea-dezbatere; • - interogative (conversative sau dialogate): conversaţia; • - metoda discuţiilor şi a dezbaterilor cu variantele ei: Philips 6-6 şi brainstormingul; • - metoda problematizării (instruirea prin problematizare) . • 2. Metode de comunicare bazate pe limbajul intern: • - reflecţia personală. • 3. Metode de comunicare scrisă: • - lectura explicativă; • - învăţarea după textul scris al cărţii.

  20. B. Metode bazate pe acţiune (operaţionale sau practice) • 1.Metode bazate pe acţiune reală: • - exerciţiul - algoritmic, euristic; • - lucrările practice - cu caracter reproductiv, demonstrativ, problematizat; • - proiectele tematice - reproductive, problematizat - creative; • - studiul de caz; • proiectul sau tema de cercetare. • 2.Metode bazate pe acţiune simulată: • - jocurile didactice; • - jocurile de simulare; • - lectura pe roluri; • - învăţarea prin dramatizare; • învăţarea pe simulatoare. • Mijloacele de învăţământ sunt fie tradiţionale (tabla, creta ) fie moderne (audio-vizuale: retroproiector, casetofon, PC) • Materialul didactic folosit în studiul literaturii este felurit ca formă şi ca posibilităţi de utilizare, variind de la ilustraţie la audiţie de text sau casetă/DVD/ CD audio-vizual, de la muzeu la spectacolul de teatru, de la ediţii rare ale operelor studiate la ilustraţii şi tabele realizate de profesori şi elevi

  21. Noile deziderate ale unui învăţământ formativ eficient şi activ a impus în cadrul orelor de literatură şi lecţii pe calculator (Asistent Electronic Lesson) care îmbină mijloacele audio-vizuale cu cele tradiţionale( caiet, fişe, cretă, tablă etc.) De multe ori, materialele ilustrative pe suport clasic( hârtie, carton) sunt înlocuite de cele în format electronic, sub forma unor prezentări Power-Point PROCEDEUL REPREZENTĂRII GRAFICE LA LECŢIA DE LITERATURĂ (limbajul iconic) -Procedeul este de neconceput în afara şi înaintea contactului cu textul literar autentic -Reprezentarea grafică oferă un mod de a vedea opera literară, un anumit aspect al naturii sale complexe, în cadrul căreia afectivului i se raliază factori intelectuali.

  22. b) Aplicaţii 1.) brainstorming-ul În procesul receptării romanului Enigma Otiliei, de George Călinescu, elevilor li se va cere să explice titlul în legătură directă cu personajul principal al operei. Întrebarea problemă generează viziunea celorlalte personje asupra personajului feminin, ajungându-se la perspectivele multiple şi diferite asupra caracterului ei; pentru a fixa ideile descoperite de elevi se realizează o hartă conceptuală care se va afla la baza redactării cacterizării personajului Otilia. Anexa 2 : Harta conceptuală Otilia

  23. Cum se defineşte Otilia, din romanul lui George Călinescu, Enigma Otiliei, în viziunea celorlalte personaje ? farmec puritate inteligenţă OTILIA intuiţie generozitate caracter ENIGMĂ nestatornicie în superficialitate formare frivolitate nonconformism feminitate

  24. b) Aceeaşi metodă, un alt roman, Maitreyi, de Mircea Eliade. Întrebarea problemă: Ce îl atrage pe Allan, europeanul instruit, la exotica Maitreyi?Răspunsurile argumentate, cu citate reprezentative generează o schemă conceptuală utilizată apoi în caracterizarea eroinei. Anexa 3: Harta conceptuală Maitreyi Foto: Mircea Eliade si Maitreyi Devi

