Metode de cuantificare a efectelor barierelor comerciale

1. Metode de cuantificare a efectelor barierelor comerciale • Evaluarea barierelor comerciale • permite evaluarea şi corecta interpretare a ratei totale de protecţionism; • Furnizează decidenţilor politiciinformaţiile pe baza cărora să ia măsurile adecvate pe plan intern şi negociatorilor capacitatea de a obţine avantaje mai consistente. Institutul de Economie Naţională

2. Dificultăţi specifice • Dificultăţile teoretice şi empirice legate de cuantificarea barierelor comerciale şi agregarea lor derivă din: • disponibilitatea redusă şi calitatea datelor furnizate de ţările lumii; • viabilitatea şi comparabilitatea acestor date, întrucât paleta barierelor comerciale este extrem de vastă; • limitele metodelor de cercetare, care de cele mai multe ori, prin agregare vor deforma realitatea sectoarelor sau grupurilor de produse cele mai protejate. Institutul de Economie Naţională

3. 1. Metode de cuantificare a nivelului şi evoluţiei protecţiei tarifare • Media simplă a taxelor vamale angajate în urma concesiilor tarifare asumate în cadrul Rundei Uruguay; acest indicator nu corespundemediei simple a taxelor vamale aplicateîn realitate, ci estimează media limitelor maxime ale protecţiei tarifare conform angajamentelor asumate sub egida OMC; • Media simplă a taxelor vamale aplicate tuturor liniilor tarifare – prezintă dezavantajul că nu permite evidenţierea limitelor tarifare maxime („peak tariffs”); • Media simplă a taxelor vamale ponderate cu volumul importurilor reflectă mai bine importanţa relativă a liniilor tarifare, dar prezintă dezavantajul distorsionării realităţii, întrucât o taxă vamală prohibitivă va avea o pondere a importurilor mică sau chiar nulă, iar o taxă vamală mică este adeseori asociată unui volum mare al importurilor; • Media simplă a taxelor vamale ponderate cu volumul producţiei evită problemele menţionate mai sus, dar induce noi distorsiuni, ca de exemplu, taxele vamale asociate unor linii tarifare la care producţia internă este nulă vor fi ponderate cu 0; Institutul de Economie Naţională

4. Metode de cuantificare a nivelului şi evoluţiei protecţiei tarifare (Cont.) • Media simplă a taxelor vamale ponderate cu volumul exporturilor estimează gradul de protecţionism din perspectiva pieţei exportatoare: unde: MSTEXP = media tarifară simplă ponderată cu exporturile; T = rata tarifară;X = volumul valoric al exporturilor;i = 1,..., m produse; j = 1,...., n ţară importatoare. • Media simplă a taxelor vamale aplicate, acordate în condiţiile clauzei naţiunii celei mai favorizate (CNF) – nu include taxele vamale preferenţiale sau excepţiile tarifare; aceasta poate fi superioară mediei simple a taxelor vamale angajate, datorită perioadei de 5 ani de care beneficiază unele ţări pentru implementarea concesiilor tarifare negociate în cadrul Rundei Uruguay . Institutul de Economie Naţională

5. Metode de cuantificare a nivelului şi evoluţiei protecţiei tarifare (Cont.) • gradul de acoperire a liniilor tarifare – ponderea liniilor tarifare supuse taxelor vamale în totalul liniilor tarifare; • ponderea liniilor tarifare cu taxe vamale nule (angajate sau neangajate) – indicator care exprimă şi gradul de deschidere a economiei faţă de comerţul exterior; • ponderea liniilor tarifare cu taxe vamale non-ad valorem – combină taxele vamale simple şi mixte; acestea sunt adeseori mai puţin transparente, estimarea gradului lor de protecţionism fiind mai dificilă, întrucât depinde de valoarea unitară a importurilor: în cadrul aceleiaşi linii tarifare, gradul de protecţionism este mai mare pentru bunurile mai ieftine şi mai mic pentru bunurile mai scumpe; importanţa acestora este mare în cazul produselor agricole şi nu atât în cazul produselor industriale, Institutul de Economie Naţională

6. Metode de cuantificare a nivelului şi evoluţiei protecţiei tarifare (Cont.) • Dispersia tarifară calculată ca: • deviaţie standard de la media simplă a liniilor tarifare sau deviaţia standard în cadrul unei categorii de produse – o structură tarifară relativ uniformă este preferabilă uneia cu o deviaţie standard ridicată, care induce costuri superioare în termenii bunăstării (ineficienţă economică); pe măsură ce dispersia tarifară creşte, costurile economice cresc mai mult decât proporţional; • prevalenţă alimitelor tarifare maxime („peak tariifs”) – limitele tarifare naţionale sunt cele care depăşesc triplul mediei tarifare simple pe economie, în timp ce accepţiunea internaţională operează cu un nivel de referinţă a gradului de protecţionism de 15%. • Ponderea liniilor tarifare cu taxe vamale medii superioare triplului mediei simple agregate; • Ponderea liniilor tarifare cu media simplă a taxelor vamale mai mari de 15%; Institutul de Economie Naţională

