Învăţarea centrată pe elev

1. Învăţarea centrată pe elev Prof. Traian Vadi Scoala cu clasele I-VIII”Vasile Goldis” ZALAU

2. Introducere şi context Una dintre componentele esenţiale ale proiectului PHARE RO0108.01 TVET este cea de : • dezvoltare profesională a personalului (în special cadrele didactice şi managerii) din instituţiile de învăţământ profesional şi tehnic. • Activitatea generală de dezvoltare profesională a personalului didactic se îndreaptă spre scopul îmbunătăţirii şi dezvoltării şcolare. În acest context se au în vedere noileroluri ale cadrelor didactice (acela de practician al reflecţiei, de agent al schimbării, de membru alcomunităţilor de învăţare, de meditator şi de facilitator al procesului de învăţare), precum şi schimbările de ordin cultural din şcoli, în vederea creării unui climat prietenos şi deschis, care să sprijine succesul tuturor elevilor şi dezvoltarea profesională a întregului personal.

3. CEDEFOP Finlanda: Proiectul de stabilire a nevoilor de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice • „Rolul profesorului este în schimbare, într-o lume în care nu există adevăruri absolute şi în care neprevăzutul şi incertitudinea sunt prezente mereu. Se poate spune chiar că munca profesorului se transformă, din a fi o bancă de date, în a deveni mentor şicercetător. Viitorul va pune la mare încercare practica şcolară şi rolul profesorului.”

4. Întregul proces de formare se va orienta spre îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor, spre implicarea lor activă în procesul de învăţare, prin promovarea unei metodologii de predare – învăţare centrată pe elev. • De asemenea, sunt prezentate sfaturi şi îndrumări practice care pot folosi cadrelor didactice care se pregătesc pentru învăţareacentrată pe elev, astfel încât aceştia să îşi poată asuma rolul de facilitator al învăţării. Acest lucru va permite cadrelor didactice să susţină şi să administreze procesul de învăţare al fiecărui elev şi să maximizeze învăţarea pe plan individual.

5. Definiţii • Gibbs (1992) dă o definiţie utilă a învăţării centrate pe elev. El afirmă că învăţarea centratăpe elev “oferă elevilor o mai mare autonomie şi un control sporit cu privire la disciplinele de studiu, la metodele de învăţare şi laritmul de studiu” Această perspectivă subliniază caracteristicile fundamentale ale învăţării centrate pe elev, promovând ideea că elevilor trebuie să li se ofere un control sporit asupra învăţării prin asumarea responsabilităţii cu privire la: • ceea ce se învaţă; • modul cum se învaţă şi de ce; • momentul când se învaţă.

6. O consecinta importanta a acestei definitii o reprezinta necesitatea ca elevii sa îsi asume unînalt grad de responsabilitate în contextul învatarii si sa îsi aleaga în mod activscopurile, precum si sa îsi administreze învatarea. Ei nuse mai pot baza pe faptul ca profesorul ori persoana care preda la clasa le va spune ce,cum, unde si când sa gândeasca. Ei sunt cei care trebuie sa înceapa sa o faca.

7. Recomandarea pentru trecerea responsabilităţii de laprofesor la elev este răspândită în pedagogia contemporană. Într-o prezentare succintă a caracteristicilor persoanelor care învaţă eficient, de la Harpe, Kulski şi Radloff (1999) arată că o persoană careînvaţă eficient: • Are scopuri clare privitoare la ceea ce învaţă. • Are o gamă largă de strategii de învăţare şi ştie când să le utilizeze. • Foloseşte resursele disponibile în mod eficace. • Ştie care îi sunt punctele forte şi punctele slabe. • Înţelege procesul de învăţare. • Îşi controlează sentimentele în manieră adecvată. • Îşi asumă responsabilitatea pentru procesul lor de învăţare. • Îşi planifică, îşi monitorizează, îşi evaluează şi îşi adaptează procesul de învăţare.

8. Principii Principiilecare staul la baza învăţării eficiente centrate pe elev sunt: • Accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe persoana careînvaţă şi nu pe profesor. • Recunoaşterea faptului că procesul de predare în sensul tradiţional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe. • Rolul profesorului este acela de a administra procesul de învăţare al elevilor pe care îi are în grijă. • Recunoaşterea faptului că, în mare parte, procesul de învăţare nu are loc în sala de clasă şi nici când cadrul didactic este de faţă. • Înţelegerea procesului de învăţare nu trebuie să aparţină doar profesorului – el trebuie împărtăşit şi elevilor. • Profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor în planificarea şi administrarea propriului lor proces de învăţare prin proiectarea structurată a oportunităţilor de învăţare atât în sala de clasă, cât şi în afara ei. • Luaţi individual, elevii pot învăţa în mod eficient în moduri foarte diferite.