  25. o tânără de 16 ani, fiica inginerului Narendra Sen(=prof. Surendranath Dasgupta, un mare filosof indian ) din Calcutta tânara bengaleză conferenţiază despre frumos şi scrie poeme filosofice apreciate chiar de marele scriitor Tagore/ Thakkur Allan - o vede uneori ca pe o zeiţă sau ca pe o sfântă: "Alergam într-o masina a secolului al XX-lea şi alături de mine aveam un suflet nepătruns şi neînţeles, tot atât de himeric şi de sfânt ca şi al celeilalte Maitrevi. sihastra din Upanishade". Numeleeroinei trimite, prin asemănare, la o zeitate: Maitreya, în traducere "Cel legat întru prietenie"; poate şi din acest motiv, dăruindu-i o carte lui Allan, ea i-o dedică, simplu, "Prietenului" în mitologia indiana, acest nume era purtat de soţia unui mare înţelept şi le simboliza pe femeile superioare intelectualiceşte;în termenii, mitului, Maitreyi era o iniţiată, însetată de cunoaşterea adevărului absolut faptură misterioasă şi schimbătoare, stranie şi ciudată o fiinţă pură, o "primitiva" în sensulinocenţei, care crede că arboriiau suflet( iubise copacul 7 frunze) şi se simte jignită până la lacrimi, atunci când un bărbat îi atinge braţul pe Allan nu-l atrage iniţial, găsind-o chiar urâtă "cu ochii ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase, cu sânii puternici de fecioară bengaleză, crescuta prea plin, ca un fruct trecut în copt" "Fără îndoială e cea mai talentată şi mai enigmatică fată din câte am cunoscut"-Allan Plină de sensibilitate (atunci când îi daruieşte lui Allan o floare în careimpletise un fir din părul ei) MAITREYI Când s-au cunoscut: India anilor 1930 M.E. / Allan = 23 ani; Maitreyi are 16 (face 17 pe 17 sept.) Maitreyi devine o cunoscuta poetă indiana/ Amrita va scrie Dragostea nu moare, răspuns la romanul lui Eliade SCENE CHEIE PRIMELE ÎNTÂLNIRI BIBLIOTECA Atingerea picioarelor LA LACURI Motto: "Iţi mai amintesti de mine, Maitreyi ? Şi daca da, ai putut să mă ierţi ?" Allan: "Aş vrea să privesc ochii Maitreyiei"=final deschis "sufletul feminin indian, o adevarată terra incognita pentru un european"- G. Călinescu tatăl ei este sever, şi respectă rigorile vieţii indiene, trăieşte în belsug, dar doarme ascetic pe jos, pe o rogojina subţire ca pânza; în iubire pare nestiutoare, dar în prima noapte îl uimeste pe Allan cu îmbrăţişările sale. După modul cum vorbeşte, adeseori nu ştii daca enaivă sau îşi bate joe de cineva. mândră şi dispreţuitoare în alte momente, cântând de una singură şi întristându-se dintr-o dată, Maitreyi aratămereu o altă înfăţişare Cel mai exotic personaj feminin din lit. r. -"simbol al sacrificiului in iubire" - varianta a eternului feminin, - tip al adolescentei, senzuală şi spirituală, candidă şi voluptoasă, copil si femeie in acelaşi timp La fel de enigmatică pentru Allan ca Otilia pentru Felix (din romanul călinescian) , Maitreyi este mai profundă. mai devotată iubirii sale, pe care o consideră unică, intelegând-o ca devoţiune. amestec de nevinovăţie şi senzualitate de la jocul copilăresc şinaiv până la dăruirea totală, (din clipele de dragoste) o indiancă educată în spiritul credinţelor arhaice, cu ingenuităţi de fetiţă, dar şi cu senzualităţi salbatice şi religioase de brahman Ipostaza de mireasă pentru o viitoare "nuntă în cer" se contureaza în ultima parte a romanului când, dupa dramatica lor despărtire, Maitreyi îi spune lui Allan: "în viata viitoare ne vom întâlni iar. dragule. Ai să ma recunosti atunci?" instruită şi cultă apreciată în cercurile bengaleze deintelectuali, dar păstrând totodată în suflet, un amestec depăgânism şi iraţional care o face unică

  26. 2) Dezbaterea • De multe ori e considerată o formă aparte a discuţiei; Ioan Cerghit o consideră o „discuţie pe larg şi amănunţită a unor probleme, deseori controversate şi rămase deschise (dezbatere cu catacter polemic, urmărindu-se influenţarea convingerilor, atitudinilor şi conduitei participanţilor)“ • Dezbaterea propriu- zisă constă în următoarea schemă: • afirmator(1)- 5 minute; • întrebarea negatorilor şi răspunsul prompt alafirmatorului- 2 minute; • negator(1) - 5 minute; • întrebarea afirmatorilor şi răspunsul prompt al negatorului-2 minute; • afirmator(2) - 5 minute; • întrebarea negatorilor şi răspunsul prompt al afirmatorului- 2 minute • negator(2) - 5 minute; • întrebarea negatorilor şi răspunsul prompt al negatorului- 2 minute; • la final are loc deliberarea juriului şi desemnarea câştigătorilor.

  27. Fisa de lucru - dezbatere

  28. a) A procedat bine Ileana-Lena , din romanul lui Mircea Eliade Nuntă în cer, dispărând din viaţa luiAndrei Mavrodin ?