7. Metode de cuantificare a nivelului şi evoluţiei protecţiei tarifare (Cont.) • Gradul de escaladare tarifară: • creşte pe măsură ce taxele sunt mai mari la produsele cu grad ridicat de prelucrare al produselor importate faţă de materiile prime sau produsele semifabricate; • acesta nu permite furnizorilor străini să-şi diversifice exporturile în categoria produselor prelucrate, fiind supuşi unui protecţionism superior faţă de situaţia în care ar exporta materiile prime respective; • deşi escaladarea tarifară poate fi măsurată, opiniile specialiştilor diferă când se încearcă construirea unei relaţii cauzale (cantitative) precise între gradul de escaladare tarifară pe piaţa de import şi distorsiunile induse structurii de producţie pe piaţa exportatoare Institutul de Economie Naţională

8. 2. Metode de cuantificare a barierelor netarifare (BNT) • Încercări de a estima mutaţiile în evoluţia bunăstării rezultate în urma modificărilor din politica comercială: • Baldwin (1970) şi Corden (1971), Laird and Yeats (1990), Feenstra (1988), Vousden (1990), Helpman şi Krugman (1990), Anderson şi Neary (1994); • s-a dezvoltat o literatură de specialitate proprie sectorului agricol: Krueger, Schiff şi Valdes (1988), Goldin şi Knudsen (1990), OECD (1994) şi Webb, Lobez şi Penn (1990). Institutul de Economie Naţională

9. Dificultăţi specifice în estimarea distorsiunilor induse de BNT • Definirea şi clasificarea relativ abstractă a BNT; • Identificarea factorilor politici şi economici în funcţie de care se optează pentru anumite instrumente; • Estimarea agregată a efectelor protecţioniste şi delimitarea protecţiei tarifare de protecţia netarifară (ex. cote tarifare vs. taxe vamale); • Natura discriminatorie a BNT: generează efecte diferite asupra partenerilor comerciali (ex. exportatori mari vs. mici; efectul de hărţuire; efectele asupra pieţelor terţe); • Estimarea distorsiunilor induse asupra bunăstării, preţurilor, producţiei şi comerţului necesită modele de simulare (de echilibru general sau parţial), care necesită a priori date privind: elasticitatea ofertei şi cererii faţă de preţ, previziuni privind comportamentul guvernelor şi a exportatorilor etc. Institutul de Economie Naţională

10. Metode de cuantificare a BNT A. Gradul de acoperire a comerţului: Dacă o BNT este aplicată liniei tarifare i, variabila dummy Di ia valoarea 1, şi 0 dacă nu există BNT. Vi- valoarea importurilor, t - anul în care se estimează incidenţa BNT, T este anul ponderării importurilor. • Dificultatea interpretării acestui indicator constă în distorsiunile induse de endogenitatea ponderării cu volumul importurilor. Astfel: • indicatorul poate subestima GAC în cazul în care BNT sunt atât de restrictive încât volumul importurilor este nul; • nu surprinde efectele BNT asupra diminuării volumului valoric al importurilor, ceea ce va conduce la diminuarea ponderilor liniilor tarifare cele mai afectate de BNT. Institutul de Economie Naţională

11. Metode de cuantificare a BNT (Cont.) B. Indicele de frecvenţă în apariţia BNT: unde: Di este variabila care reflectă existenţa sau inexistenţa BNT la linia tarifară i, Mi este tot o variabilă care arată dacă s-au înregistrat importuri de bunuri i din ţara de export j, t reprezintă anul estimării frecvenţei de apariţie a BNT. • evită distorsiunile induse de endogenitatea ponderilor, dar surprinde doar apariţia sau absenţa BNT pe linii tarifare sau pe produse, fără a cuantifica incidenţele lor asupra volumului importurilor. • Indicele frecvenţei estimează procentul tranzacţiilor comerciale afectate de BNT pe o anumită piaţă importatoare în totalul exporturilor unei ţări Institutul de Economie Naţională

12. Metode de cuantificare a BNT (Cont.) C. Echivalentele tarifare – oportunităţi şi limite: • Tarificarea BNT are ca principal scop estimarea impactului acestuia asupra preţului („price wedge”), echivalentă cu diferenţa dintre preţul mondial liber al unui produs (rezultat în condiţiile comerţului liber), şi preţul intern protejat de BNT. • Dacă o ţară exportatoare doreşte să-şi cuantifice beneficiile derivate din eliminarea unei BNT de pe o anumită piaţă de export (importatoare), trebuie să ia în considerare diferenţele de preţ dintre cele două pieţe, dar şi gradul de substituibilitate între propriile bunuri şi exporturile concurenţilor pe piaţa importatoare. • Nu trebuie omis nici faptul că preţurile interne sunt relativ rigide faţă de oscilaţiile preţurilor internaţionale, ceea ce va conduce la numeroase variaţii ale echivalentului tarifar. • Preţurile internaţionale pot fi puternic distorsionate sub incidenţa protecţiei în majoritatea ţărilor lumii (ex. subvenţiile pentru producţie şi export). Institutul de Economie Naţională