9. Dezvoltarea profesională a personalului trebuie să ofere cadrelor didactice aptitudinile şi încrederea necesară pentru: • A identifica necesităţile individuale de învăţare ale elevilor. • A încuraja şi a facilita învăţarea independentă, ajutând elevii să “înveţe cum să înveţe”. • A practica principiile învăţării pe baza includerii. • A înţelege şi a utiliza strategii de învăţare activă, centrate pe elev. • A înţelege şi a utiliza strategii de diferenţiere. • A facilita dobândirea de către elevi a aptitudinilor cheie.

10. Pentru a sprijini instruirea centrată pe elev şi utilizarea metodologiilor moderne de lucru la clasă, se va pune accent pe strategii de predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare.

11. În cadrul acestor strategii: • Lecţia pleacă de la experienţele elevilor şi cuprinde întrebări sau activităţi care să îi implice pe elevi. • Elevii sunt lăsaţi să aleagă singuri modul cum se informează pe o anumită temă şi cum prezintă rezultatele studiului lor. • Elevii pot beneficia de meditaţii, în cadrul cărora pot discuta despre preocupările lor individuale cu privire la învăţare şi pot cere îndrumări. • Aptitudinea elevilor de a găsi singuri informaţiile căutate este dezvoltată – nu li se oferă informaţii standardizate. • Pe lângă învăţarea specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra în echipă. • Se fac evaluări care permit elevilor să aplice teoria în anumite situaţii din viaţa reală, cum ar fi studiile de caz şi simulările. • Lecţiile cuprind o combinaţie de activităţi, astfel încât să fie abordate stilurile pe care elevii le preferă în învăţare (vizual, auditiv, practic / kinetic) • Lecţiile înlesnesc descoperirile făcute sub îndrumare şi solicită participareaactivă a elevilor la învăţare. • Lecţiile se încheie cu solicitarea adresată elevilor de a reflecta pe marginea celor învăţate, a modului cum au învăţat şi de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de învăţare în cazul lor.

12. DIFERENŢIEREA INSTRUIRII • înseamnă răspunsul profesorului la nevoile elevuluicălăuzit de principii generale ale diferenţierii, ca : • sarcini carerespectă elevul ; • evaluarea şi ajustareacontinuă ; • grupare flexibilă • Profesorii pot diferenţia: • CONŢINUTUL • PROCESUL • PRODUSUL • în funcţie de : • disponibilitate; • interse; • profil de învăţare, folosind o varietate de strategii de instruire şi de managemental clasei , ca :

13. Inteligenţe multiple● Contracte de invatare • Puzzle● Invatare in grupuri mici • Casete● Investigatii in grup • Activităţi ancoră● Studiu independent • Fişe de lucru● Strategii de interogare • Texte● Centre de interes • Materiale suport● Grupuri de interes • Cercuri literare● Teme pentru acasa • Studii orbitale ● Jurnale • Instruire complexă

14. Principii cheie a clasei diferenţiate • Profesorul ştie clar ce este important la materia lui. • Profesorul înţelege, apreciază şi clădeşte pe diferenţele dintre elevi. • Evaluarea şi învăţarea sunt inseparabile. • Profesorul ajustează conţinutul, procesul şi produsul în funcţie de disponibilitatea , interesele şi profilul de învăţare al elevului. • Toţi elevii participă. • Elevii şi profesorii sunt colaboratori în învăţare. • Scopurile clasei diferenţiate sunt dezvoltarea maximă şi succesul individual. • Flexibilitatea este caracteristică marcantă a clasei diferenţiate.

