Colegiul Economic “ Transilvania ”

Colegiul Economic “Transilvania” AVUŢIA NAŢIUNILOR Adam Smith RusuDenisa ProiectEconomie Clasa a XI-a B Prof. BălanSorina

Cuprins 1. Conceptul de impozit 2. Impozitulpevenit 3. Impozitulpe profit in “AvutiaNatiunilor” (Adam Smith) • Maxime formulate de Adam Smith privindimpozitul • Venitul/profitul • Dobanda • Rata profitului • Impozitul in altetari • Impozitulpe capital

Conceptul de impozit • Impozituleste o prelevareobligatoriesigratuitaefectuata de catre stat asupraresurselorsaubunurilorindividualesau ale colectivitatii (in cazulnostrucapitalul) siplatita in bani. El constituie o sursa a finantariicheltuielilor de interes general al statuluisi al administratiei locale, fiind un instrument al politiciieconomice, prin care se redistribuie o parte a veniturilor, putandfi stimulate investitiilesiinviorareaconjuncturiieconomice. Impozitulreprezintaizvorul principal al formariiveniturilorbugetului de stat si al finantariicheltuielilorpublice. El este o functiecrescatoare a venitului: la o rata de impunerefiscala data , el sporestecandvenitulcreste.

Din punct de vedere economic , impozitulimbracadiferiteforme: direct, indirect; peconsumsipevenit; pe capital, pedobanda etc. Nu esteposibilsiniciechitabilsa se practice un impozitunic. Aceastadeoareceelementeleimpozabile – venitul, averea, produselecefacobiectulschimbului, serviciile etc. – pot fimaibinediferentiatesiimpuseprinaplicareamaimultorforme de impozite.

Impozitulpeveniteste un impozitanual, perceput de catre stat asupravenituluipersoanelorfizicesi a celorjuridice (unitatieconomice, industriale, agricole, comerciale, bancare, institute de cercetarestiintifica, unitati din domeniulculturiisiartei etc.).Pentrupersoanelefizice se diferentiaza in dependenta de marimeavenituluisi de stareasociala a contribuabililor. Progresivitateaimpuneriiveniturilorunoradintrepersoanelefizicesiacordarea de facilitatialtoraestecunoscuta sub denumirea de echitateverticala. Se maifolosestesinotiunea de echitatefiscalaorizontala, care presupuneperceperea de impoziteegale la venituriegale, indiferent de sursaveniturilor.

Ca parghieeconomica, impozitulpevenit, indeosebicelpeprofitulsocietatiicomerciale, estefolositpentrustimulareainvestitiilorintreprinderilor, a cercetariistiintifice, progresuluitehnic, largireaexportului, saudezvoltareaeconomica.

Impozitepe profit in “AvutiaNatiunilor” (Adam Smith) • Cunoscutul economist sifilosofscotian, Adam Smith, esteconsiderat “parintele” economieipoliticemodernemai ales datoritatratatuluisau “O cercetareasupranatiunilorsicauzeloravutieinatiunilor” (publicat in 1776), tradus in limbaromana sub titlul :”Avutianatiunilor”.

Lucrareacontinesipatrumaxime formulate de Adam Smith, care trebuieluate in considerareatuncicand se discutadespreimpozit: 1. Trebuie ca supusiifiecarui stat sacontribuie, pe cat posibil, la sustinereastatului, in raport cu posibilitatilelor, adica in raport cu venitulfiecaruia. 2. Impozitulpe care fiecarepersoanaesteobligatasailplateascatrebuiesa fie bineprecizatsi nu arbitrar. Epoca (adicatermenul) de plata, modalitateasisuma de platatrebuiesa fie claresievidente, atatpentrucontribuabili, cat sipentruoricealtapersoana. 3. Oriceimpozittrebuiesa fie perceput la timpulsimodul care reies a ficelemaiconvenabilepentrucontribuabil ca sa-l plateasca. 4. Oriceimpozittrebuiesa fie astfelconceputincatsascoatasisa “instraineze din buzunarele” populatiei cat maiputinposibil, pesteatat cat poateaduce in tezaurul public al statului.