  29. b) Este cu adevărat vinovat de trădare personajul feminin din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu? • Ce însemnă trădare în viziunea lui Ştefan? • - materialismul, petrecerile şi ieşirile cu „ noii prieteni”, absenţa de acasă fără „învoire”, flitrul, avortul, scrisoarea etc.

  30. 3 Metoda horoscopului • Este specifică disciplinei noastre, poate fi utilizată doar în cazul unor lecţii în care se vizează caracterizarea unor personaje literare. • Practic, în ora de literatură în care se utilizează metoda, se organizează clasa în grupe de 4 elevi şi se desfăşoară următorii paşi: • Citirea/ studierea în mod individual a unui text epic sau dramatic ; • Alegerea / desemnarea unui personaj pentru discuţie ( câte unul pentru fiecare echipă sau acelaşi pentru toate echipele ); • Citirea trăsăturilor/ descriptorilor fiecărui semn zodiacal ( acestea vor fi date elevilor pe fişe ); Opţiunea fiecărei echipe pentru încadrarea personajului în sfera unui semn zodiacal; Prezentarea în faţa clasei a opţiunilor şi argumentelor ce le justificăurmată de discuţii; Descoperirea unei alte soluţii, mai potrivite (eventual ) sau îmbogăţirea argumentării.

  31. Fişa cu trăsăturile zodiilor, furnizată prin reţeaua informativă a M.E.C.T

  32. Elena Drăgănescu , din Concert din muzică de Bach ( CAPRICORN ) • CAPRICORN • 21.12 – 19.01 • Trăsături: • diplomaţie • pragmatism • profund • întreprinzător • avar • egoist • materialist • carierist • VALOARE- ambiţie • PERICOL – rigiditate

  33. Elena Drăgănescu ( CAPRICORN ) Concert din muzică de Bach, Hortensia Papadat Bengescu Diplomaţie: gazdă bună, încă din casa părintească, ştie să organizeze întâlnirile mondene; Pragmatism: nu iubeşte pe George Drăgănescu, însă decepţia din dragoste( Maxenţiu) şi teama de ridicol o determină să contracteze această căsătorie; Profund: iubeşte muzica şi cântă la pian; simte superficialitatea celor din jur, dar mai ales a Adei şi a Mikăi-Le; iubeşte sincer pe Marcian deşi nu arată; Întreprinzător: organizează Joile muzicale şi două concerte anuale în casa ei Avar: nu caută să se îmbogăţească însă cheltuie prudent din averea pe care o moşteneşte Egoism: e insensibilă la suferinţele fizice ale celor din famile; moartea Siei nu o împiedică să găzduiască Concertul. Carierist: urmăreşte succesul monden şi se teme să nu i se strice reputaţia prin asocierea numelui ei cu cel al gemenilor Hallipa pe care nici nu-i primeşte în casă VALOARE: ambiţia o face ceea ce este, un snob. PERICOL: rigiditate( e rece , protocolară, insensibilă la suferinţă)

  34. Ilisafta Jder M. Sadoveanu, Fraţii Jderi ) Ana Baciu ( L. Rebreanu, Ion ) • PESTI • 19.02 – 20.03 • Trăsături: • altruist • filantropic • compătimitor • adaptabil • supersensibil • credul • risipitor • capricios • VALOARE: flexibilitate • PERICOL: autocompătimire

  35. BERBEC 21.03 – 20.04 Trăsături: plin de iniţiativă dinamic hotărât egoist extremist neortodox capricios VALOARE: idealism PERICOL: egoism Tofana Sbilt(Patima Roşie de Mihail Sorbul) Lina Rim( H. P. Bengescu, Concert din muzică de Bach )

  36. Lina Rim ( BERBEC)( H. P. Bengescu, Concert din muzică de Bach ) • Plină de iniţiativă: deschide o clinică, cam imorală, care-i aduce un venit consistent • Dinamic: plină de enrgie, mereu cu treabă, fără momente de relaxare • Hotărât: pentru că vrea un statut social cumpără soţului postul de Profesor Universitar şi o casă somptuasă care o propulsează spre înalta societate bucureşteană • Egoist: nu iubeşte pe Rim şi nici pe fiica sa nelegitimă, Sia; • Extremist: nu-şi recunoaşte fiica, lăsând-o spre creştere lui Lică Trubadurul şi o primeşte în casă ca îngrijitoare profesorului bolnav Rim; când află de aventura dintre Rim şi Sia, o alungă pe aceasta din casă ; boala Siei nu o înduplecă şi îi refuză chiar ajutorul, tardiv cerut de altfel, lăsând-o să moară; • Neortodox: clinica ei e un loc în care "fecioare" nevinovate vin să scape de copilul nedorit; avusese o aventură cu vărul său lică, în urma căreia o va naşte pe Sia • VALOARE: idealism aparent, căci familia o percepe ca fiind generoasă cu toţi; • PERICOL: egoismul ei, snobismul o dezumanizează.