15. Cum să începi ? Examinează-ţi filozofia despre nevoile individuale În loc să te concentrez pe ce să faci în clasă, e mai înţelept să te concentrez asupra modului cum înţelegi predarea şi învăţarea. Iată câteva întrebări care te-ar ajuta : • Ce ţi se pare mai rezonabil : să faci mare parte din munca de la clasă sau în primul rând elevii sunt muncitorii şi gânditorii ? De ce ?. • Ţi se pare că toţi elevii, tot timpul, au nevoie de acelaşi manual, aceeaşi problemă, aceeaşi lecţie? Sau ţi se pare că elevii au diferite disponibilităţi pentru cifre, matematică sau desen? De ce?. • Se pare că toţi elevii învaţă la fel şi în acelaşi ritm? Sau unii procesează informaţia în mod diferit şi în ritm diferit faţă de alţii ? De unde ştii ?afli mai mult despre elevi vorbind în faţa lor sau vorbind cu ei ? De ce ?. • Îşi formează elevii capacităţi de studiu individual într-o clasă în care tot timpul li se spune ce să facă ? Sau devin independenţi când profesorul le dă treptat tot mai multă responsabilitate în învăţare şi îi învaţă cum să-şi folosească independenţa în mod înţelept ? De ce ?. • Le pasă elevilor dacă pot alege sau nu despre ce şi cum să înveţi ? Le pasă mult sau puţin ? De ce ?. • Când este învăţarea mai bogată şi mai de durată : când înveţi pe dinafară sau când te bazezi pe înţelegere ?.

16. Începe cu paşi mici, sarcinile diferenţiate să dureze puţin la început • Dezvoltă-te profesional încet, dar dezvoltă-te ! • Stabileşte-ţi anual unul sau două obiective, pe care să le urmăreşti. • Ia-ţi notiţe despre elevi. • Fă o lecţie diferenţiată la fiecare capitol. • Diferenţiază un produs pe fiecare semestru. • Găseşte resurse multiple pentru câteva părţi esenţiale ale curriculum-ului. • Stabileşte criterii de performanţă comune pentru produse şi apoi personalizează cerinţele. • Oferă elevilor posibilitatea de a-şi alege modul de lucru, exprimarea, tema pentru acasă.

17. Imaginează-ţi cum vor arăta activităţile • Cum va începe, se va derula şi se va termina activitatea ? • Ce ar putea să nu meargă? Cum să eviţi ? • Fă un pas înapoi şi reflectează • De unde ştii că toţi au înţeles ce ai vrut ? • Cum ai introdus activitatea ? • Au rămas elevii concentraţi? • Cum s-a terminat activitatea ? • Cum ai interacţionat cu elevii ? • Vorbeşte din timp şi des cu elevii • Foloseşte o activitate în care elevii să reflecteze asupra diferenţelor în învăţare. • Cere ajutor elevilor pentru stabilirea liniilor directoare în vederea funcţionării clasei.

18. Dă instrucţiuni bine gândite • Porneşte cu o sarcină familiară, apoi dă o sarcină diferenţiată unui grup mic. • Dă instrucţiuni de pe o zi pe cealaltă. • Foloseşte fişe de lucru. • Proiectează sau afişează indicaţiile sarcinilor de lucru. • Fii conştient şi organizat • Foloseşte dosare de lucru. • Fă o listă cu competenţele dorite. • Stabileşte locuri de colectare pentru produse. Angajează toţi elevii. Creşte motivaţia elevilor prin angajarea activăîn învăţare a tuturor elevilor.

19. Utilizează strategii de calitate pentru a angaja toţi elevii.Punctul de intrare în lecţie. Începe lecţia cu ceva ce captează atenţia elevilor şi îi angajează direct în lecţie, să fie astfel implicaţi chiar de la început. • Abilităţi de prezentare • Utilizează abilităţi eficiente de prezentare pentru a vorbicu elevii, nu a le vorbi. • Strategii de chestionare • Pune întrebări tuturor elevilor, şi într-un astfel de mod, încât să-i provoace să gândească şi să răspundă. • Strategii de implicare • Utilizează strategii care îl încurajează pe elevi sa reflecteze la ceea ce învaţă şi să fie implicaţi activ în timpul orei. • Strategii pentru tema de acasă • Extinde lecţiile în clasă prin tema de acasă – elevii să fie activi şi angajaţi în învăţarea în afara clasei, în special în tema de casă.

20. Motivarea elevilor ( motivaţie = calitate) • I. Stabilirea unui mediu încurajator de învăţare • A. Stabileşte o apropiere fizică de elevi. • Deplasează-te prin clasă • Mută din când în când elevii • B. Comunică la un nivel personal cu ei. • C. Demonstrează corectitudine în aşteptările privind comportamentul şi învăţarea.

