Defini ţii

1. Performanţe la nivel european în domeniul flexicurităţiiIordanMarioaraAlbuLucian-LiviuChilianMihaela-Nona Institutul de Prognoză Economică Sesiunea ştiinţifică a IPE – 20 de ani de activitate academică: “Estimări ale evoluţieim economiei româneşti în contextul crizei economice”, Bucureşti, 6-7 octombrie, 2010 Lucrare realizată în cadrul Proiectului 91-038/2007 “Mecanisme de promovare a politicii de flexibilitatesisecuritate (flexicurity) si de reducere a segmentariipieteimuncii”, PNCDI-II Program – Parteneriate, Faza V, “Mecanisme de control operational, evaluareaimpactului in procesul de implementare a politicilor”, Autoritatea contractantă: Centrul Naţional pentru Managementul Programelor, Bucureşti, România, Contractant: Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale (INCSMPS), Bucureşti, România, Subcontractant: Institutul de Prognoză Economică al Academiei Române, Bucureşti

2. Ce este flexicuritatea? • Definiţia Wilthagen: “Flexicuritateareprezintă (1) un nivel de securitate referitor la locul de muncă, ocupare, venit şi la o “combinaţie” a acestora şi a altor factori care facilitează cariera şi dezvoltarea profesională a participanţilor cu poziţii relativ nefavorabile pe piaţa muncii şi care permite o participare de durată şi cu un nivel calitativ ridicat pe această piaţă, concomitent cu realizarea incluziunii sociale, furnizînd în acelaşi timp şi (2) un nivel de flexibilitate funcţională şi a salariilor (atât internă cât şi externă) care permite ajustarea adecvată şi oportună a pieţelor muncii (şi a companiilor individuale) la condiţiile în permanentă schimbare cărora trebuie să le facă faţă, pentru a-şi mări productivitatea şi spori competitivitatea”. • Conceptul operaţional al flexicurităţii utilizat de Comisia Europeană– cuprinde patru componente: i)acorduri, precum şi organizaţii care operează pe piaţa muncii flexibile şi de încredere, atât din perspectiva angajatului cât şi a angajatorului, exprimate prin intermediul legislaţiei moderne a muncii şi a organizaţiilor moderne ale pieţei muncii; ii) politici active pe piaţa muncii care sunt eficiente(ALMPs), care ajută în mod efectiv oamenii să facă faţă schimbărilor rapide, perioadelor de şomaj, reintegrării profesionale şi, foarte important, tranziţiei spre noi locuri de muncă/profesii; iii) sisteme de învăţare pe întreg parcursul vieţii (LLL) comprehensive, de încredere şi care să răspundă nevoilor practice, care să asigure în mod continuu adaptabilitatea şi capacitatea de a găsi un loc de muncă tuturor lucrătorilor şi care să permită firmelor să-şi menţină (cel puţin) nivelurile productivităţii; şi iv) sisteme de asigurare a securităţii sociale moderne, care să ofere sprijin financiar adecvat şi să faciliteze mobilitatea pe piaţa forţei de muncă. Definiţii

3. Tabelul 1: Ierarhizarea ţărilor europene membre ale OECD conform indicelui EPL Indicele OECD referitor la protecţia din legislaţia privind ocuparea forţei de muncă

4. Tabelul 2: Indicele rigidităţii ocupării pentru ţările UE Indicele rigiditităţii ocupării utilizat de Banca Mondială

5. Un binecunoscut grup de indicatori ai flexicurităţii este cel dezvoltat de EMCO, bazat pe un cadru cu trei elemente: • i) inputuri (evaluări cantitative ale regulilor şi reglementărilor care, totuşi, trebuie interpretate cu prudenţă, deoarece unele informaţii relevante vor fi întotdeauna imposibil de inclus în astfel de eveluări numerice); • ii) procese (ponderile anumitor grupuri de persoane afectate de sau care participă la diferite de măsuri de politică; indicatorii vor arăta şi măsura astfel dimensiunea până la care sunt implementate aceste măsuri); • iii) rezultate (care trebuiesc identificate pentru fiecare din cele patru componente ale flexibilităţii). • Pe baza abordării EMCO şi luând în considerare datele statistice disponibile s-a decis utilizarea doar a indicatorilor de proces pe post de componente ale indicelui compozit pentru evaluarea flexicurităţii. Datele au fost compilate în întregime din Eurostat Labor Force Survey şi se referă la regiunile europene (nivelul NUTS 1 şi 2) şi la anul 2007. Indicatori compoziţi utilizaţi pentru evaluarea flexicurităţii

