INTGRAREA PREVENIR II RISCURILOR PROFESIONALE IN GESTIUNEA ECONOMICA A UNEI ORGANIZATII

1. INTGRAREA PREVENIRII RISCURILOR PROFESIONALE IN GESTIUNEA ECONOMICA A UNEI ORGANIZATII

2. INTEGRAREA PREVENIRII RISCURILOR PROFESIONALE IN GESTIUNEA ECONOMICA A UNEI ORGANIZATII TEHNOREDACTARE: ADINA ROMASCANU MULTIPLICAREA ACESTUI GHID FARA AUTORIZAŢIE ESTE INTERZISĂ

3. Lucratori Siguranta Risc

4. PREFATA Acest indrumar se adreseaza angajatorilor care si-au format convingerea ca accidentele de munca, bolile profesionale, accidentele si incidentele tehnice, le pot afecta, in mare masura, capacitatea organizatiilor pe care le conduc, de a se mentine pe piata interna si internationala, datorita efectelor unor astfel de evenimente, ce se repercuteaza negativ asupra calitatii rezultatelor muncii, productivitatii muncii, costurilor de productie si, in final, asupra calitatii vietii sociale. Angajatorii, convinsi de caracterul nefast al consecintelor expunerii lucratorilor la riscurile profesionale pentru unitatea lor, devin si mai constienti de faptul ca trebuie sa-si organizeze in mod eficient activitatea, pentru a putea creea toate conditiile ce conduc la intreruperea definitiva a "lantului de producere a unor astfel de evenimente nedorite".

5. Ei sunt acei manageri care cunosc imperativele directivelor UE, transpuse in legislatia romaneasca in domeniu, si care, apreciaza totodata, posibilitatea prin care se lasa angajatorului libertatea de a-si alege mijloacele pentru atingerea OBIECTIVELOR POLITICII SALE, sinonime muncii sigure si sanatoase, in conditii sociale corespunzatoare. In acest context, riscul profesional este considerat ca "probabilitatea de a NU atinge obiectivul de mentinere a unor conditii de munca sigure si sanatoase", iar analiza unor astfel de riscuri, ca "un examen destinat a se vedea si stabili, care din masurile de prevenire si protectie trebuie aplicate pentru a realiza obiectivele in domeniu". In cazul organizatiilor - intreprinderilor, obiectivul comun este imbunatatirea continua si permanenta a securitatii, sanatatii si protectiei omului. Un astfel de obiectiv nu poate fi atins decat prin existenta, in interiorul organizatiei, a unei politici orientate spre PREVENIREA RISCURILOR PROFESIONALE. Prevenirea riscurilor profesionale, ca definitie si continut, principiile generale ce constituie baza prevenirii, mijloacele - metodele si tehnicile de prevenire (prevenirea tehnica, ergonomia aplicata in prevenire, analiza accidentelor de munca), se prezinta succint in Partea I-a, la punctele 1-3.

6. In aceeasi parte, la punctul 4, se regasesc elementele definitorii ale politicii de prevenirea riscurilor profesionale, precum si directiile strategice adoptate pentru perioada curenta. Politica de prevenire este a angajatorului si ea trebuie sa fie in concordanta cu politica generala a organizatiei si a obiectivelor sale. Angajatorul este liber sa utilizeze oricare din metodele, mijloacele si tehnicile de prevenire indicate în partea I, scopul principal ramanand insa, realizarea obiectivelor de securitate si protectie a sanatatii oamenilor. Pe aceasta baza, angajatorul va putea proceda la o analiza globala a riscurilor si, in acest scop, sa puna in opera „UN SISTEM DINAMIC DE GESTIONARE A RISCURILOR PROFESIONALE”. Un astfel de sistem, pe care il prezinta Partea II-a, pune in aplicare urmatorul principiu de prevenire: " A planifica prevenirea si a realiza politica de securitate si protectie a sanatatii personalului ce activeaza in organizatie, vizand o adoptare a unui sistem ce integreaza tehnica, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile de munca, factorii ambientali..."

