810 likes | 1.12k Vues
Magia Cifrei. Elev Alexandru Gherg uț. Profesor îndrumător Stan Claudia. Bibliografie. Geografie. Istorie. Religie. Diverse. Chimie. Categorii. Muzică. Anatomie. Religie.
E N D
MagiaCifrei Elev AlexandruGherguț Profesor îndrumător Stan Claudia
Bibliografie Geografie Istorie Religie Diverse Chimie Categorii Muzică Anatomie
Religie • Cele 7 zileîn care Dumnezeu a creat lumea: luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică • Cele 7 zile ale săptămânii sunt denumite după cei 7 zei romani care la rândul lor au fost numiți după cele 7 planete ce se puteau observa cu ochiul liber (vezi zilele de mai sus). • Cele 7 păcate capitale: lăcomia, desfrâul, avariția, invidia, mânia, lenea, trufia • Cele 7 virtuți ale omului: smerenia, dărnicia, bunătatea, răbdarea, modestia, abstinența și sârguința
Luni Luni este în mod tradițional prima zi săptămânii (pentru țările în care săptămâna începe lunea), care cade între zilele de duminică și marți. Etimologie: Lunae dies (l.lat.) = Ziua Lunii – după Luna și după Iunona, denumirea romană.
Marți Marți este în mod tradițional a doua zi a săptămânii (pentru țările în care săptămâna începe lunea), care cade între zilele de luni și miercuri. Etimologie Martis dies (l.lat.) = Ziua zeului roman (al războiului) Mars.
Miercuri Miercuri este în mod tradițional a treia zi a săptămânii (pentru țările în care săptămâna începe lunea), care cade între zilele de marți și joi. Etimologie: Mercurii dies (l.lat.) = Ziua zeului roman (al comerțului) Mercur.
Joi Joi este în mod tradițional a patra zi a săptămânii (pentru țările în care săptămâna începe lunea), care pică între zilele de miercuri și vineri. Etimologie: Jovis dies (l.lat.) = Ziua zeului roman Jupiter.
Vineri Vinerea este în mod tradițional a cincea zi a săptămânii (pentru țările în care săptămâna începe lunea), care cade între zilele de joi și sâmbătă. Etimologie: Veneris dies (l.lat.) = Ziua zeiței Venus.
Sâmbătă Sâmbătă este în mod tradițional a șasea zi a săptămânii (pentru țările în care săptămâna începe lunea), care cade între zilele de vineri și duminică. Etimologie: Saturni dies (l.lat.) = Ziua zeului Saturn. Din punct de vedere biblic sâmbăta este ziua a șaptea a săptămânii
Duminică Duminica este ziua săptămânii între sâmbătă și luni. În Europa și America Latină este considerată a șaptea zi a săptămânii, în timp ce în Statele Unite, Brazilia, Biserica Ortodoxă Română și în Biserica Catolică este considerată prima zi a saptămânii. Cuvântul provine din latinul Dies Dominus, adică Ziua Domnului. În lumea romană, înainte de creștinism, ziua de sărbătoare era Dies Solis, adică "Ziua Soarelui" în cinstea divinității numite Sol Invictus.
Istorie • Cele 7 minuni ale lumii • Cele 7 minuni ale Evului Mediu • Templullui Solomon avea 7 trepte • Roma a fostconstruită pe 7 coline
Templul lui Solomon Templul lui Solomon sau Primul templu din Ierusalim a fost lăcașul sfânt al vechilor evrei. După izvoarele biblice se presupune că templul a existat în anii 22 - 29 fiind una dintre cele mai mărețe construcții iudaice din antichitate. A fost construit de regele vechilor israeliți Solomon pedealul Moriah din Ierusalim. El a fost distrus în urma revoltei evreilordin anii 66 - 73 d.Hr. contra stăpânirii romane. Nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon, de aceea mulți arheologi cred că acesta nu ar fi existat în mod real
Mausoleul din Halicarnas (aziBodrum, Turcia) a fost opera arhitecțilorPytheosșiSatyrosși a sculptorilorScopasșiTimotheos.Mausoleul poartă numele guvernatorului local Mausol, care a fost guvernatorulprovinciei elenistice Caria (377-353 î.Ch.) pentru care fusese destinat, ca mormânt-templu. A fost distrus înainte de 1494 d.Hr. de către un cutremur.