6. Ponderea persoanelor angajate cu timp de lucru parţial în toal persoane angajate – pentru evaluarea acordurilor contractuale şi referitoare la timpul de lucru; • Participarea la învăţarea pe tot parcursul vieţii – pentru evaluarea sistemelor de învăţare pe tot parcursul vieţii; • Indicele performanţei pieţei muncii – pentru evaluarea politicilor referitoare la piaţa forţei de muncă. Deoarece nu există date la nivel regional care să permită calcularea unor indicatori referitori la ALMP, cum ar fi indicatori ai ratelor de activare, s-a ales varianta unui indicator compozit privind performanţa peieţei muncii, bazat pe trei sub-indicatori: • Un indice referitor la ocupare (cu pondere 1/3 în indicele total), format din doi indicatori, fiecare cu ponderi egale (1/2): • Evoluţia ocupării (modificări anuale), • Rata ocupării, • Un indice referitor la şomaj (cu pondere 1/3 în indicele total), format din doi indicatori, fiecare cu ponderi egale (1/2): • Rata şomajului, • Ponderea şomajului pe termen lung în total şomaj, • Un indice global al productivităţii muncii (cu pondere 1/3 în indicele total), format din doi indicatori, fiecare cu ponderi egale (1/2): • PIB pe locuitor (în procente faţă de media UE), • Numărul mediu de ore de muncă petrecute săptămânal la principalul loc de muncă. • Ponderea beneficiilor sociale altele decât transferurile sociale în natură în venitul disponibil al gospodăriilor – pentru evaluarea sistemelor de asistenţă/securitate socială (date referitoare la beneficiarii măsurilor de protecţie socială nu sunt disponibile la nivel regional). Indicatorii incluşi în indicele compozit

7. Ici = (Vi-Viminim)/(Vimaxim-Viminim) (1) • Vi – valoarea criteriului “i” în cazul unei anumite regiuni; • Viminim – valoarea minimă a criteriului “i” pentru regiunile analizate; • Vimaxim – valoarea maximă a criteriului “i” pentru regiunile analizate. • Ici = 1 - (Vi-Viminim)/(Vimaxim-Viminim) (2) • În acest caz, valoarea maximă a criteriului are o semnificaţie economică negativă, iar cea minimă una pozitivă. • Valoarea finală a indicatorului compozit pentru fiecare regiune este: • CI = (IC1+IC2+IC3+IC4)/4 (3) • În cazul ponderii beneficiilor sociale în venitul disponibil al gospodăriilor, indicatorul a fost calculat atât conform formulei (1), cât şi formulei (2), deoarece, în opinia autorilor, el are o interpretare duală: o valoare ridicată a acestuia poate însemna atât existenţa unui sistem de asistenţă socială generos, dar şi nivelul mare al bazării populaţiei dintr-o anumită regiune pe sistemul de protecţie socială (ceea ce poate însemna un nivel ridicat al sărăciei şi posibile ameninţări datorate presiunilor în creştere asupra sistemelor de asistenţă socială generate de reducerea veniturilor bugetare şi de evoluţii nefavorabile în ceea ce priveşte ocuparea). • De asemenea, indicatorul numărul mediu de ore de muncă petrecute săptămânal la principalul loc de muncă a fost calculat conform formulei (2), pentru a pune accentul pe combinarea efectelor (productivitatea globală) cu eforturile (munca depusă). Formule de calcul şi comentarii

