270 likes | 660 Vues
CELE PATRU ANOTIMPURI. IE. Anul Nou, tinerel şi neştiutor, s-a aşezat la sfat cu bătrânul an, care-şi împlinise sorocul:
E N D
IE Anul Nou, tinerel şi neştiutor, s-a aşezat la sfat cu bătrânul an, care-şi împlinise sorocul: - Şi cum am să ştiu eu să orânduiesc, aşa de unul singur, scurgerea vremii? a întrebat Anul cel Nou. Tare mi-e teamă că am să încurc ploile cu omăturile, zilele de arşiţă şi de zăduf cu îngheţurile şi cu vântoasele. Că aici în traista asta plină văd că am de toate. Am să le scot şi eu cum mi-or veni la îndemână. - Nu se cade să facem una ca asta, fiindcă în lume totul se cuvine să se depene aşa după cum trebuie. Dar n-avea tu frică! i-a răspuns cu glas gros şi sfătos Anul cel Vechi.Uite, vezi, m-au însoţit şi pe mine, şi te vor însoţi şi pe tine, cele patru anotimpuri. 2010 2009
- Eu sunt Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele şi broboadele ei; ortacul meu e Moş Viscol, cu căciulă şi şubă miţoasă. Cu noi ai să păşeşti întâi şi-ntâi prin lume. Noi sălăşluim în ţara lui Miază-Noapte, unde stăpânesc îngheţurile veşnice şi întunericul. Aici suntem, aşa, în trecere, să aducem albeaţa sclipitoare a zăpezilor, ferecând apele în poduri de gheaţă. Când eu mă mânii, învârtoşez vântoasele lui Moş Viscol şi ridic troiene de omăt. Copiilor le aduc în dar derdeluşul pentru săniuş şi pârtiile pentru schi.
- Eu sunt Primăvara, vorbi la rândul ei o codană cu părul răsfirat pe umeri; obrajii îi erau numai zâmbet, iar glasul clinchet de clopoţei. Eu vin din ţara lui Miază-Zi. Babei Ierni îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua, brânduşe galbene precum soarele, toporaşi albaştri ca seninul cerului. Înverzesc câmpurile, înfrunzesc pădurile, înfloresc poienile şi pajiştile. Aduc înapoi păsărelele cu cântecele lor, scot mieii să zburde la lumină.
- Ehei, a glăsuit la rându-i fata de alături numită Vara, zilele mele-s lungi şi-nsorite, ca să aibă oamenii vreme bună de lucru, iar nopţile puţine – atât cât să se odihnească după muncă. Eu aduc rodul bogat al grânelor şi grădinilor. Cresc şi-ntăresc puişorii din cuiburi, iar copiilor le aduc cireşe şi căpşuni; le mai aduc vacanţele cele mari şi cu ele scalda şi excursiile.
- Eu, vorbi rar şi apăsat atunci când i-a venit rândul, o femeie frumoasă căreia argintul îi înflorise la tâmple, eu pârguiesc rodul livezilor şi al viilor. Coc porumbiştile, împodobesc câmpiile şi poienele cu cele din urmă flori, iar pădurile, înainte de a le scutura frunza, le ferec în aramă. Mai presar argintul viu al brumelor, ca să aduc aminte oamenilor de omăturile care vor veni. Copiilor le dăruiesc nuci, gutui, mere, pere, prune, struguri şi le deschid porţile şcolilor. Numele meu este Toamna!
- Aşa-i că acuma nu mai ţi-e frică? Aşa-i că n-ai să mai încurci zilele pe care le porţi în traistă? a întrebat, cu glasul său cel gros, Anul cel Vechi. - Nu, uncheşule, anotimpurile au să mă ajute să ţin rânduiala cuvenită, a răspuns cu voie bună Anul cel Nou.
IANUARIE FEBRUARIE MARTIE APRILIE IULIE AUGUST MAI IUNIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE DECEMBRIE SEPTEMBRIE