c oncepte şi valori

1. concepteşi valori Deontologia psihologică (psihoetica!)

2. Introducere în etica profesională (Mihaela Miroiu). A stat la baza realizării acestei prezentări.

3. 1. autonomia • posibilitatea de a alege cursul pe care dorim să îl ia acţiunile noastre, în baza faptului că avem discernământ, ne cunoaştem interesele şi ştim care credem că ne este binele propriu.

4. cepresupuneautonomia? • 1. eliberarea sau libertatea faţă de constrângeri • 2. libertatea de a alege • 3. informaţia şi rezonabilitatea alegerii (alegerea în cunoştinţă de cauză) • 4. recunoaşterea faptului că orice persoană este moral valoroasă

5. restrângereaautonomiei Credeţi că ar putea fi justificată, întemeiată sau legitimă?

6. a. principiulpaternalismului • versiunea,,tare”- paternalism înseamnărestrângereaautodeterminăriiînbeneficiulpersoanei respective. Aratăceeace o persoanătrebuieconstrânsăsăfacă! • în senssens larg- principiul se aplică atunci când este justificată restrângerea autodeterminării pentru a preveni ca o persoană să îşi facă rău (de exemplu, să se sinucidă, să inhaleze substanţe periculoase, să circule periculos, sau chiar să fumeze). Arată ce trebuie o persoană să fie împiedicată să facă! • Este un principiupozitiv sau negativ?

7. Home work... (pe bune!!!) • Selectaţi din Codul deontologic: • 1. acţiunile obligatorii • 2. acţiunile interzise (psihologului!) • 3. acţiunile permise.

8. b. principiul lezării • Libertateauneipersoanepoatesă fie restrânsăîncazurileîn care ea arputeasă-ilezezepealţii (să le facărău).

9. c. principiul ofensei • Un act poatesă fie supusrestricţiilordacăaduceofensăpublică (îi face pealţiisă se simtăprost, jigneşte, produce ruşine). • De meditat: Unde ne oprim cu argumentul: acţiuneaX trebuieinterzisăfiindcălezeazămoravurilepublice?

10. d. principiul bunăstării generale (binefacerii) • Conform acestuia, fiecareposesor de venituritrebuiesădea o parte din elepentru ,,binele public”. În acest fel, persoana nu pierdeînnici un cazmaimultdecâtcâştigăceicărorali se redistribuievenituriîncadrulpoliticilor de asistare a celoraflaţiînnevoiesau al unordomeniideficitare non-profit (de exempluarta).

11. e. principiul moralismului legal • Restrângereaautodeterminării se bazeazăpeideeapreveniriiactelorimorale iar legeaestevăzută ca instrument de întărire a moralităţii. • Uniieticienisocotesccămorala nu trebuiesă ,,colapseze” înlegefiindcătransformăacteleimoraleînacteilegale, înrând cu violul, hoţia, crima.Dacăun act nu esteconstrânsşi nu aduceprejudiciialteipersoane, el nu artrebuiinterzis prin lege. • Voi ce credeţi?

12. 2. binefacerea (beneficienţa) • Binefacereaeste un concept legatpreponderent de cel moral de grijă. Profesioniştilorli se cere acest lucru! • Credeţi că sunt legitimedpdv. moral aşteptările ca mediciisaupsihologiisărăspundăşiunorapeluri ale pacienţiloratuncicândsuntînafaraserviciului!

13. tot despre binefacere... • Binefacerea este o componentă necesară bunăstării oamenilor şi trece dincolo de cerinţele autonomiei. Ea face parte din categoria datoriilor morale imperfecte faţă de alţii, în sensul precizat de către Kant. Utilitarismul consideră binefacerea altceva decât datoria (obligaţia morală perfectă). Binefacerea este meritorie pentru că este un act supererogatoriu (dincolo de datorie), cum ar fi cel făcut de medici pentru pacienţii săraci, care nu-şi pot plăti serviciile medicale, sau pregătirea suplimentară gratuită pentru elevii cu probleme speciale în educaţie. • În majoritatea profesiilor nu se cere doar să-ţi pese de domeniul şi colectivul în care lucrezi, de renumele firmei sau instituţiei. Astfel de datorii nu pot să fie stipulate legal, ci doar moral. Un sacrificiu rezonabil este însă cerut oricui se angajează în diferite categorii de profesii din domeniul psihologiei şi educaţiei.Este o condiţie a altei valori a eticii profesionale: devotamentul faţă de profesie!