21. II. Implică toţi elevii • A.Planifică-ţi un punct de intrare (modalitate de a începe ora ) interesant. • Principii pentru un punct de intrare eficient. Scurt ( 2-4 minute) şi utilizat în fiecare lecţie. • Utilizează o varietate de tehnici. • B. Utilizează abilităţi şi modalităţi eficiente de prezentare. • Expresii faciale. • Gesturi. • Contact vizual. • Vocea. • Mişcarea.

22. C. Utilizează strategii de chestionare ( întrebări ) de calitate. • Comunică tuturor elevilor că se aşteaptă ca fiecare să răspundă la întrebări. • Acordă şanse egale de a răspunde tuturor elevilor. • Pune la dispoziţie timp de aşteptare pentru toţi elevii. • Utilizează tehnici de investigare a informaţiei. • Pune întrebări de nivel cognitiv mai înalt. • D. Utilizează strategii de implicare a elevilor. • Strategii de implicare care dezvăluie gândirea independentă. • Strategii de implicare care pune în valoare capacităţi de gândire în cooperare. • E. Dăle teme pentru acasă motivante. • Dă instrucţiuni / enunţuri clare. • Formulează sarcini de lucru motivante şi relevante. • Asigură feedback pentru temele de acasă făcute. • Implică-i şi pe părinţi.

23. III.Asigură un feedback analitic pentru elevi. • Spune-le elevilor de ce lucrarea / răspunsul lor este pe subiect sau în afara subiectului. • Asigură feedback la momentul potrivit. IV. Recunoaşte meritele pentru eforturile şi realizările elevilor. • Utilizează recunoaşterea spontană prin : • laude; • notări pozitive ale elevilor; • mini sărbătoriri; • recompense, simboluri, certificate, insigne, etc. • privilegii speciale.

24. Utilizează recunoaşterea planificată • Expuneţi / afişaţi lucrările elevilor. • Stabiliţi obiective pentru toată clasa şi apreciaţi / recunoaşteţi atingerea lor. • Principii pentru recunoaşterea meritelor elevilor. • Recunoaşterea meritelor trebuie să fie relevantă pentru elevi. • Obiectivele trebuie să poată fi atinse de toţi elevii. • Recunoaşterea trebuie să se facă la timpul potrivit. • Nu utilizaţi în mod abuziv aceste strategii.

25. DIFERENŢIEREA sau predarea pentru maximum de învăţare individuală • Gradaţi sarcinile de la uşoare la dificile pe fişele de lucru. • Fixaţi sarcini deschise deoarece elevii mai buni le interpretează într-un mod mai solicitant. • Cereţi mai mult dela elevii mai capabii. • Permiteţi prezentarea temelor în mai multe moduri,de ex.: studiaţi un subiect apoi prezentaţi un raport SAU o discuţie SAU un grafic. • Diferenţiaţi sarcibile şi / sau timpul alocat. • Fixaţi sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi. • Învăţarea bazată pe surse de informare/ învăţarebazate pe resurse. • Programe individualizate, învăţare pas cu pas. Pregătiţi fişe ajutătoare pentru elevii care au nevoie de ele şi le cer.

26. DIFERENTIEREA • ●Abordaţi toate tipurile de învăţare,vizual, auditiv şi practicâ;emisfere cerebrale dreapta şi stânga. • Diferenţiaţiexperienţele de învăţare ale elevilor. • Planificaţi utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare atunci când există. • Utilizaţi lucrul în grup, ex. colegii se ajută între ei. • Faceţi perechi de elevi cu aptitudini diferitecare se pot ajuta recuproc. • Utilizaţi : Verificarea între colegi- predarea între colegi-grupurile de studiu. • Dezvoltaţi abilităţi generice prin răspunsuri individualizate pe formulare speciale. • Diferenţiaţi răspunsul,lăudaţichiar şi pentru cele mai mici progrese şi apoi stabiliţi împreună pasul următor. • Utilizaţi autoevaluarea şi cereţi elevilor să-şi impună obiective. • Evitaţi notarea cu excepţia cazurilor în care este absolut necesară

27. Reduceţi nevoia de diferenţiere prin : • Îndrumarea iniţială corespunzătoare. • Programe individuale de învăţare. • Evaluarea diagnostică în vederea planificării individualizate. • Învăţare pas cu pas. • Verificaţi aptitudinile cerute la intrarea în program.