  37. Tofana Sbilt(BERBEC)Patima Roşie de Mihail Sorbul • Tenace: studentă săracă, în ultimul an de facultate, ajunsese până aici datorită relaţiei cu fiul senatorului Castriş, ce riscase dezmoştenirea de dragul ei; îşi doreşte FERICIREA cu orice preţ şi e dispusă să-şi sacrifice onoarea pentru a urca pe scara socială ( amantă întreţinută); • Plină de iniţiativă: deşteaptă, lucidă, rece, calculată are mereu idei: supărată de „generozitatea” senatorului care acceptă căsătoria fiului lui cu Tofana, îi dă Crinei capa adusă cadou de Castriş; îi sugerează lui Rudy închirierea camerei din acelaşi imobil şi modul în care o poate cuceri pe ingenua Crina iar când Rudy se angajează la un ziar ea îi scrie articolele; • Dinamic: e un personaj evolutiv, surprinzător în fapte şi în afirmaţii; • Hotărâtă mai exact ambiţioasă şi orgolioasă fără măsură: nu acceptă să piardă iar eşecul ei se datorează lipsei de sensibilitate şi de umanitate • Egoistă: nu se iubeşte decât pe sine; nu se gândeşte la cei din jur, vrea totul doar pentru ea: bani şi relaţii de la Castriş, iubire de la Rudy; faptele ei rănesc pe cei din jur; • Extremistă: deşi îţi dă seama de caracterul lui Rudy, de lipsa lui de valoare umană, îl vrea ca iubit; caută pericolul şi-l trăieşte intens( „patima roşie”); când Castriş cere explicaţii lui Rudy şi Tofana aude refuzullui Rudy de a o lua de soţie, înnebuneşte parcă de furie şi-i cere lui Castriş să-l sugrume „ ca pe un câine” ; deşi îşi strigă iubirea pentru Rudy îl împuşcă apoi se sinucide; • Neortodox: va rupe relaţia cu Castriş pentru a-l seduce pe Rudy, chiar în dormitorul Crinei, pe care acesta o iubeşte sincer; crima şi apoi sinuciderea sunt păcate ce nu au iertare; • Capricios: e mereu în tabăra opusă majorităţii: vrea să fie onorabilă dar refuză căsătoria, nu vrea să locuiască la „moşie” şi să fie profesoară în provincie ci vrea viaţa agitată a capitalei; îl umileşte pe Rudy pentru ca apoi să declare că-l iubeşte şi nu poate trăi fără el; VALOARE: idealismul ei rezultă din faptul că are convingerea că prin educaţie poate să cunoască FERICIREA însă morbul agresivităţii criminale o urmăreşte; PERICOL: egoismul ei e periculos chiar şi pentru Tofana.

  38. TAUR • 21.04. – 21.05 • Trăsături: • tenace • stoic • prudent • inflexibil • convenţional • încăpăţânat • rigid • VALOARE – hotărâre • PERICOL - posesiv Emilia Răchitaru ( C. Petrescu, Patul lui Procust )

  39. Otilia MărculescuG. Călinescu, Enigma Otiliei • GEMENI • 22.05 – 20.06 • Trăsături: • multilateral • altruist • magnetic • perspicace • capricios • ambiguu • neliniştit • VALOARE: deştept • PERICOL: împrăştiat Ileana-Lena Mircea Eliade, Nunta în cer

  40. LEU • 21.07 – 21.08 • Trăsături: • optimist • vivace • ambidextru • arogant • opulent • ostentativ • impetuos • VALOARE: magnetism • PERICOL: egoism Ioana Boiu Suflete tari, Camil Petrescu

  41. Maitreyiromanul omonim de Mircea Eliade FECIOARA 22.08 – 21.09 Trăsături: • perfecţionist • obiectiv • analitic • încăpătânat • precaut • indecis • modest VALOARE: capacitate analitică PERICOL: hipercriticism