Grădinile suspendate ale Semiramidei au fost construite de regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) pentru una din soțiile sale, Amytis sau Amuhea. Totuși, după o veche legendă, grădinile ar avea o origine mult mai anterioară. Ele ar fi fost construite de regele Ninus, întemeietorul orașelor Ninive și Babilon, pentru soția sa Semiramida. După informațiile istoricului Diodor din Sicilia, uriașele grădini ocupau o suprafață de 15000 m2 și se ridicau în patru terase până la 77 metri înălțime. Pe teraseerauplantațiarbori din maimultespecii, uniidintreeifiindînalți de 24 metri. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia regală. După unele relatări, se pare că vestitele grădini au fost dărâmate de perși, în timpul ocupării Babilonului.
Piramida lui Kheops este cea mai veche minune a lumii și singura care a supraviețuit. Ea a fost construită în jurul anului 2550 î.Hr. Atunci când a fost construită, Marea Piramidă avea 145,75 m înălțime. De-a lungul timpului, a mai pierdut 9 m din vârf. Construcția ei a durat peste 20 de ani, lucrând 100.000 de oameni. Întâi a fost pregătit locul de amplasare și au fost transportate blocurile de piatră. Totuși, nici măcar astăzi nu se știe exact cum anume au fost așezate. În total, piramida are 2521000 blocuri de piatră de peste 2 tone fiecare.
Statuia lui Zeus din Olympia are o înălțime estimată la aproximativ 12 m. Eaa fost realizată de către sculptorul Phidias în preajma anului 435 î.Hr. în orașul Olympia din Grecia. Pentru adăpostirea statuii a fost construit un templu. Se crede că în anul 394 d.Hr. statuia a fost transportată la Constantinopol, unde avea să fie distrusă de un incendiu în anul 475.
Templulzeiței Artemis din Efesa fost o construcție impunătoare, construită pentru zeița Artemis.Templul a fost ridicat în anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat atunci pe teritoriul imperiului babilonian. Templul zeiței Artemis din Efes se află 50 km la sud de orașul Izmir, Turcia. Din templul original au mai rămas doar câteva relicve. Templul a fost construit timp de 120 de ani de către împăratul Adrian cel Mare. Clădirea a fost lată de 51 m și de 105 m lungime. 127 de coloane de 18 m înălțime susțineau acoperișul. În interiorul templului se afla statuia de 2 m a zeiței Artemis, acoperită cu aur și argint.
Colosul din Rhodos a fost o statuie imensă construită în antichitate pe insula Rhodos din Grecia, una din cele șapte minuni ale lumii. Statuia îl înfățișa pe zeul grec al Soarelui, Helios, și măsura între 32 și 36 de m. Construcția s-ar fi realizat în 12 ani și ar fi fost finalizată în anul 282 î.Hr. După unii, străjuia intrarea în portul din insulă. Statuia era construită din bronz și întărită ulterior cu fier și piatră. Se spune că au fost folosite 15 tone de bronz și 9 tone de fier, însă calculele arată că aceste cantități au fost chiar mai mari. Avea o înălțime de 33 m și stătea pe un soclu înalt de 15 m. Se crede că ea a inspirat sculptorul francez Auguste Bartholdi care a construit Statuia Libertății din SUA. Colosul a fost distrus în anul 224 î.Hr. datorită unui cutremur.