28. Diferenţiere – întrebări şi folosirea greşelilor • Întrebările puse în clasă reprezintă unul dintre cele mai valoroase instrumente din repertoriul unui profesor. Cu toate acestea, deseori este foarte greu de stabilit modul potrivit în care putem pune întrebarea potrivită în cel mai potrivit mod. • Evitaţi să puneţi întrebări de tipul „ Ghiciţi la ce mă gândesc / la ce am eu în minte ”. Astfel de întrebări pot crea situaţii în care elevilor li se spune că au greşit din cauză că nu au dat răspunsul pe care îl aveţi în minte. La rândul său acest lucru poate genera la elevi sentimente de jenă, de insatisfacţie, de vinovăţie şi duce la demotivarea elevilor.

29. Varietatea de stiluri şi abilităţi ale elevilor necesită o gamă variată de întrebări. Va trebui să puneţi unele întrebări pentru întregul grup, să reformulaţi anumite întrebări pentru unii dintre elevi şi să formulaţi întrebări speciale pentru acei elevi care sunt mai tăcuţi sau care par mai nedumeriţi. Lucrul esenţial este să urmăriţi cu atenţie şi să luaţi în considerare tipurile diferite de comportament ale elevilor. • Ca profesori, suntem „ experţi ” în domeniul nostru şi cunoaştem limbajul specific al disciplinei pe care o predăm. Acest lucru ne poate face să uităm că cei care învaţă s-ar putea să nu cunoască terminologia noastră. Deseori, elevii nu răspund la o întrebare nu pentru că nu ar cunoaşte răspunsul, ci pentru că nu înţeleg întrebarea. Trebuie să folosim un limbaj adecvat pentru fiecare elev în parte.

30. După ce elevul a fost ajutat să „ obţină răspunsul corect” prin folosirea unor cuvinte care îi sunt cunoscute, putem introduce elemente noi de terminologie care să ducă la înţelegerea conceptului. Nu uitaţi să scrieţi cuvântul pe tablă şi în acelaşi timp să şi îl rostiţi. Apoi, ajutaţi asimilarea noii terminologii prin întrebări suplimentare care îl determină pe elev să folosească cuvântul nou. • Aprecierea pozitivă a răspunsurilor pe care le dă o persoană ajută la creşterea siguranţei de sine şi la sporirea încrederii. Cu toate acestea, ce facem în cazul în care răspunsul pe care îl primim este greşit ? Există pericolul de a întări idei sau concepte greşite sau confuze dacă acceptăm sau suntem de acord cu toate răspunsurile din partea elevilor, fără a face nici o diferenţiere.

31. O greşeală poate fi un eşec demotivant sau o oportunitate de a învăţa – depinde de dumneavoastră cum o veţi folosi. „ Greşelile” sunt o sursă de învăţare importantă care poate fi folosită pentru a exploata la maxim succesul / răspunsurile bune şi pentru a consolida lucrurile noi învăţate. Efortul elevilor care dau răspunsuri greşite este adesea la fel de mare ca şi al elevului care dă răspunsul corect. • Elevii care reuşesc să răspundă corect nu sunt neapărat mai înzestraţi ; aceştia pot avea acelaşi stil de învăţare ca al profesorului şi, de aceea, predarea poate fi „ mai uşoară” în cazul lor şi ei înţeleg mai repede şi mai bine. Ce facem în astfel de situaţii ?

32. Câteva greşeli frecvente în ceea ce priveşte modul de a pune întrebări • Prea multe întrebări puse în acelaşi timp. • Punerea unei întrebări şi oferirea imediată a răspunsului de către profesor. • Se pun întrebări doar celor mai buni elevi sau doar elevilor celor mai simpatizanţi. • Punerea de întrebări de un singur ( acelaşi ) tip. • Punerea de întrebări într-un mod ( pe un ton ) ameninţător. • Nu se indică schimbarea tipului de întrebare. • Nu se folosesc întrebări exploratorii ( de detaliere, de verificare a înţelegerii, etc ). • Nu se lasă suficient timp de gândire. • Nu se corectează răspunsurile greşite. • Ignorarea unor răspunsuri. • Nu se observă variatele implicaţii posibile ale răspunsurilor. • Nu se dezvoltă / exploatează conţinutul răspunsurilor.

33. Scopul acestui document Scopul acestui document este: • De a produce îndrumări privind strategii de predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare. Obiectivele sunt: • De a identifica o gamă largă de strategii de predare. • De a folosi strategiile de predare care corespund cel mai bine stilurilor de învăţare individuale. • De a prezenta un ansamblu de abordări şi exemple de predare care pot fi folosite pentru a asigura faptul că planurile de lecţie şi materialele de studiu se potrivesc stilurilor de învăţare ale elevilor. • De a elabora o metodologie pentru evaluarea gradului de adecvare a strategiilor de predare la stilurile de învăţare, în raport cu percepţia /satisfacţia elevului, cu succesul şi rata de retenţie.

