Desene de Dominique Bach.

1. Desene de Dominique Bach. Text adaptat de Javier Botrán López. Realizare Hno. Agustín Enciso. Traducere: Daniela Mărtişcă

2. VIAŢA IOAN DE LA SALLE PARTEA A DOUA SFÂNTULUI

3. Într-o dimineață de martie, a anului 1679, a avut loc o întâlnire care a schimbat cursul vieții tânărului preot. În fața școlii Surorilor Pruncului Isus, două persoane s-au apropiat iar cea mai în vârstă, adresându-se lui Ioan de Salle, i-a spus: Bună ziua, mă numesc Adrian Nyel.Sunt profesor. Acest tânăr se numeşte Cristofor și mă ajută la școală. Venim din Reims. ▬ Cu ce vă pot ajuta?▬ Aduc o scrisoare de la doamna Maillefer, pe care o cunoașteți cu siguranță.

4. Nyel i-a vorbit lui Ioan de proiectele sale: Am venit la Reims să deschid o școală pentru copiii săraci.Doamna Maillefer va plăti toate cheltuielile și i-am cerut să îmi faciliteze înființarea școlii. ▬ Vă avertizez că înființarea școlii nu va fi deloc ușoară ▬ spuse Ioan de La Salle. Presupun că nu. Dar ne bazăm pe ajutorul economic al acestei bune doamne. Știu că dumneavoastră nu vă vor închide porțile în față autoritățile locale. ▬ Bine, în acest moment nu vă pot asigura nimic. Însă vă pot oferi propria mea casă.▬

5. Parohul bisericii Sf. Mauricio, informat de Ioan, a primit cu entuziasm acest proiect și le-a oferit niște localuri unde au instalat școala și căminul profesorilor.

6. Doamna Maillefer, protectoarea lui Nyel, era o mare doamnă a societății din Rouen. Avea o relație familiară cu cei de la Salle. Se povestește că, într-o noapte geroasă de iarnă, un cerșetor i-a cerut să-l primească în casa sa.Doamna, orgolioasă, nu l-a primit. Însă unui servitor i-a fost milă de sărac și l-a primit. Cerșetorul a murit până în zori. Când ea a aflat s-a înfuriat și a concediat servitorul, dar a dat servitoarelorun cearşaf ca să-l înmormânteze. În ziua următoare a apărut cearşaful strâns frumos pe masa sufrageriei. Se pare că mortul i l-a refuzat. După această zi doamna s-a schimbat total dedicându-şi viaţa şi bunurile pentru opere de caritate pentru cei care aveau nevoie

7. Cum Nyel și uncenicul său Cristofor erau profesori buni, școala s-a umplut repede de copii, care mergeau mulţumiţi la școală. Parohul era și el foarte mulțumit deoarece acești copii veneau curaţi și aranjaţi la Sf. Liturghie și cântau frumos.

8. Ioan l-a ajutat pe Nyel la început, dar după aceea nu s-a mai ocupat de această școală. Era foarte ocupat cu familia lui, activităţile sale preoţești şi treburile sale de canonic. Încă nu descoperise binele pe care școala îl putea face tinerilor. Adrian Nyel a fost trimisul Domnului care a semănat în inima lui Ioan de La Salle preocuparea pentru educația copiilor.

9. Nyel era un profesor optimist, bucuros şi întreprinzător. Abia deschisese o şcoală şi deja voia să deschidă alta… Le considera atât de necesare pentru a forma cetățeni și creștini buni!Așa că, după școala Sf. Mauricio, a mai deschis încă două…

10. Ioan a văzut că școlile funcționau bine. Dar, puteau merge mai bine, dacă alegea profesorii cu o mai mare grijă și-i pregătea mai bine. Și el putea să facă ceva pentru acei profesori grosolani, dar nu-i plăcea să trateze cu ei. Dacă profesorii nu sunt buni, școala nu va merge bine. Vor trebui să arate multă bunătate ca acești copii să-l descopere pe Dumnezeu în acțiunile lor.

11. Ioan de la Salle a închiriat o casă lângă casa lui pentru profesori și a mai dat un pas pentru a-i forma: I-a invitat să mănânce la masa lui și la masă vorbea cu ei despre educație.: ▬ Cum facem să corectăm copiii care răspund înapoi și pe cei care sunt violenți? ▬ Mai întâi, îi facem să-și dea seama, cu bunătate, de comportamentul lor neadecvat apoi le dăm sfaturi bune.

12. Domnul i-a cerut lui Ioan de fiecare dată mai mult în favoarea profesorilor. La 24 iunie 1681, împotriva voinţei rudelor, a cazat profesorii în propria casă. - Este intolerabil, cum poate Ioan să amestece pe acești cerșetori de profesori cu frații săi?Ce îi vor învăța? Nu îi putem permite! Ce vor spune despre noi? Familia noastră este una dintre cele mai respectate din Reims! Puține zile mai târziu frații lui au părăsit casa părintească lăsând doar profesorii acolo.