Farul din Alexandria a fost construit în secolul al III-lea î.e.n. în Egipt pe insula Pharos. La început a fost doar un simbol al portului, apoi a devenit indicator pentru marinari. Farul avea o înălțime între 115 și 135 de metri și a fost pentru mult timp cea mai mare clădire făcută de om. A fost construit din blocuri uriașe de marmura albă și avea trei niveluri separate. Baza farului avea o formă pătrată și era înaltă de 55.9 m. În mijloc secțiunea farului era de formă octogonală, era gol pe dinăuntru și avea o înălțime de 30 de metri. Din interior ieșeau flăcări care nu se stingeau niciodată, luminând atât noaptea cât și ziua și făcând vizibil drumul spre port. Partea de sus avea o formă de cerc și era înaltă de 7 metri. Se spunea că flacara se vedea de la 50-60 km depărtare. A fost distrus la data de 1303-1480 d.Hr. datorită unui cutremur.
În ziua de astăzi, Colosseumul este un monument turistic din Roma vizitat de foarte mulți turiști din toată lumea. El este probabil cea mai impresionantă clădire-ruină a Imperiului Roman. Cunoscut inițial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Colosseumul era cea mai mare construcție a vremurilor sale și astăzi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi vizitat. Construcția Colosseumului a fost începută de împăratul Vespasian în anul 72 d.Hr. și a fost încheiată în anul 80 d.Hr. , la un an dupa moartea împaratului. Pe vremea romanilor, Colosseumul era folosit pe post de arenă unde se organizau lupte de gladiatori. Prizonierii din războaie erau puși să se lupte între ei sau cu animale sălbatice. Spectatorii se delectau privind luptele.
Catacombele din Alexandria constau într-un labirint cu mai multe nivele, accesibil printr-o scară în formă de spirală. El conține o mulțime de camere și este împodobit cu stâlpi sculptați, statui, nișe de înmormântare, dar și cu o cameră mare de banchet de pe vremea romanilor, unde se efectuau mese memoriale de către rude ale persoanei decedate. Catacombele au fost pentru mult timp uitate de către cetățeni până să fie redescoperite, în mod accidental, în jurul anilor 1800.
Marele Zid Chinezesc este o construcție strategică de mii de kilometri lungime, cu rol de apărare. Zidul a fost construit cu scopul de apărare a graniței imperiului chinez contra atacurilor popoarelor nomade din nordul Chinei. Este o construcție gigantică considerată după volum ca cea mai mare de pe glob, cu o lungime controversată, după datele mai recente ar fi avut o lungime de 6 350 km, zidul principal având 2 400 km lungime. Zidul a fost construit după un sistem care leagă între ele mai multe fragmente de vârstă diferită. Lungimea zidului declarată de China se consideră exagerată, la 10 000 de unități Li de lungime, se consideră în calcul 1 Li = 575,5 m ceea ce ar corespunde cu cca. 5.755 km. Prima porțiune a zidului a fost construită probabil în a doua jumătate a secolului V î.e.n cu scop de apărare împotriva nomazilor din nord. Pe parcursul timpului, în ciuda numeroaselor atacuri, zidul a continuat să fie refăcut și extins.
Stonehenge este un monument preistoric aflat în Anglia, în comitatul Wiltshire. Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre.Cercul exterior, de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense de gresie, așezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. Desupra acestor blocuri de piatră au fost așezate ca niște praguri alte blocuri curbate (în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanț exterior se află un alt cerc de blocuri mai mic din piatră vânătă. Construcția ansamblului Stonhenge a început în anul 3.000 î.C. Este construit din pietre cu înalțime de 6 metri și greutate de până la 50, aduse aici probabil de la o distanță de 322 de km din Câmpia Salisbury din sudul Angliei. Deși nu se știe exact rolul ansamblului, se crede că cei care au construit-o aveau cunoștințe în astronomie, și că ziua de 21 iunie (solstițiul de vară) avea o semnificație deosebită, probabil religioasă.
Turnul din Pisa este un turn în Pisa, Italia cu o înălțime de 56 de metri și o greutate de 14.453 tone. Construcția a început în august 1173. Înalt de 55,86 m, cu o grosime a zidului la bază de 4,09 m și o greutate estimată la 14.500 tone, turnul a fost proiectat să stea vertical. Datorită însă proastei calități a solului, fundația a început să se scufunde imediat după începerea construcției, în anul 1173, provocând înclinarea turnului spre sud. De-a lungul timpului turnul a suferit mai multe operații de consolidare, prin care s-a încercat stoparea sau chiar reducerea înclinării turnului. Datorită importanței sale pentru industria turismului din Pisa, guvernul italian s-a implicat serios în ultima consolidare care a început în anul 1990.