8. Danemarcaşi Olandaau fost performerii de top, cu scoruri bune pentru aproape toţi indicatorii (cu excepţia ocupării part-time în cazul Danemarceişi a învăţării pe toată durata vieţii în cazul Olandei). Scoruri foarte mari au fost înregistrate de Danemarca în cazul ponderii beneficiilor sociale în venitul disponibil al gospodăriilor(ceea ce este în concordanţă cu rezultatele unor studii anterioare, care consideră ţara ca fiind “flexicurizată” – adică având atât flexicuritate, cât şi securitate ridicată)şi al participării la învăţarea pe tot parcursul vieţii, iar de Olanda în cazul ponderii ocupării part-time. • Scoruri mediiau fost înregistrate de Suedia, Austria, Finlandaşi Regatul Unit, urmate de Germania, FranţaşiIrlanda – toate fiind ţări cu pieţe ale muncii funcţionale şi sisteme de asistenţă socială mature. Trebuie menţionate scorurile mari în ceea ce priveşte beneficiile sociale în cazul Finlandei, Suediei, Germaniaie şi Franţei, ceea ce necesită atenţie pe viitor, având în vedere posibililele ameninţări la adresa sustenabilităţii sistemelor de asistenţă socială extinse. • Ţările sud-europene au înregistrat scoruri mai mici, cel al Grecieifiind chiar mai mic decât scorurile înregistrate de unele dintre cele mai avansate noi state membre. Grecia a înregistrat şi scoruri foarte reduse în ceea ce priveşte componentele flexibilităţii (ocuparea part-time şi învăţarea pe toată durata vieţii, şi trebuie să ne reaminim că anul de referinţă este 2007), ceea ce poate explica unele dintre dificultăţile actuale serioase privind adaptarea pieţei sale a muncii la schimbările drastice impuse de planul de austeritate pe care îl implementează. Rezultate

9. Noile state membre şi regiunile acestora au înregistrat performanţe amestecate, dar, în general, scoruri mai mici decât statele UE15 (cu excepţia Sloveniei, care a înregistrat performanţe bune ale pieţei muncii şi care are un sistem de asistenţă socială funcţional). • Se pot contura unele grupări: Slovenia,urmată de un grup de ţări cu scoruri foarte apropiate –RepublicaCehă, UngariaşiPolonia, apoi Ţările Baltice şiSlovacia, ultimele fiindRomâniaşiBulgaria. • Toate noile state membre au înregistrat scoruri foarte mici referitoare la ocuparea part-time şi la învăţarea pe toată durata vieţii, ceea ce necesită atenţie având în vedere flexibilitatea necesară adaptării la schimbările economice rapide din Europa şi de pe plan mondial. • S-a observat o bazare mai mare pe sistemele de asistenţă socială, îndeosebi în Ungaria, Sloveniaşi RepublicaCehă, precum şi în unele dintre cele mai sărace regiuni (Nord-EstşiSud-Vestdin România, de exemplu). • Ocuparea part-time înregistra un nivel foarte redus în Bulgaria (şi în toate regiunile acesteia), şi unul redus în RepublicaCehă, Slovaciaand Ungaria, dar câştiga teren în Polonia, ŢărileBaltice, Slovenia, şi în uneleregiunidinRomânia. • Performanţele pieţei muncii au înregistrat, în general, un nivel mediu în toate noile state membre şi regiunile acestora, semnalând – la acel moment şi, printre alţi factori – evoluţiile pozitive referitoare la instituţiile pieţei muncii, precum şi la ratele ocupării şi şomajului. Rezultate

10. Dintre mijloacele utilizate de ţările UE pentru a face faţă celei mai mari crize economice a începutului de mileniu, care este departe de a se termina, se apreciază că politicile de flexicuritate nu sunt încă utilizate pe deplin, cu unele excepţii : • Bulgaria – care a încercat să introducă o mai bună abordare a flexicurităţii în politicile naţionale, • Belgia – care a introdus “măsuri de flexicuritate”, prin intermediul schemei de “şomaj temporar” pentru care s-a ajuns la un acord colectiv în cazul muncitorilor(blue collars), • Estonia – care are o abordare de flexicuritate prin intermediul un măsuri care se adresează atenuării impactului crizei economice. • Problema pertinenţeipoliticilor deflexicuritateîn timp de crizăeste relevantă, iar politicile deflexicuritatese confruntă cu unele provocări majore: • Combinarea adecvată a diferitelor domenii de politică, • Dezvoltarea rapidă şi adecvată a parteneriatelor sociale la nivel naţional şi regional, • Presiunile mari induse de necesitatea restructurării sectorului public (dar şi a a ltor sectoare) în multe dintre ţările UE. Flexicuritateaîntr-un context economic în schimbare

11. Vă mulţumim pentru atenţia Dumneavoastră!