34. Rezultatele / produsele sunt: • Un instrument care să le permită profesorilor să realizeze o corespondenţă cât mai bună între strategiile lor de predare şi stilurile individuale de învăţare. • Idei pe care şcolile să le poată folosi pentru a lua în calcul şi a integra factorii necesari pentru evaluarea eficienţei utilizării unei predări potrivite cu învăţarea şi pentru evaluarea impactului acesteia asupra percepţiei, succesului şi ratei de retenţie a elevilor. Acest pachet va ajuta profesorii să se asigure că elevii lor: • petrec în mod plăcut şi cu succes timpul la şcoală; • găsesc cea mai bună cale de a învăţa; • îşi dezvoltă stilul preferat de învăţare; • capătă o mai bună înţelegere a modului în care învaţă; • devin mai eficienţi şi mai compleţi în învăţare; • capătă posibilitatea de a-şi îmbunătăţi performanţele de învăţare.

35. Acest pachet va ajuta managerii, profesorii, invatatorii şi personalul de sprijin să: • dezvolte şi să înţeleagă cum să dezvoltestrategii de predare astfel încât strategia respectivă să includă prevederi care să răspundă fiecărui stil de învăţare; • înţeleagă diversitatea stilurilor de învăţare ale elevilor lor; • integreze factorii necesari pentru evaluarea eficienţei utilizării unei predări potrivite cu învăţarea şi să evalueze impactul acesteia asupra percepţiei, succesului şi ratei de retenţie a elevilor.

36. Strategii pentru o predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare ale persoanelor •  Tipul vizual Tipul auditiv Tipul practic

37. Principiile care staul la baza învăţării eficiente centrate pe elev sunt: • Accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe persoanacare învaţă şi nu pe profesor. • Recunoaşterea faptului că procesul de predare în sensul tradiţional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe. • Rolul profesorului este acela de a administra procesul de învăţare al elevilor pe care îi are în grijă. • Recunoaşterea faptului că, în mare parte, procesul de învăţare nu are loc în sala de clasă şi nici când cadrul didactic este de faţă. • Înţelegerea procesului de învăţare nu trebuie să aparţină doar profesorului – ea trebuie împărtăşită şi elevilor. • Profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor în planificarea şi administrarea propriului lor proces de învăţare prin proiectarea structurată a oportunităţilor de învăţare atât în sala de clasă, cât şi în afara ei. • Luaţi individual, elevii pot învăţa în mod eficient în moduri foarte diferite.

38. Procesul de predare are trei faze, iar fiecare necesita metode adecvate. (Vezi metoda PAR) • Prezinta: Metode de prezentare de noi cunostinte elevilor sau de incurajare in a le gasi singuri, ceea ce poate implica fapte, teorii, concepte, povestiri etc. • Aplica: Metode care sa-i oblige pe elevi sa aplice noile cunostinte care le-au fost doar prezentate. Aceasta este singura modalitate de a te asigura ca elevii formeaza concepte despre noul material pentru a il intelege, a si-l aminti si a il folosi corect pe viitor. • Recapituleaza: Metode de incurajare a elevilor sa isi aminteasca vechile cunostinte in vederea clarificarii si concentrarii asupra punctelor cheie, asigurarii unei bune intelegeri si punerii in practica si verificarii cunostintelor mai vechi.

39. Lecţia pleacă de la experienţele elevilor şi cuprinde întrebări sau activităţi care să îi implice pe elevi. • Elevii sunt lăsaţi să aleagă singuri modul cum se informează pe o anumită temă şi cum prezintă rezultatele studiului lor. • Elevii pot beneficia de meditaţii, în cadrul cărora pot discuta despre preocupările lor individuale cu privire la învăţare şi pot cere îndrumări. • Aptitudinea elevilor de a găsi singuri informaţiile căutate este dezvoltată – nu li seoferă informaţii standardizate. • Pe lângă învăţarea specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra în echipă.