  42. Doamna T. ( C. Petrescu, Patul lui Procust ) Doamna T.( C. Petrescu, Patul lui Procust ) • BALANTA • 22.09 – 22.10 • Trăsături: • Intuitiv • Logic • Estetic • Temperat • Autocompătimitor • Indolent • Indecis • VALOARE- diplomaţie • PERICOL - autocompătimire

  43. SCORPION • 23.10 – 22.11 • Trăsături: • întreprinzător • pasionat • tenace • ager • arogant • senzual • nemilos • sarcastic • răzbunător • VALOARE- scop • PERICOL - nemilos Ada Razu H. P. Bengescu, Concert din Muzica de Bach Ela Gheorgidiu ( posibil SCORPION; în viziunea lui Ştefan) Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

  44. Ada Razu ( SCORPION ) ( H. P. Bengescu, Concert din muzică de Bach) Tenace: pentru că are avere dar nu are statut social e dispusă să-şi cumpere statutul prin mariajul pe care îl face, cu prinţul Maxenţiu; va cuceri prin atenţia acordată lui Maxenţiu simpatia rudelor acestuia şi a lui Marcian; Întreprinzătoare: răscumpără moşia prinţului Maxenţiu care îi asigură statutul social; creşte cai de rasă;face dans şi tenis devenind campioană ; Pasionată: aventura cu Lică, ce-i va deveni la un moment dat soţ, e plină e senzualitate; Agerime:minte ascuţită, îşi calculează fiecare pas în accederea pe scara socială Arogantă: îşi ascunde tot mai bine vulgaritatea şi condiţia umilă afişând o imagine stilată şi mondenă. Senzuală: slabă, atletică, cu trăsături bine definite Nemilos: suferinţa lui Maxenţiu e exploatată de Ada pentru a accede în înalta societate; îl duce pe bolnavul prinţ la Concerul Elenei; îl interneză prea târziu pentru a putea fi salvat; Sarcastică: prinţului îi replică "ştiai doar bine că răscumperi hodoroaia de palat şi moşia lucie cu făinăreasa". VALOARE: ambiţia şi răbdarea în atingerea scopului PERICOL: e nemiloasă, sacrificând parcă pe Maxenţiu în atingerea scopului.

  45. 4 Metoda pălăriilor gânditoare • Metoda “Six thinking hats” sau “Metoda pălăriilor gânditoare” permite gândirea laterală, termen aparţinând dr. Edward de Bono; are la bază proverbul englez “Gândeşte în conformitate cu pălăria pe care o porţi”

  46. Cele 6 pălării întruchipează şase posibilităţi de procesare a datelor; • Pălăria Albăse concentrează pe informaţii. Se referă la fapte, figuri, informaţii disponibile sau necesare. Ea strânge informaţiile existente, umple spaţiile goale cu noi date. • Pălăria Galbenăse concentrează pe beneficii şi aspecte pozitive.Ea teajută să gândeştipozitiv, abordeazăpunctul de vedere optimist, care te face să conştientizezi toate beneficiile şi valorile implicate de decizie. • Pălăria Roşiedezvăluie intuiţiile, sentimentele şi emoţiile.Pălăriaroşie rezolvă problemele din punctul de vedere al intuiţiei, al reacţiilor rapide şi al emoţiilor. De asemenea, încearcă să acopere modul în care vor reacţiona emoţional alte persoane. • Pălăria Neagrăeste pălăria problemelor, criticilor şi a precauţiilor. Pălăria neagră contribuie la diminuarea riscurilor şi a problemelor înainte de stabilirea soluţiei finale. În cartea sa, De Bono ajunge la concluzia că aceasta este cea mai naturală pălărie datorită tendinţei umane de a privi automat şi aspectul negativ al problemei. • Pălăria Verdeeste cea a creativitătii, schimbării, a alternativelor, propunerilor, a ceea ce este interesant şi provocativ. Ea susţine modalitatea de a gândi liber, ideile critice fiind mult diminuate. • Pălăria Albastrăeste pălăria coordonării. Nu vizează un subiect în sine, ci procesul gândirii.

