1 / 39

CURS 5

CURS 5. Funcţii de intrare/ieşire. Funcţia printf - folosită pentru a scrie date la dispozitivul standard de ieşire (monitor), sub un anumit format. - converteşte, formatează şi tipăreşte argumentele cu care este apelată, în conformitate cu formatul specifica t

naoko
Télécharger la présentation

CURS 5

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript

  1. CURS 5 Funcţii de intrare/ieşire Funcţia printf - folosită pentru a scrie date la dispozitivul standard de ieşire (monitor), sub un anumit format. - converteşte, formatează şi tipăreşte argumentele cu care este apelată, în conformitate cu formatul specificat - returnează numărul de caractere tipărite. Şirul care defineşte formatul funcţiei conţine două tipuri de obiecte: a)caractere ordinare - copiate ca atare la ieşirea standard b) specificatoare de conversie şi formatare Prototipul funcţieiprintf - se găseşte în<stdio.h> int printf(char *format, arg1, arg2, ...); Apelul functiei printf printf("control",arg1,arg2,.....,argn); arg1, arg2,...,argn- variabile sau expresii ale căror valori se tipăresc în conformitate cu specificatorii de format prezenţi în parametrul "control" al funcţiei. Parametrul “control”- şir de caractere care defineşte textele şi formatele datelor care se scriu. - poate conţine fie numai specificatori, fie numai carcatere.

  2. Numărul specificatorilor din parametrul control trebuie să fie egalcu numărul argumentelor funcţieişi să corespundă tipului acestora. 2. Datele tipărite se încadrează într-un câmp (un anumit număr de caractere) şi se aliniază implicit în dreapta acestui câmp. Specificator de format - începe întotdeauna cu caracterul % şi se termină cu una sau două litere, dar mai poate conţine: [ - ] - are ca efect încadradrea datelor scrise în stânga câmpului [şir de cifre zecimale] - defineşte dimensiunea minimă a câmpului în care se afişează datele

  3. Litera g este folosită ca şi litera f pentru conversia valorilor care se afişează la tipul real şi tipărirea valorilor respective fără zerourile nesemnificative. [.şir de cifre zecimale] - defineşte precizia datei care se scrie, adică numărul de cifre zecimale sau numărul de caractere care se scriu dacă data este un şir de caractere

  4. % [ - , 0 , cifre.cifre ]l [l] Litera c este folosită pentru afişarea unui caracter. Litera s este folosită pentru afişarea unui şir de caractere. Litera d se foloseşte pentru afişarea valorilor variabilelor de tip întreg, în sistemul de numeraţie zecimal. Litera o se foloseşte pentru afişarea valorilor variabilelor de tip întreg, în sistemul de numeraţie octal. Literele x şi X se folosesc pentru convertirea şi afişarea valorilor unor variabile de tip întreg în sistemul de numeraţie hexazecimal. Litera u este folosită pentru conversia valorilor la tipul întreg unsigned şi tipărirea lor. Litera f este folosită pentru conversia la tipul float şi afişarea valorilor cu 6 cifre zecimale. Literele e şi E sunt folosite pentru tipărirea valorilor de tip float, double sau long double în format ştiinţific. Literele g şi G sunt folosite pentru afişarea datelor de tip float, double sau long double pe un număr minim de caractere (fără zerouri nesemnificative). Literele l şi L realizează conversii la tipul long, respectiv la tipul long double şi se folosesc împreună cu literele f, e, E, g sau G. lf, Lf – realizează afişarea datelor fără exponent, cu 6 cifre zecimale. le, lE, Le, LE – realizează tipărirea valorilor în format ştiinţific. lg, lG, Lg, LG – realizează tipărirea datelor într-unul din formatele precedente care asigură o afişare cu un număr minim de caractere.

  5. Specificatorul %c este folosit pentru citirea unui caracter. Specificatorul %s este folosit pentru citirea unui şir de caractere. Un şir citit cu specificatorul %s se încheie la primul caracter citit după care urmează un caracter alb (spaţiu, tab (\t), rând nou (\n), carriage return, tab vertical (\v) şiavans de pagină la imprimantă (\f)) sau la caracterulprin care se ajunge la lungimeamaximă de caractereindicatăde specificatorul de format.