7. Experienta europeana, dobandita in cadrul acestui sistem, ne demonstreaza ca personalul lucrator al unei organizatii poate influenta politica de prevenire a angajatorului, in masura in care acesta se implica, astfel incat el sa fie motivat sa lucreze in locuri de munca sigure si sanatoase. Implicarea lucratorilor creste odata cu nivelul politicii de prevenire a angajatorului si a preocuparii sale de a-i informa, de a se consulta cu acestia si de a-i atrage in aceasta politica de prevenire. INTEGRAREA PREVENIRII RISCURILOR PROFESIONALE, printr-un sistem dinamic de gestiune a lor, INSEAMNA: ELABORAREA PLANIFICAREA IMPLEMENTAREA VERIFICAREA URMARIREA EVALUAREA

8. UNUI ANSAMBLU DE MASURI DE PREVENIRE SI PROTECTIE CONTRA RISCURILOR in toate stadiile de activitate, respectiv: CONCEPERE PROIECTARE DESFASURARE / EXECUTIE EXPLOATARE MENTENANTA IN SCOPUL ASIGURARII SECURITATII SI PROTECTIEI SANATATII PARTICIPANTILOR LA PROCESUL DE MUNCA. In ceea ce priveste actiunea definitorie pentru acest sistem, care consta in: - Identificarea pericolelor / analiza si evaluarea riscurilor - aceasta devine NECESARA, pentru a alege si stabili masurile si actiunile de prevenire / protectie, care sa conduca la eliminarea riscurilor sau la reducerea lor, la un nivel acceptabil al riscului rezidual pentru organizatie.

9. pentru A APRECIA / EVALUA A PREVENI / PROTEJA • A stapani riscurile prin masuri de protectie colectiva: - tehnice • - organizatorice • - umane A izola oamenii de pericol prin EIP A identifica pericolele A suprima pericolul A analiza modalitati de expunere a personalului la pericole Pericol Risc Personal lucrator Risc Pericol Personal lucrator PROCESUL DE ANALIZA / EVALUARE A RISCURILOR consta intr-un examen obiectiv, periodic si documentat al practicilor in materie de securitate si protectie a sanatatii participantilor la procesul de munca din cadrul unei organizatii. El permite de a „evalua” modul in care organizatia isi gestioneaza riscurile profesionale si evita pierderile posibile si, mai ales, acelea care survin ca urmare a accidentelor de munca, bolilor profesionale, accidentelor si incidentelor periculoase.

10. Un bun proces de gestionare a riscurilor pofesionale poate deveni un proces eficient de control al pierderilor. Organizatiile, care dovedesc a deveni prospere, integreaza aspectele de calitate, productivitate, securitate si sanatatepe picior de egalitate, pot asigura fiabilitatea pe termen lung a locurilor de munca respective. Stabilitatea obiectivelor poate servi ca „criteriu” la masurarea performantelor unei organizatii care aplica cele mai bune practici in domeniul securitatii si sanatatii la locurile de munca. Utilizarea unei proceduri, bazata pe evaluarea eficientei sistemului dinamic de gestiune a riscurilor profesionale, da organizatiilor, mijloacele de care ele au nevoie pentru a masura eficacitatea in materie de SSM si de a evalua progresul in realizarea obiectivelor in acest domeniu. Materialul de fata, prezinta în Partea II-a – la punctul D, pentru prima data in acest domeniu, proceduri de evaluare a eficientei politicii de SSM, precum si analiza cost - eficienta a gestionarii riscurilor profesionale, care ii da consistenta necesara a intregului demers de prevenire a riscurilor profesionale in cadrul unei organizatii. Autorii