  47. Ilisafta Jder, • din romanul sadovenian Fraţii Jderi, soţie şi mamă de eroi: • 1. “Prezintă informaţiile ştiute despre personaj.” ( purtătorul pălăriei albe ) • soţia lui Manole Păr-Negru; • mamă a patru băieţi( Damian, Cristea, Nicoară-Nicodim,Simion); • are suflet bun şi acceptă să crească şi pe Ionuţ, copilul nelegitim al lui Manole; • gospodină: face dulceţuri şi mâncăruri tradiţionale moldoveneşti; pregăteşte ospăţul domnesc la poalele pădurii, cu bucate alese; • a fost frumoasă în tinereţe; • soţie, mamă, soacră, văduvă în finalul romanului; • 2.“Prezintă motivaţia opţiunilor personajului” ( purtătorul pălăriei galbene ) • soţul, Manole este vel-comis al hergheliei domneşti de la Timiş şi oştean de frunte al voievodului, moare în bătălia de la Vaslui; • toţi băieţii sunt în slujba voievodului Ştefan cel Mare: Cristea e vistiernic, Simion e al doilea mare comis al hergheliei domneşti; Nicoară-Nicodim e cărturar, sfătuitor, diplomat şi cronicar al lui Vodă ; Damian e negustor la Lwov, însă e spion al voievodului; • Ionuţ, mezinul, se formează ajungând în final „om al măriei sale” • păstrează tradiţiile: botează, cunună, face pomeniri bărbaţilor din familie căzuţi pe câmpul de luptă

  48. 3.“Judecă atitudinea persoanjului faţă de celelalte personaje” ( purtătorul pălăriei negre ) • se găteşte ca în tinereţe sub supravegherea şi îndrumarea babei Chiva; • critică politica domniei( Ionuţ, încă nevârstnic e luat la Curte); • cleveteşte nora, pe Candachia, că n-are prunci şi nu-i nici frumoasă; • 4.“Adu argumente de ordin afectiv în legătură cu opţiunile personajului” ( purtătorul pălăriei roşii ) • îşi iubeşte toţi cinci feciorii căci poartă însemnul Jderilor şi pentru că sunt rodul fericirii ei maritale; • curiozitate feminină: vrea să afle prima veştile despre feciori sau despre întâmplările din ţară • invidioasă pe tinereţea nurorii, o împunge cu vorbe de duh; • 5.“Adu interpretări numai / fă nişte afirmaţii surprinzătoare asupra faptelor personajului” ( purtătorul pălăriei verzi ); • „ O Junonă dublată de o Minervă.” ( Perpessiciuss) • conduce gospodăria cu severitate; • comentează ştirile şi îşi apostrofează soţul • frumuseţea ei atrage până şi privirile Voievodului • 6.“Speculează unele dintre faptele lui, ordonând şi cele spuse de ceilalţi colegi” ( purtătorul pălăriei albastre ) • Aşadar… Ilisafta se dovedeşte a fi mamă şi soţie de eroi. • Temă: Redactarea compoziţiei-caracterizare a personajului.

  49. Ana Baciu, • soţia lui Ion Pop al Glanetaşului, din romanul lui Liviu Rebreanu, Ion. • 1. “Prezintă informaţiile ştiute despre personaj ” ( purtătorul pălăriei albe) • Portret fizic: slăbuţă şi urâţică, cu faţă „lunguiaţă, arsă de soare, ca o întipărire de suferinţe”; • Creşte „singură, lipsită de o dragoste părintească mângâietoare” căci mama a murit la o naştere şi tatăl o priveşte acuzator, considerând-o răspunzătoare de moartea soţiei şi de faptul că va pierde din avere când va trebui să o mărite; • Iubeşte pe Ion al Glanetaşului pe care îl consideră „norocul” ei: • Credulă, se lasă sedusă de Ion; • Suportă bătăile şi umilinţele tatălui, iar după nunta cu Ion, pe cele ale soţului; • La propria nuntă, fiindcă sarcina e înaintată, Florica, iubirea lui Ion, îi ia locul la dansul miresei, moment în care Ana îţi dă seama că soţul nu o iubeşte decât pentru avere; • Naşte un copil, pe Petrişor; • Fiindcă Ion o suduie, o repede şi uneori o bate, Ana se simte părăsită; • Vestea morţii lui Avrum- prin spânzurare- şi zvonul adus de Savista, că Ion o vizitează pe Florica o determină pe Ana să se sinucidă; • 2.“Prezintă motivaţia opţiunilor personajului” ( purtătorul pălăriei galbene) • Nu a primit nici un fel de educaţie, n-are cine să o sfătuie şi să o ajute(orfană); • Nu are prietene şi e foarte retrasă ( nu cunoaşte firea omului); • Caută la Ion iubirea şi fericirea de care nu avusese parte; • În numele iubirii sacrifică tot: statut social, avere, viaţă; • Sinuciderea ei e finalul tragic al unui destin nefast;

More Related