13. E. Indicele de restrictivitate comercială • Indicele de restrictivitate comercială (IRC) este definit ca „echivalentul tarifar uniform al distorsiunilor în producţie şi consum” (Anderson şi Neary, 1991). • Acesta constituie de fapt o combinaţie între PSE şi CSE, definite ca rate uniforme de subvenţionare echivalente în termenii restrictivităţii comerţului (pierdere de bunăstare) → evidenţiază diferenţele actuale între subvenţii şi/sau structuri de impozitare, prin compararea mai degrabă a două situaţii distorsionate, decât a uneia raportate la situaţia ideală a comerţului liber. Institutul de Economie Naţională

14. D. Rata efectivă de protecţie şi rata efectivă de asistenţă • Conceptul de rată efectivă de protecţie a fost introdus de către Balassa (1965) şi Corden (1966) pentru a estima creşterile înregistrate în valoarea adăugată a unei industrii protejate, comparativ cu situaţia comerţului liber; altfel spus, RPE măsoară gradul de asistenţă acordată valorii adăugate dintr-o industrie. • Matematic, acesta poate fi exprimat în mai multe forme, de ex.: unde: df = rata nominală de protecţie a produselor finite (outputul unui proces de producţie); dm = rata nominală de protecţie a imputurilor în procesul de producţie (echivalentul tarifar în cazul BNT); x = raportul dintre inputurile comercializate liber şi output (coeficient tehnic). Institutul de Economie Naţională

15. D. Rata efectivă de protecţie şi rata efectivă de asistenţă (cont.) • Specialiştii operează adeseori cu media ponderată a ratelor efective de protecţie cu valoare adăugată obţinută în condiţii de comerţ liber pentru fiecare sector în parte. Acesta constituie punctul de referinţă în dezbaterile legate de alocarea resurselor. unde: - preţurile mondiale ale tuturor intrărilor sau ieşirilor sunt unitar normalizate, • dmi este tariful normal aplicat produsului ramurii i, • xji este coeficientul tehnic (fix), reprezentând valoarea în preţuri mondiale a intrărilor de produse i necesare pentru realizarea produsului j. Institutul de Economie Naţională

16. D. Rata efectivă de protecţie şi rata efectivă de asistenţă (cont.) • Interpretarea indicatorului: • o rată efectivă de protecţie a unui sector inferioară mediei ponderate pe economie relevă faptul că sectorul respectiv este taxat cu scopul susţinerii protecţiei sectoarelor cu REP superioare mediei şi vice versa. Aceasta se explică prin faptul că sectoarele protejate vor plăti salarii, rente sau preţuri pentru inputuri mai mari, cu efecte negative asupra celorlalte sectoare (protecţia mai mare nu implică în acest context profituri superioare, căci acestea sunt absorbite de costurile cu factori de producţie sau de ineficienţa economică). • nivelul REP este foarte sensibil la coeficientul tehnic, tinzând spre infinit pe măsură ce x creşte (adică pe măsură ce valoarea adăugată în industrie scade). • Limitele analizei REP sunt numeroase: • este mai degrabă un model de echilibru parţial decât general; • ignoră diferenţele în dotarea tehnologică când se transformă preţurile actuale în preţuri mondiale; • presupune că bunurile interne şi străine sunt perfect substituibile, în timp ce majoritatea modelelor de comerţ exterior operează cu substituibilitate imperfectă (aşa-numita prezumţie Armington); • în final, metoda REP nu rezolvă problema estimării efectelor BNT, dar oferă informaţii suplimentare pentru conturarea acestora. Institutul de Economie Naţională

17. E. Costurile resurselor interne Metoda costului resurselor interne (CRI) se bazează peestimarea gradului de protecţionism pornind de la ajustarea valorilor estimate ale necesarului de factori de producţie astfel încât să reflecte “preţurile umbră” (sau costul de oportunitate) şi nu preţurile pieţei (REP) (Bhagwati, 1998). • Plecând de la cazurile clasice de estimare a costurilor producătorilor sau a costurilor la nivelul consumatorilor, s-au dezvoltat abordări alternative, cum ar fi: • adăugarea costurilor legate de pierderile irecuperabile (“dead-weight losses” costs), în cadrul costurilor totale ale protecţionismului (metodologie bazată pe teoria echilibrului parţial); • utilizarea modelelor de programare liniară pentru calcularea gradului de protecţie multisectorială; • determinarea gradului global de protecţie şi la nivelul fiecărui sector (modele de echilibru general, ţinând seama de toate interdepenedenţele economice) Institutul de Economie Naţională