  6. Funcţia scanf - folosită pentru citirea datelor introduse de la dispozitivul standard de intrare (tastatura) ş - converteste datele în conformitate cu formatul specificat - returnează numărul câmpurilor citite corect, adică în conformitate cu tipul specificat. Prototipul funcţiescanfse găseşte în<stdio.h> int scanf(char *format, arg1, arg2,...argn) Apelul funcţieiscanf scanf("control",&par1, &par2,...,&parn); &par1, &par2, ... , &parn sunt adresele de început ale locaţiilor de memorie în care se păstrează valorile corespunzătoare lui par1, par2, ... , parn. Astfel, dacă v este o variabilă, atunci &v reprezintă adresa primului octet al locaţiei de memorie la care se stochează valoarea variabilei v. Şirul control conţine specificatori de tip folosiţi pentru controlul conversiei datelor citite.

  7. Specificatori de tip Specificatorul %c este folosit pentru citirea unui caracter. Specificatorul %s este folosit pentru citirea unui şir de caractere. - citirea sirului se încheie la primul caracter citit după care urmează un caracter alb (spaţiu, tab (\t), rând nou (\n), carriage return, tab vertical (\v) şi avans de pagină la imprimantă (\f)) sau la caracterul prin care se ajunge la lungimea maximă de caractere indicată de specificatorul de format. Specificatorul %d permite citirea unor valori şi conversia acestora spre tipul întreg - citirea se încheie la primul caracter citit după care urmează un caracter alb sau la caracterul prin care se ajunge la lungimea maximă de caractere indicată de specificatorul respectiv. Specificatorul %o este folosit pentru citirea unor valori întregi în sistemul de numeraţie octal. Specificatorul %u se foloseşte pentru citirea întregilor de tip unsigned. Specificatorul %f este folosit la citirea unor date de tip real şi conversia acestora spre tipul float. Litera l poate precede literele d, o, x, X, u sau f şi converteşte datele citite spre tipul long (în cazul d, o, x, X, u) sau spre tipul double dacă precede litera f. Litera L poate precede litera f şi are ca efect convertirea datelor citite spre tipul long double.

  8. Alte functii de intrare iesire Intrare: getch, getche, getc, gets, getchar Ieşire: printf, putch, putc, puts, putchar.

  9. Operatori • folosiţi la construcţia expresiilor matematice şi logice • exercită diferite acţiuni asupra operanzilor expresiilor şi sunt de două feluri: a) operatori unari, care se aplică unui singur operand b) operatori binari, care se aplică la doi operanzi Clase de operatori

  10. Operatori aritmetici • folosiţi la efectuarea calculelor aritmetice cu date de diferite tipuri • se împart în următoarele categorii: • operatoriiunari + şi –; • operatorulunar + nu are nici un efect, iaroperatorulunar – negativeazăvaloareaoperanduluicăruiai se aplică. • 2) operatoriibinariaditivi + şi – • 3) operatoriibinarimultiplicativi *, / şi %. • operatorul * realizeazăprodusuloperanzilor • operatorul / realizeazăîmpărţireaoperanzilor • operatorul % (modulo) se aplicănumai la operanziîntregişireturneazărestulîmpărţiriiîntregi a operanzilor. • Operatoriiunarisunt mai prioritaridecâtceibinari, iarceimultiplicativisunt mai prioritaridecâtceiaditivi. Dacă un operator se aplică la doi operanzi cu tipuri diferite, operandul de tip inferior se converteşte spre tipul superior al celuilalt operand şi rezultatul este de tipul superior. Dacă un operator se aplică la doi operanzi de acelaşi tip atunci tipul rezultatului coincide cu tipul comun al operanzilor. Dacă rezultatul are o valoare ce depăşeşte limitele tipului respectiv, atunci rezultatul este imprevizibil.

  11. Exemple (1) float a; double b; int i; b = 3*a-i; Valoarea 3 (de tip int) se converteşte la float (adică valoarea 3 se extinde pe 4 octeţi) şi rezultatul este de tip float. Apoi se converteşte i la float şi apoi se scade din rezultat. In final, rezultatul se converteşte la double. (2) int a, b, c; ... a = 30000; b = 29000; c = a+b; Valoarea lui c este imprevizibilă deoarece depăşeşte limitele tipului int.