40. Se fac evaluări care permit elevilor să aplice teoria în anumite situaţii din viaţa reală, cum ar fi studiile de caz şi simulările. • Lecţiile cuprind o combinaţie de activităţi, astfel încât să fie abordate stilurile pe care elevii le preferă în învăţare (vizual, auditiv, practic / kinetic) • Lecţiile înlesnesc descoperirile făcute sub îndrumare şi solicită participarea activă a elevilor la învăţare. • Lecţiile se încheie cu solicitarea adresată elevilor de a reflecta pe marginea celor învăţate, a modului cum au învăţat şi de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de învăţare în cazul lor

41. Predarea în vederea învăţării active: descrierea materialelor de instruire • Cadrele didactice şi elevii trebuie să fie conştienţi de stilurile de învăţare pe care le preferă şi, în consecinţă, de modul cum învaţă cel mai ine. În materialele de instruire se prezintă un simplu chestionar care se poate folosi pentru elevi la identificarea stilurilor lor de învăţare.

42. Strategii de predare în vederea învăţării active • Învăţarea trebuie să cuprindă activităţi de prelucrare a noii materii învăţate, care trebuie legată de ceea ce elevul ştie deja. Sarcinile trebuie să fie autentice, stabilite în context semnificativ şi legate de viaţa reală. Ele nu trebuie să implice doar repetarea unor lucruri, deoarece acest lucru duce la învăţarea “de suprafaţă” şi nu la învăţarea “de profunzime”. • Având în vedere faptul că învăţarea elevilor va implica erori, sarcinile trebuie să le ofere ocazia de a se autoevalua, de a corecta, de a discuta cu colegii, de a primi reacţia profesorului, precum şi de a face alte verificări de “conformitate cu realitatea”.

43. =Utilizaţi:= • (I) Metode care necesita o pregatire sumara si putine resurse : Predare prin intrebari, • Bulgare de zapada, Brainstorming, Experimentul Gandului (Empatia),Roata ; • (II) Metode care implica materiale (fotocopii sau cartonase) ce se distribuie elevilor : Invatare cooperanta, . Puncte-cheie, Intrebari pe baza textului, Transformare, • Explicatiile elevilor, Harti/diagrame/desene, Rezumatul, • (III) Activitati care necesita putin mai multa pregatire; se incepe cu cele mai usoare : • Hotarari – Hotarari, Prezentarile elevului, Predare de catre elevi - Pentru predarea de aptitudini,Jigsaw – O metoda de invatare cooperanta, Controversa academica,. Intrebari ’’Bulgare de zapada’’, Invatarea individuala, Ochelari, Competenta de a judeca, Comparatie si contrast.

44. “Predarea prin întrebări” sau descoperirea sub îndrumare • Explicarea sarcinilor care cer elevilor să îşi explice unii altora modul cum au înţeles un anumit lucru şi să elaboreze acest mod de a înţelege înainte de a-l exprima • Punerea de întrebări şi răspunsuri de “diagnoză” şi utilizarea răspunsurilor greşite pentru a explora şi a corecta neînţelegerile. “Întrebările socratice”. • Utilizarea sarcinilor şi întrebărilor care stimulează gândirea elevilor şi se bazează pe Taxonomia lui Bloom şi nu simpla reamintire. Aceste sarcini şi întrebări necesită mai multă gândire şi prelucrare. • Analiză: întrebări de tip “de ce”, • Sinteză: întrebări de tip “cum”, “ai putea să” • Evaluare: întrebări de judecată.

45. Aceste întrebări de rang superior impun elevilor să îşi creeze propriile concepţii cu privire la noua materie învăţată. • Nu se pot face raţionamente pe marginea materiei învăţate înainte ca aceasta să fie conceptualizată; de aceea, întrebările care solicită raţionamentul vor determina conceptualizarea.

46. Utilizarea studiilor de caz care leagă subiectul discutat de viaţa reală sau de experienţele anterioare şi deci de învăţarea anterioară • Utilizarea lucrului în grup, care solicită elevilor să discute materia învăţată, astfel încât să colegii să se verifice între ei şi să înveţe unii de la alţii • Învăţarea implică “construirea de modele”; de aceea, utilizaţi hărţi ale minţii şi rezumate care relevă relaţia dintre părţile subiectului şi întreg. De asemenea, arătaţi legătura dintre subiectul de astăzi şi alte subiecte • Predarea aptitudinilor în contextul subiectului respectiv. Gândiţi-vă la dumneavoastră ca la un profesor de aptitudini care utilizează conţinutul materiei pentru a preda aptitudinile respective. • Stimularea sporeşte ritmul învăţării. De aceea, utilizaţi resurse generoase, plurisenzoriale şi activităţi energice şi creaţi o atmosferă de amuzament atunci când este posibil.