18. 1. CE ESTE PREVENIREA? • PREVENIREA RISCURILOR PROFESIONALE reprezintă ansamblul masurilor şi acţiunilor luate la nivelul unei organizații, in întregul sau, la un grup de posturi de munca sau funcțiuni si la nivel de individ, in vederea evitării riscurilor sau a limitării efectelor acestora. • Prevenirea devine astfel o activitate complexă, care îmbină cunoştinţele tehnice din : • ergonomie, • medicina muncii, • igiena industrială, • psihologia muncii, • toxicologia industrială. • Prevenirea implica un STUDIU DE RISC intr-o situație de muncadată, în baza căruia se pot desprinde şi alege masurile cele mai eficace pentru evitarea riscului sau pentru reducerea lui. • De ce într-o situație de muncadată? Pentru că aceasta este “Situația in care lucrătorii realizează produse si / sau servicii, in condiții de munca si securitate date” ! In această situaţie, angajatorul atribuie fiecărui post de munca una sau mai multe funcții, care se definesc prin obiective de realizat. Pentru fiecare funcție, angajatorul trebuie sa prevadă şi să asigure mijloacele tehnice, resursele umane, organizatorice, financiare, corespunzător sarcinilor de muncă stabilite În acest context, prevenirea riscurilor profesionale reprezintă: Un ansamblu de proceduri si masuri:  propuse / alese  planificate  implementate  verificate  urmărite  evaluate / reevavaluate,

19. in toate stadiile unui proces de muncă:  concepere  proiectare  constructie  exploatare  mentenanta Acțiunile ce privesc PREVENIREA RISCURILOR PROFESIONALE, demarate in cadrul unei organizații, pot fi identificate pe următoarele paliere, respectiv activităţi: 8.DEFINIREA UNITĂŢILOR DE MUNCĂ SAU A GRUPURILOR OMOGENE Unităţile de muncă trebuie să regrupeze SITUAŢIILE DE MUNCĂ ce prezintă aceleaşi caracteristici cu privire la: activitatea realizată spaţiul geografic. Ca noţiune înţeleasă în sens larg, unitatea de muncă poate acoperi diversitatea situaţiilor de muncă în cadrul unui proces organizat de muncă. • Câmpul său se poate referi la: • un post de muncă legat de o maşină; • un atelier cu aceeaşi activitate; • o linie de fabricaţie; • o activitate ce se desfăşoară într-un loc geografic specific; • activitatea de stocare într-un magazin consacrat; • activitatea de încărcare / descărcare camion, vagon ….; • o operaţiune de mentenanţă preventivă / de întreţinere curativă; • deplasarea în misiuni (frecvente / ocazionale, comerciale sau tehnice, pentru depanare sau montaj în sit etc….., • activitate de birou, servicii, transport; • etc…. Din punct de vedere geografic, unitatea de muncă nu se limitează la o activitate fixă, ci poate să acopere locuri şi activităţi diferite, precum: - manutanţă, transport, aprovizionare, etc..

20. Deci pentru a o defini, la unitatea de muncă trebuie luate în considerare următoarele criterii: • CRITERIUL GEOGRAFIC: O comunitate de lucrători situată geografic în acelaşi loc de muncă. • CRITERIUL POSTULUI DE MUNCĂ : Gruparea lucrătorilor pe post/posturi de muncă. • CRITERIUL AUTONOMIEI: O comunitate de lucrători care exercită într-o manieră independentă activitatea lor, cu resursele lor si nevoile proprii Postul de muncă ca definire, trebuie să fie înţeles în contextul său, ţinând seama spre exemplu - de eventualele cerinţe impuse de munca efectuată „ în amonte”, simultaneitatea la necesităţile pe care susţinerea cadenţei/ritmului ar putea să le impună posturilor din aval. Noţiunea de post de muncă este în acest caz apropiată de cea a situaţiei de muncă. De asemenea, la alegerea echipamentului /maşinii la postul de lucru respectiv va trebui să se ţină seama de analiza activităţii individului la postul de muncă respectiv. CRITERIUL DE AUTONOMIE: o comunitate de lucrători care exercită într-o manieră independentă activitatea lor, cu resursele lor si nevoile proprii