13. În fața dificultății opunerii rudelor sale, Ioan nu a vrut să-i greșească lui Dumnezeu. Pentru el era foarte important să descopere ceea ce îi cerea Domnul. Așa că, s-a rugat, s-a gândit în liniște asupra a ceea ce se întâmpla și a cerut sfatul părintelui Barre, alt preot entuziasmat de școli. Barre i-a spus: “Dacă dumneavoastră vreţi să aveţi profesori creştini buni, care să iubească profesia lor pentru binele pe care îl pot face copiilor, va trebui să-i cazaţi în casa dumneavastră şi să locuiţi cu ei. Nu veţi avea Şcoli Creştine dacă profesorii nu sunt buni creştini”.

14. Ioan de la Salle vedea de fiecare dată drumul său mai clarEra preot pentru a ajuta oamenii să-l găsească pe Dumnezeu. Cum să încep? Pentru copii. Ce trebuie să îi învăț? Că Dumnezeu este Tată bun și că îi iubește cu blândețe. Cine mă v-a ajuta? Profesorii creștini. Unde vom face? În școli. Și în ziua de 24 iunie 1682, Ioan a părăsit casa lui luxoasă și închiriază o casă modestă unde va locui cu profesorii.

15. Ioan a dat sfaturi bune profesorilor săi.I-a îndemnat să fie exemple pentru copiii săraci și i-a invitat să se gândească la providența lui Dumnezeu care susține păsările și florile câmpului. Dar profesorii i-au reproșat faptul că el era bogat și avea asigurat viitorul lui.. ▬ E uşor să vorbeşti aşa şi să dai sfaturi când unul are de toate.Dacă Şcolile nu funcţionează, noi rămânem fără serviciu şi dumneavoastră rămâneţi cu câştigurile și canonicatul… - Ce s-ar întâmpla cu noi dacă s-ar închide şcolile? ▬

16. Ioan știa că a fost Isus cel care vorbea prin gura profesorilor și a luat o decizie curajoasă: A abandonat canonicatul în favoarea unui preot sărac și a dăruit toți banii celor abandonați de pe străzi. Acum era sărac ca și profesorii, le-a putut vorbi despre Providența lui Dumnezeu și de fericirea de a fi sărac, la fel ca ei. Nici măcar nu a păstrat bani pentru a susține școlile.

17. Erau egali și cu adevărat puteau începe să se numească Frați. De la Salle a propus profesorilor un stil de viață care se asemăna cu cel al săracilor pe care puteau să-i educe: să se trezească devreme, să se roage cu ardoare, să muncească dur și cu dăruire, și să mănânce simplu. ▬ În ce ne-am băgat? Spuneau unii profesori. ▬ Vrea să ne facă călugări! Este prea dur totuși! Și mulți dintre primii profesori l-au părăsit. Pentru acest curajos şi riscant stil de viaţă, mulţi tineri generoşi s-au oferit să urmeze Paşii De La Salle.

18. În primăvara anului 1685, Ioan, a reunit în ședință colegii lui.Le propune să creeze o comunitate în care fiecare să se simtă iubit și apreciat de ceilalți. După câteva ore de rugăciune au ajuns la următoarea concluzie: ►Profesorii se numesc ”Fraţi” între ei, şi vor fi Fraţii mai mari ai copiilor. ►Fraţii nu vor fi preoţi; Şcoala le va ocupa toată ziua. ►Vor fi îmbrăcaţi cu o reverendă neagră şi un guler alb, o manta care se aseamănă cu cea a ţăranilor şi o pălărie cu marginile largi. Acest mod de a se îmbrăca a fost luat în râs de cetățenii orașului Reims.

19. La sfârşitul şedinţei, Fraţii, s-au angajat să rămână împreună timp de 3 ani pentru a promova ”Şcolile de caritate”. La Salle a văzut că comunitatea creştea şi era fericită, că Fraţii îl descopereau pe Isus în copii și se dăruiau cu entuziasm şcolii. În acest ambient de entuziasm Fraţii au pus comunitatea sub protecţia Sfintei Fecioare. Pentru aceasta au mers în pelerinaj la Sanctuarul Sfintei Fecioare a Bucuriei, în Liesse, la 40 de Km. de Reims.

20. La Salle era ocupat cu pregătirea continuă a Fraţilor săi. Nu este uşor să conduci bine o clasă. Fraţii nu numai că trebuie să fie profesori buni pentru a preda materii, dar trebuie să fie și cateheţi excelenţi pentru a educa inima elevilor.De aceea el dialoga mereu cu ei.

21. Succesul şcolilor DE LA SALLE a ajuns la Paris. Preotul Parohiei Sf. Supliciu i-a cerut ca Fraţii să se ocupe de şcoala de caritate a parohiei sale. În luna februarie a anului 1688, după trei zile de drum, Ioan ajunge cu alţi Fraţi, la Paris. Şaptesprezece ani va locui în Capitala regatului, ani plini de bucurii şi de greutăţi.