Impozitulpoatefranaactivitateaeconomica a contribuabililor, asadartoatetarile, tinand cont de acesteprincipii, au incercatsastabileascaimpozite cat mai just repartizate, atat ca termen cat si ca modalitate de plata, in functie de venitulpopulatiei.

Venitulsauprofitulobtinut din capital se imparte in mod firesc in douaparti: partea care reprezintadobandasiapartine proprietaruluicapitalului, sisurplusul, care depaseste sumanecesarapentruplatadobanzii. Evident ca aceasta din urma parte nu poatefiimpusa direct. Ea reprezinta o compensatiepentrurisculsiostenealautilizariicapitalului. Cel ceutilizeaza un capital trebuiesaobtinaaceastacompensatie, pentru ca altfelardispareamotivatia de a utilizacapitalul in felul respectiv. Prinurmare, dacaarfiimpus direct, in proportie cu intregul profit, arfinevoie fie saurce rata profitului, fie safaca astfelincatimpozitulsacadapedobandabanilor, adicasa plateasca o dobandamai mica.

Dacai-ardadestinatia de capital agricol, folosindu-l in culturapamantului, el arputeaurca rata profitului, sauretine o parte cat mai mare din productiapamantuluisau. Aceasta se poaterealizadoarprintr-o reducere a arenzii, ceeace face ca plataimpozituluisacada in sarcinaproprietarului. Dacaarutilizacapitalul in comertsau in manufactura, el arputeaurca rata profituluinumaiprintr-o urcare a pretuluimarfurilor; in acestcaz, platafinalaarcadea in intregime in sarcinaconsumatoruluiacelormarfuri. • Dobanda pare, la prima vedere la fel de aptasafacaobiectulunuiimpozit direct, ca sirentapamantului. Si ea este un produs net care ramanedupacompletacompensare a risculuisiosteneliidepuse in folosireacapitalului. Dupa cum un impozitasuprarentei nu poateurcaarenzile, tot astfel un impozitpedobandabanilor nu poateurcaprocentuldobanzii, deoarece se presupune ca, dupaplataimpozitului, cantitatea de capital mobiliarsau de bani din tara, ca siintinderea de pamant, ramaneaceeasi ca siinainte.

Rata obisnuita a profitului e determinatapretutundeni de cantitatea de capital disponibilpentruplasament, in raport cu totalitateaplasamentelorsau cu afacerileceurmeaza a fifacute cu acestecapitaluri. Totalitateaplasamentelorsauafacerilorce se pot face cu capital nu poatefinicisporitasiniciredusaprinimpoziteasupradobanziibanilor, prinurmare, dacaasemeneaimpozitenici nu sporesc, nici nu reduccantitatea de capital disponibil, rata normala a profituluiramanedesiguraceeasi. In acestcaz, partea din profit necesarapentrucompensarearisculuisiosteneliiceluiceinvestestecapitalulramanesi ea neschimbata, asa cum niciosteneala nu se modifica. Prinurmare, la prima vedere, dobandabanilor pare tot atat de potrivitapentru a face obiectuluneiimpuneridirecte, ca sirentapamantului.

Existainsadouaimprejurari in care dobandaestemultmaiputinridicatapentru a face obiectuluneiimpuneridirecte, decatrentapamantului. Mai intai, niciintindereasinicivaloareapamantuluiposedat de cineva nu pot fivreodata secrete, ba pot ficontatatechiar cu mare exactitate. Totalulcapitalului, insa, esteaproape in toatecazurile secret, si cu greupoatefievaluat, chiar cu o exactitaterelativa. El estetotodatasupusvariatiiloraproape continue. Rareoritrece un an, adeseorinici o luna, uneorinicichiar o zi, in care capitalulsa nu se modificeintr-o masuramai mare saumai mica. • In al doilea rand, pamantuleste un obiectce nu poatefimutatdintr-un loc intr-altul, pecandcapitalulpoatefi cu usurintadeplasat. Proprietarul de pamantesteneaparatcetatean al tarii in care se aflaproprietateasa, pecandproprietarul de capital estepropriu-zis un cetatean al lumiisi nu neaparatlegat de o anumitatara.