14. 4. paternalismul • Punctul de vedere paternalist susţine ideea că există situaţii în care oamenii au un discernământ mai slab, sunt vulnerabili, lipsiţi de putere, nu au mijloace să-şi urmeze scopurile.

15. Singurul scop în care putereacoercitivăpoatesă fie exercitatăîn mod dreptasupraunuimembru al uneicomunităţicivilizate, impotrivavoinţei sale, esteacela de a prevenilezareaaltoroameni J. St.Mill, Desprelibertate

16. este posibil (oare?) să vorbim şi în sens pozitiv despre paternalism... • să ne ne referim atunci la interferenţa în libertatea persoanei prin acte justificate referitoare exclusiv la bunăstarea, binele, fericirea, nevoile, interesele sau valorile celei care este supusă coerciţiei. • Această parte pozitivă a paternalismului se adresează persoanelor care, în mod obiectiv, nu sunt în situaţia de a-şi urma planurile proprii de viaţă, uneori nu pot nici să şi le formuleze (cazul copiilor mici, a persoanelor cu oligofrenie severă, al celor aflaţi în comă sau cu un handicap care îi face să trăiască o viaţă vegetativă, a celor senili). • Cei foarte tineri (minorii) suportă un paternalism limitat până la vârsta la care li se recunoaşte capacitatea de a consimţi şi discernământul în sensul alegerii propriilor planuri de viaţă, a credinţelor şi valorilor, pentru ei înşişi.

17. Paternalismul ca problemăintervinefrecventînpsihoetică! • Un sens tolerabil al acestuia se referă la recunoaştereaautorităţiiprofesionale (a faptuluică, diletantfiind, estebinesătelaşi ,,pemânaprofesionaliştilor”). • Acest lucruesteşiriscant: de multeoriacceptareapaternalismului vine din faptulcăpsihologiicu care intrămîn contact nu ne dauniciinformaţiiaccesibileastfelîncâtsăputemalegepentrunoiînşineîncunoştinţă de cauză (de exemplu, desprediagnostic şialternativele de intervenţie). • Existăchiartentaţia de a ,,proteja” pacienţiisauclienţii de aflareaadevăruluipemotivcăacesta le-ar face rău. Astfel de cazurisunt, indiferent de buneleintenţii care îianimăpe ,,protectori”, încălcări ale autonomiei. • Re...veziproblematicaconsimţământului informat!

18. 4. drepturi şi acţiune dreaptă • Problemadrepturilorintervineînsituaţiiprofesionaleîn mod contextual. Indiferent de contexte, existăînsă cadre normative acceptate de tipul, DeclaraţieiUniversale a DrepturilorOmului.Încontextulrespectăriilor se elaboreazăşinormepentrupracticareaprofesiilor care cuprinddrepturilecelorafectaţi de ele: drepturilepacienţilor, contribuabililor, clienţilor, elevilorsau ale celorangajaţiînprofesii (drepturisindicale, de exemplu).

19. un drept • relevă libertatea de acţiune sau libertatea de a nu fi supus anumitor acte. • Drepturile au formă negativă (ceea ce trebuie opriţi alţii să ne facă) sau pozitivă : ceea ce putem să facem. • Există diferite categorii drepturi: politice, legale, morale(cele garantate de principii etice, de exemplu, dreptul la o îngrijire medicală profesională, dreptul la informaţii asupra propriei persoane, dreptul de a fi corect informat despre problemele publice).

20. condiţiipentru exercitare... • Oricedreptestecorelat cu datoriacuiva de a-iasiguraexercitare. • Un dreptasigurăexercitareaautonomieiuneipersoaneînurmărireascopurilorşiintereselorproprii. • Un drept justifică acţiunea persoanei care îl exercită şi faptul că acesta solicită sprijin în exercitarea lui. • Evidenţiaţi drepturile clienţilor şi ale psihologilor stipulate în Codul deontologic!

21. în loc de concluzie... • Principiile enunţate mai sus intervin în contextul tuturor eticilor profesionale. Ele constituie repere pentru construcţia codurilor diferitelor etici în sensul principiilor, valorilor şi normelor care se cer respectate în spiritul coerenţei între democraţie şi etica oricărei profesii exercitate într-un regim democratic.