Turnul de porțelan din Nanjing estesituatîn Nanjing, capitală a Chineiantice, pemalulsudic al râului Yangtze. Războaieleșicondițiilenaturale au conlucrat la distrugereasa parțială cătrefinelesecolului XIX, iarîn prezent se aflăîn renovare.În traducere, numele său chinezesc, Bao`ensi,semnifică “TemplulGratitudinii” și a fostproiectat de către un împărat chinez , Yongle, în secolul XV. Turnul are o bază octagonală și a fost cea mai mare construcție din China la momentul clădirii (80 m înălțime și 130 trepte interioare). Acesta a fost clădit din cărămizi de porțelan alb, ce reflectau într-un mod spectaculos razele soarelui. În timpul nopții acesta era luminat de 140 de lămpi ce erau suspendate în diferite puncte ale turnului. În 1856, a fost distrus de către inamici pentru a împiedica supravegherea orașului din vârful turnului. Din acest moment, construcția a fost lăsată pradă timpului până de curând, când s-a propus refacerea acestui obiectiv pentru a fi utilizat în scopuri turistice.
Sfânta Sofia a fost catedralaPatriarhiei de Constantinopol, apoi moschee, astăzi muzeu în Instanbul, Turcia. Prima biserică (basilica) de pe acest loc a fost construită de Constantin cel Mare, în 325 dar a ars într-un incendiu în anul 404. Reconstruită de Theodosiu al II-lea în 415, biserica a fost din nou arsă, în timpul Răscoalei Nika din 532. Clădirea și-a primit forma finală în 537 sub împăratul Iustinian I. Era foarte importantă pentru Ortodoxismul timpuriu și pentru Imperiul Bizantin, fiind primul exemplu de arhitectură bizantină. Interiorul său decorat cu mozaice, coloanele de marmură și acoperișul sunt de o mare importanță artistică. Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului a dat ordin ca Sfânta Sofia să fie transformată în moschee. Legenda spune că pe unul din pereții albi s-a păstrat amprenta palmei pline de sânge a sultanului.
Geografie • Cele 7 părți componente ale cerului • Cele 7 minuni naturale ale lumii • Cele 7 continente și 7 mări
Cele 7 părți componente ale cerului • Termosferă • Ionosferă • Mezosferă • Atmosferă • Exosferă • Stratosferă • Troposferă
Atmosfera Atmosfera (învelișul gazos al Terrei) este situată la exteriorul celorlalte geosfere pe care le îmbracă sub forma unui strat continuu. Atmosfera are aspectul unei “sfere”, mai turtită decât Pământul, datorită mișcării de rotație și densității ei mai reduse (vezifigura 1).Limitaexterioară a acesteia este de 10.000 – 13.000 (uneorieste consideră chiar la 20.000 – 35.000 km). În alcătuirea atmosferei intră următoarele gaze: • Azotul (78%) • Oxigenul (21%) • Dioxidul de carbon (0,03%) • Argonul (0,94%) • Alte gaze Figura 1
Troposfera Troposfera (sfera schimbărilor) este un strat atmosferic ce se desfășoară de la nivelul solului până la 12 km altitudine (deasupra polilor are 8 km grosime, iar deasupra Ecuatorului 18 km). Ea este cel mai important strat atmosferic. Face parte din învelișul geografic. Aici se află concentrată aproximativ 90% din toată cantitatea de aer (din cauza atracției Pământului), se formează norii, precipitațiile, vânturile și se desfășoară viața și activitatea omului.Temperatura scade cu 6,4 grade C˚ la fiecare km si ajunge in partea superioara la -80 C˚.
Stratosfera Stratosfera este al doilea strat major al atmosferei pământului, situat deasupra troposferei și dedesubtul mezosferei. Stratosfera conține pătura de ozon care absoarbe cea mai mare parte a radiațiilor ultraviolete. Dacă ar pătrunde în totalitate până la suprafața terestră, aceste radiații ar distruge viața de pe planetă.