47. Cum se învaţă mai eficient – punctele tari ale stilurilor de învăţare: Vizual / Vedere • Vederea informaţiei în formă tipărită vă va ajuta să o reţineţi mai bine. • Verificarea faptului că notiţele dumneavoastră sunt copiate cum trebuie • Privirea formei unui cuvânt. • Folosirea culorilor, ilustraţiilor şi diagramelor ca ajutor în procesul de învăţare. • Sublinierea cuvintelor cheie. • Folosirea de creioane colorate pentru învăţarea ortografierii cuvintelor dificile: folosirea de culori diferite pentru grupurile complexe de litere • Alcătuirea unei hărţi mentale sau a unei “spidergram” (reţea de cuvinte, ciorchine). • Convertirea notiţelor dumneavoastră într-o imagine sau bandă desenată. • Folosirea imaginilor pentru explicarea textelor.

48. Auditiv / Ascultare • Ascultarea cuiva care vă explică un anumit lucru vă va ajuta să învăţaţi. • Discutarea unei idei noi şi faptul că o explicaţi folosind propriile dumneavoastră cuvinte. • Discutarea cu cineva a problemelor şi ideilor. • Este folositor să analizaţi verbal chestiunile / să verbalizaţi de unul /una singur(ă) gândurile şi ideile pe care le aveţi • Rugămintea adresată cuiva de a vă explica din nou lucrurile • Ascultarea unei cărţi înregistrate pe bandă va fi mai uşoară decât citirea cărţii. • “Simţirea cuvântului” ca şi cum aţi fi pe punctul să-l pronunţaţi şi faptul de a-l pronunţa în gând pot fi de ajutor. • Împărţirea cuvintelor în silabe /fragmente şi exagerarea în gând a sunetelor. • Simţirea ritmului unei fraze sau a unui set de informaţii atunci când acestea sunt “cântate”. • Citirea cu voce tare. • Faptul de a vă asculta vorbind cu voce tare. • Utilizarea unui casetofon pentru a vă înregistra observaţiile şi gândurile. • Înregistrarea principalelor aspecte ce trebuie analizate folosind propria dumneavoastră voce, cu muzica dumneavoastră preferată ca fundal • Folosiţi metode de ascultare activă, incluzând aici chestionarea şi rezumarea.

49. Practic • Efectuarea de către dumneavoastră înşivă a unei activităţi practice facilitează adesea înţelegerea, de ex. experimente la fizică, probleme la matematică etc. • Scrierea lucrurilor în ordinea lor, pas cu pas, este o cale eficientă de a le ţine minte. • Scrierea lucrurilor cu propriile dumneavoastră cuvinte. • Convertirea notiţelor într-o imagine sau într-o bandă desenată. • Alcătuirea unei hărţi mentale sau a unei “spidergram” reţea de cuvinte, ciorchine). • Urmărirea cu degetul a titlurilor, cuvintelor cheie, etc. apoi pronunţarea respectivelor cuvinte urmată de scrierea lor din memorie. • Preferinţa pentru a atinge şi a face. • Scrisul la tastatură este adesea mai uşor decât scrierea de mână. • Utilizarea scrisului cursiv este mai uşoară decât cea a scrisului tipărit (cu litere separate) • Ajutarea unei alte persoane să îndeplinească o sarcină.

50. Cum se foloseşte tabelul ? Mai întâi trebuie să cunoaşteţi stilurile individuale de învăţare ale elevilor dumneavoastră. • Uitaţi-vă pe coloana intitulată “Scopul predării – Ce doriţi să realizaţi?” • Decideţi ce “Scop” va stabiliţi pentru sesiunea respectivă (lista nu este exhaustivă). • Uitaţi-vă pe coloana următoare, intitulată “Strategie de predare – cum o să procedaţi?” • Decideţi ce strategie /strategii intenţionaţi să folosiţi pe parcursul sesiunii. • Mergeţi la pagina indicată. • Ultimele trei coloane, având titlul “Puncte tari pentru acest tip depersoană” indică ce strategie prezintă cel mai mare grad de confort şi încredere pentru tipul respectiv de persoană care învaţă. Este deci esenţial să vă îndreptaţi cea mai mare parte a atenţiei în mod special asupra modului în care îi puteţi implica pe elevii pentru care această strategie NU este un punct tare. • Folosiţi formularele de plan de lecţie pentru a planifica şi a include toate stilurile de învăţare ale elevilor dumneavoastră.