Adam Smith subliniazaunul din avantajeleproprietarului de capital, sianumeacela de a-sitransferacapitalul, dintr-o unitate in alta, saudintr-o tara in alta, mai ales atuncicandacestaestesupusunorcercetari “vexatorii” in scopul de a-l impune la dariimpovaratoare. De aceeanatiunile care au incercatsapunaimpozitepevenitulcapitalului, au fostnevoitesa se multumeasca, in loculunorcercetaririguroase, cu o evaluarefoartevaga, sideci, maimultsaumaiputinarbitrara . Astfel, observa Adam Smith, oricecetateanvazandu-se impus cu mult sub venitulsau real, nu poateprotesta, chiardacavecinulsauarfiimpus cu cevamaiputindecat el. • In toatetarile a existatgrija de a se evitacercetarile severe in ceeaceprivestesituatiamateriala a particularilor.

In Hamburg – exemplifica Smith – fiecarelocuitoresteobligatsaplateascastatului un anumitprocent din tot ceeaceposedasi, datfiind ca avereapopulatiei din Hamburg constamai ales in capital, acestimpozitpoateficonsiderataplicatasupracapitalului. Fiecare se impunesingursi, in prezentafunctionarului public, depune in fiecare an o anumitasuma de bani la tezaurul public, declarand sub juramant ca aceasumareprezinta 15% din tot ceeaceposeda el, fara a declarainsa la cat se ridicaavereasasifara a fisupusvreuneicercetari in aceastaprivinta. • Intr-o republica mica, in care populatia are deplinaincredere in autoritateapublicasiesteconvinsa de necesitateaimpozitului, pentrusustinereastatuluisiincredintata ca i se vada in mod corectaceastadestinatie, se poate de obiceiconta ca plataluisa se facaconstiincios, si de bunavoie.

In Olanda, dupainaltareaprincipelui de Orania la demnitatea de statthouder, intreagaavere a unuicetatean era impusa la o stare de 2%. Ca si in Hamburg, populatia din Olandaaplicaaceeasimetoda. • Intr-o tara in care dobandacurentapepiatadepasesterareori 3%, un impozit de 2% echivaleaza cu 13 silingisi 4 peni la lira pe un maxim de venit net pe care-l produce in general capitalistul – observa Smith in anul 1776. Este un impozitpe care putinioameni l-arputeaplatifara a le fiafectat, maimultsaumaiputincapitalul.Chiardacaestedestul de greu de suportat, in caz de necesitatenationala, populatiaplatesteacestimpozit, cedandchiar o parte din capitalulsau, in scopul de a sprijinistatul. Nu esteinsaposibilsa se constituieacestatimpmaiindelungat, caciimpozitularruina in curandpecontribuabili, facandu-i cu desavarsireinapti de o asemeneasprijinire.

Impozitulpe capital, stabilitprinlegeaimpozituluifunciar din Anglia, desi e proportional cu capitalul, totusi nu a fost pus cu intentia de a stirbisau de a preluavreo parte din capital. El e conceputnumai ca un impozitpedobandabanilor, in aceeasiproportie ca sirentapamantului. Se observa ca impozitul din Hamburg a fostconceput ca un impozit nu de capital, cipedobandasaupevenitul net al capitalului, in timpceimpozitul din Olanda era creatintentionat ca impozitpe capital. • In uneletari se pun impoziteextraordinarepeprofitulcapitalului, atuncicandcapitalul e utilizatuneori in anumiteramuri de comert, iaralteori in agricultura.

Bibliografie: • Dictionar de economie Coordonator Nita Dobrota EdituraEconomica – Bucuresti (1999) • Avutianatiunilor Adam Smith EdituraUniversitas – Chisinau (1992) • http://www.scribd.com/doc/47116074/Adam-Smith-Avutia-natiunilor

Colegiul Economic “ Transilvania ”