Mezosfera Mezosfera este un strat al atmosferei Pământului, situat deasupra stratosferei și dedesubtul termosferei. În mezosferă, temperatura scade odată cu creșterea în altitudine. Datorită faptului că aceasta este situată deasupra altitudinii maxime pentru aeronave și sub altitudinea minimă pentru navele spațiale orbitale, este probabil cea mai puțin înțeleasă parte a atmosferei. Mezosfera este cea care ne oferă protecție împotriva milioanelor de meteoriți ce se îndreaptă spre planeta noastră. Datorită coliziunii dintre aceștia și particulele de gaz aflate acolo, majoritatea se topesc sau se vaporizează. Nori noctiluscenți formați în mezoferă
Termosfera Termosfera este unul dintre cele mai mari straturi atmosferice ale Terrei. Aceasta este situată deasupra mezosferei și dedesubtul exosferei. În acest strat, razele ultraviolete cauzează ionizarea. Stația Spațială Internațională are o orbită stabilă în centrul termosferei, între 320 și 380 de kilometri. Tot în acest strat, au loc și aurorele (fenomene luminoase rezultate ca urmare a ciocnirii particulelor (electroni, protoni de origine solară din spațiul exterior) cu moleculele și atomii de aici).
Ionosfera Ionosfera este partea superioară a atmosferei, caracterizată de o ionizare produsă de radiația solară. Ea joacă un rol important în electricitatea atmosferică și formării marginii interioare a magnetosferei. Acesta are o importanță practică, deoarece, printre alte funcții, ea influențează propagarea undelor radio în locurile îndepărtate de pe Pământ. Ionosfera este un înveliș de electroni, atomi și molecule încărcate electric care înconjoară Pământul, se întinde de la o înălțime de aproximativ 50 de km pînă la mai mult de 1000 km. Ea își datorează existența sa în primul rând radiațiilorultraviolete ale soarelui.
Exosfera Exosfera este stratul exterior al atmosferei terestre, aflat la înălțimi mai mari de 750 km, unde aerul este extrem de rarefiat. Prin acest strat se face treptat trecerea spre vidul interplanetar, în care mai există doar atomi de heliu și hidrogen.
Vârful Everest este cel mai înalt punct de pe Pământ, cu o altitudine de 8848 m deasupra nivelului mării. Acesta se află în Munții Himalaya, pe granița dintre Nepal și Tibet (China). Geologii au împărțit rocile ce compun Everestul în trei unități, numite "formațiuni".Fiecare din aceste formațiuni sunt despărțite una de alta de falii, de-a lungul cărora au fost presate una de cealaltă. De la vârful Everest până la bază, aceste roci reprezintă Formațiunea Qomolangma, Formațiunea Pasul Nordic, și Formațiunea Rongbuk. De la vârf până la începutul Bandei Galbene, la aproximativ 8.600 m peste nivelul mării, vârful Everestului constă din Formațiunea Qomolangma, denumită și Formațiunea Everest sau Formațiunea Jolmo Lungama. Ea constă din calcar paralel laminat și sedimentat, alb sau cenușiu-deschis, cu straturi de dolomit recristalizat, și cu lame argiloase și din silt.
Cascada Victoria se găsește la granița dintre Zimbabwe și Zambia între orașele Victoria Falls și Livingstone, fiind declarat 1989 de UNESCO monument al naturii. O parte din fenomenele din regiunea cascadei, este și azi pentru geologi o enigmă. Cataracta este orientată pe direcția est-vest și nord-sud, fiind pe fundul ei roci sedimentare cu o duritate diferită. Un conflict s-a iscat prin cei care caută protejarea naturii din această regiune și necesitatea economică de a construi o nouă hidrocentrală. Astfel guvernul din Zambezi planifică un nou baraj pe cataracta Batoka. Acest baraj ar fi împreună barajele Kariba și Cabora-Bassa al treilea baraj proiectat pe Zambezi, ceea ce produce daune ireparabile florei, faunei și peisajului care atrage turiștii, din care unii în ambarcațiuni sportive navighează (120 km) pe fluviu.