24. TABLOLUL 1: IDENTIFICAREA PERICOLELOR / RISCURILOR

25. Clasarea riscurilor permite trecerea la o nouă dar şi mai importantă etapă, în care vor deschide premizele pentru a începe dezbaterea priorităţilor de planificare a activităţilor şi măsurilor de prevenire şi protecţie. Clasarea riscurilor se poate exprima printr-un număr de cel putin două cifre, rezulat din combinarea: - probabilității de apariţie a fenomenului periculos şi a In cazul procesului accidental I. - gravitatății vătămării / daunei posibile (consecința periculozitățiifenomenului periculos) - importanţei expunerii (durata şi frecvența) şi a - nivelului de pericol rezultat din produsul periculos In cazul procesului cronic II. Rezultatele estimării şi clasării riscurilor se înscriu în tabloul de bord prezentat mai jos, pentru fiecare sarcină de muncă, operaţie şi pentru fiecare fenomen periculos / produs periculos sau pericol: In contiunare este prezentată partea TABLOULUI DE BORD* ce cuprinde identificarea riscurilor in parametrii de estimare.

27. PRINCIPII: • Evaluarea riscurilor este un proces de munca ce aparţine întreprinderii, in care partenerii sociali au înţeles necesitatea efectuării ei, hotărând prin aceasta sa-si ia in sarcina propria lor securitate si sănătate. In acest sens, evaluarea riscurilor devine o prioritate. • In procesul de evaluare, întreprinderea este autonoma, in sensul ca: C. PRINCIPIILE GENERALE DE PREVENIRE Soluţiile posibile analizate se definesc prin aplicarea judicioasă a principiilor generale de prevenire, respectiv: • EVALUAREA RISCURILOR CARE NU POT FI EVITATE; • COMBATEREA RISCURILOR LA SURSĂ; • ADAPTAREA MUNCII LA OM, ÎN SPECIAL ÎN CEEA CE PRIVEŞTE PROIECTAREA LOCURILOR DE MUNCĂ, ALEGEREA ECHIPAMENTULUI TEHNIC ŞI A METODELOR DE MUNCĂ, PENTRU A EVITA ACTIVITĂŢILE MONOTONE ŞI CELE DESFĂŞURATE ÎNTR-O CADENŢĂ PREDERMINATĂ ŞI A REDUCE EFECTELE LOR ASUPRA SĂNĂTĂŢII; • ADAPTAREA LA PROGRESUL TEHNIC; • ÎNLOCUIREA PERICOLELOR PRIN NONPERICOLE SAU PERICOLE MAI MICI;

28. 5) ADAPTAREA LA PROGRESUL TEHNIC; 6) ÎNLOCUIREA PERICOLELOR PRIN NONPERICOLE SAU PERICOLE MAI MICI; 7)DEZVOLTAREA UNEI POLITICI DE PREVENIRE CUPRINZĂTOARE ŞI COERENTE, CARE SĂ CUPRINDĂ TEHNOLOGIILE, ORGANIZAREA MUNCII ŞI A CONDIŢIILOR DE MUNCĂ, RELAŢIILE SOCIALE ŞI INFLUENŢA FACTORILOR DE MEDIU; 8) PRIORITATEA MĂSURILOR DE PROTECŢIE COLECTIVĂ FAŢĂ DE MĂSURILE DE PROTECŢIE INDIVIDUALĂ; 9) PREVEDEREA DE INSTRUCŢIUNI CORESPUNZĂTOARE PENTRU ANGAJAŢI;

34. Măsura aleasă pentru prevenire şi considerată ca cea mai eficace, este acea măsurăcare permite eliminarea riscului mai curând decât reducerea sa.

36. FISE: TABLOU DE BORD CUMASURILE DE PREVENIRE / PROTECTIE ALESE

37. PLANUL DE PREVENIRE – PROTECTIE FISE CADRU