MareleCanion repezintă un canion foarte lung, sinuos și adânc săpat de fluviul Colorado din Statele Unite ale Americiiîntr-un platou înalt alcătuit în special de roci sedimentare, dar având prezente și ceva roci metamorfice, care se găsesc în nordul statului Arizona.Marele Canion este de fapt rezultatul eroziunii de milioane de ani a fluviului, partea sa inferioară de astăzi fiind de fapt albia majoră a fluviului Colorado. Din punct de vedere geografic, Marele Canion este un canal de eroziune fluvială foarte lung, 446 km și foarte adânc, uneori atingând circa 1.600 de metriadâncime, tăiat în platoul Colorado și care expune straturi ridicate din perioadele proterozoic și paleozoic.
Marele Recif de Corali este cel mai mare sistem de recif coraligen din lume cuprinzând aproximativ 3000 de recifuri și 300 de insule ce se întind de-a lungul a 2600 kilometri și acoperă o suprafață de 344,400 km². Reciful este situat în Marea Coralilor în apropiere de coasta Queensland-ului din nord-estul Australiei. Atunci când încearcă să descrie universul recifelor de corali, cei care au avut șansa să-l exploreze folosesc întotdeauna un limbaj plin de culoare. Toți vorbesc despre magnifice grădini minerale, populate de creaturi stranii, cu forme și culori uimitoare, în care lupta pentru hrană și spațiu este intensă și continuă.
Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solarîn câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de auroră boreală. Aurora apare în mod obișnuit atât ca o strălucire difuză cât și ca o cortină extinsă în spațiu orizontal. Câteodată se formează arcuri care își pot schimba forma permanent. Fiecare cortină este compusă dintr-o serie de raze paralele și aliniate pe direcția liniilor de câmp magnetic, sugerând faptul că fenomenul de pe planeta noastră este aliniat cu câmpul magnetic terestru. De asemenea, variabilitatea unor anumiți factori poate determina formarea de linii aurore de tonalități și culori diferite.
Paricutineste un vulcan cu conul de zgură în statul mexican Michoacán, aproape de un sat care a fost acoperit de lavă și are același nume ca vulcanul. Vulcanul a inceput, la 20 februarie 1943, ca o fisură într-un lan de porumb, deținut de un agricultor pe nume Dionisio Pulido. Pulido, soția sa și fiul lor au asistat la toată erupția inițială de cenușă și pietre deoarece ei își arau terenul în acel moment. Vulcanul a crescut rapid, ajungând la cinci etaje în doar o săptămână, și putea fi văzut de departe într-o lună. O mare parte din creșterea vulcanului a avut loc în primul an, în timp ce era încă în faza de explozii piroclastice. Satele din apropiere, Paricutin (după care vulcanul a fost numit) și San Juan Parangaricutiro, au fost îngropate în lavă și cenușă; rezidenții au fost mutați pe un teren viran din apropiere.
La sfârșitul acestei faze, după aproximativ un an, vulcanul a crescut la 336 de metri înălțime. Vulcanul va continua să erupă în următorii opt ani, deși erupția a fost dominată de erupții de lavă relativ liniștite, care au ars zona înconjurătoare pe o suprafață de 25 km². Activitatea vulcanului a intrat lent în declin, până în ultimele șase luni ale erupții, în cursul căreia violente activități de explozie au fost frecvente. În 1952, erupția s-a încheiat și Paricutin a devenit liniștit, atingând o înălțime finală de 424 de metri deasupra lanului de porumb din care s-a născut. Vulcanul a fost liniștit de atunci. Ca cele mai multe conuri de zgură, Paricutin este considerat a fi un vulcan monogenetic, ceea ce înseamnă că după ce a terminat să erupă, niciodată nu va mai erupe din nou. O altă erupție vulcanică într-un câmp monogenetic va erupe într-o locație nouă. Trei oameni au murit ca rezultat al fulgerelor cauzate de erupții, dar niciun deces nu a fost atribuit lavei sau asfixierii. Din punct de vedere geografic, Paricutin face parte din zona vulcanică Michoacán-Guanajuato, care acoperă o mare parte din regiunea vest-centrală a Mexicului. Vulcanismul este o parte comună a peisajului mexican. Paricutin este doar cel mai tânăr vulcan din cele peste 1.400 de guri vulcanice care există în Centura Vulcanică Trans-Mexicană și America de Nord. Paricutin este vulcanul cu cea mai rapidă dezvoltare și cea mai spectaculoasă apariție.
RIO DE JANEIRO-cel mai mare port natural- • Situat în SE Braziliei, între 22°38′-23° lat. S şi 45°20′—45°41′ long. V, (429 km2, lungime 31 km, lăţime max. 28 km, perimetru 143 km). • In golf se află peste 130 de insule, cea mai importanta fiind Ilha do Governador • La intrarea in port se afla Capatana de Zahar - o proeminenta stancoasa conica imensa, alcatuita din granit, cuart si feldspat. • Orasul este dominat de statuia lui Hristos, inalta de 30 m, din varful dealului Corcovado (cu o inaltime de 690 m). • Industrie: reparatii navale, rafinarea zaharului, textile, produse alimentare; exporta cafea, zahar si minereu de fier.
America de Sud America de Sud este un continent traversat de ecuator, cu majoritatea suprafeței în emisfera sudică. America de Sud este situată între Oceanul Pacific și Oceanul Atlantic. Este legată, geologic vorbind, de America de Nord prin Istmul Panama, relativ de puțin timp. Anzii Cordilieri, fiind un lanț muntos activ, se desfășoară pe întreaga lungime a continentului, în vest; suprafețele din estul Anzilor sunt acoperite de păduri tropicale și formează vastul bazin al râului Amazon. In partea centrală a continentului situat la est de Anzii Cordilieri se află pampasul. America de Sud se află pe locul patru în lume în ceea ce privește suprafața, după Asia, Africa și America de Nord, cu o suprafață de 17,840,000 km2. În ceea ce privește populația, se află pe locul cinci, după Asia, Africa, Europa șiAmerica de Nord.
America de Nord America de Nord este un continent din emisfera nordică, situat aproape în exclusivitate în emisfera vestică, mărginit la est de Oceanul Atlantic,la vest de Oceanul Pacific, la nord de Oceanul Arcticșila sud de Marea Caraibelor și de America de Sud. America de Nord are o suprafață de 24.709.000 km² ce reprezintă aproximativ 4,8% din suprafața Terrei sau 16,5% din uscat.Populația continentului a fost estimată în iulie 2008 la aproape 529 de milioane de oameni.Este al treilea continent ca suprafață, după Asia și Africa și al patrulea ca populație după Asia, Africa și Europa. Din punct de vedere geografic,în partea sa nordică, America de Nord are două mari lanțuri muntoase: Munții Stâncoși în vest și Apalași în est. Între ei se întind câmpii fertile brăzdate de Mississippi. Între Canada și SUA existăMarile Lacuri. Cele mai mari chei ale lumii, Marele Canion, din sud-vestul SUA, este una din minunile naturale ale Americii de Nord.
Europa Europa este, convențional, unul dintre cele șapte continente. Cuprinzând peninsula Eurasiei, Europa este separată de Asia de Munților Ural, râul Ural și Marea Caspică la est, și de Munții Caucaz la sud-est. Europa are deschidere, în nord, la Oceanul Arctic, în vest la Oceanul Atlantic, în sud la Marea Mediterană, iar în sud-est la Marea Neagră și la căile ei de legătură spre Marea Mediterană. După suprafață, Europa este al doilea cel mai mic continent, acoperind 10.180.000 de kilometri pătrați sau 2% din suprafața Pământului și 6,8% din suprafața terestră. Din punct de vedere al geografiei fizice, Europa reprezintă o peninsulă, partea nord-vestică a Eurasiei sau a Afro-Eurasiei: Asia ocupă partea estică a acestei mase continentale și toate împart un platou continental comun.