  12. Operatori de relaţie (relaţionali) • ==, >, >=, <, <= • acţiunea lor constă în a compara în sens algebric valorile a doi operanzi întregi sau în virgulă mobilă • au aceeaşi prioritate (mai mică decât a operatorilor aditivi) E1 operator relaţional E2 unde E1 şi E2 sunt expresii, are valoarea 0 (fals) sau 1 (adevărat). În C şi C++ se consideră că o expresie este falsă dacă valoarea ei este 0 şi se consideră că este adevărată dacă valoarea ei este diferită de zero (este egală cu 1). Exemple #include <stdio.h> int main( ) { float a, b; scanf("%f %f",&a,&b); printf("%g\t%g\t%d", a, b, a>b); return 0; } printf("\n%g\t%g\t%d",a,b,(a>b)*10); printf("\n%g\t%g\t%d",a,b,(a>b)+1)

  13. Operatori de egalitate • == (egal) şi!= (diferit) • verificădacăvalorile a doioperanzisuntegalesau nu • au aceeaşiprioritate (maimicădecât a operatorilor de relaţie) E1 operator de egalitate E2 unde E1 şi E2 sunt expresii, are valoarea 0 sau 1. Exemple b == a*a are valoarea 1 dacă b=a2 şi 0 dacă b≠a2 a%4!=0 are valoarea 1 dacă a nu este multiplu de 4 şi 0 în caz contrar getchar()==EOF are valoarea 1 dacă s-a citit caracterul de sfârşit de fişier şi 0 dacă s-a citit un alt caracter. float x; scanf("%f",&x)==1 are valoarea 1 (adevărat) dacă funcţia scanf a citit o valoare de tip float (sau convertibilă la float) şi zero în caz contrar int m, x, y, z; scanf("%d%d%d%d",&m,&x,&y,&z)==4 are valoarea 1 dacă s-au citit 4 valori de tip întreg şi zero în caz contrar

  14. Operatorul de atribuire • = • atribuievaloareauneiexpresii la o anumităvariabilă (dacăestecazul se face şiconversianecesară) • are ceamaimicăprioritate • se foloseşte sub forma: • v = expresie; • v poate fi o variabilăsimplă, un element de tablousau de structură, un apel de funcţie, etc. În limbajul C este permis: V1=V2= expresie; sau V1=V2=.....Vi=Vn= expresie; Operatorul de atribuire - poate fi însoţit de un operator binar aritmetic sau logic pe biţi => operatori prescurtaţi sau operatori compuşi +=, -=, *=, /=, %=, >>=, <<=, &=, |=, ^=, ~= - produc conciziune în scrierea expresiilor V op=(expresie) V = V op (expresie)

  15. Exemple int a; a=10; // variabilei a i se atribuie valoarea 10 a+=10; // variabilei a i se atribuie vechea sa valoare la care s-a adăugat 10 i=i+1; // este echivalentă cu expresia i+=1; a*=(b/c)+d // este echivalentă cu expresia a=a*((b/c)+d) a&=0x00FF // este echivalentă cu expresia a=a&0x00FF //vezi operatori logici pe biţi (FF)16=(255)10 sir[i*j]=sir[i*j]*5; // elementului de pe poziţia i*j al tabloului şir i se multiplică valoarea cu 5 sir [i*j]*=5; // această expresie este echivalentă cu cea de mai sus dar în //acest caz compilatorul crează un cod mai eficient // deoarece multiplicarea i*j se efectuează o singură dată

  16. Operatori logici ! - operator unar de negaţie logică && - şi logic || - sau logic - folosiţi pentru construirea unor expresii relaţionale Negaţia logică (!) - are aceeaşi prioritate ca şi ceilalţi operatori unari, imediat mai mare decât a operatorilor multiplicativi. Expresia: ! operand are valoarea 0 (fals) dacă operand ≠ 0 şi valoarea 1 (adevărat) dacă operand = 0 (fals). Şi logic (&&) - are prioritate mai mică decât a operatorilor de egalitate Expresia: E1 && E2 are valoarea 1 (adevărat) dacă E1 şi E2 au simultan valori diferite de zero şi are valoarea 0 (fals) dacă E1 şi/sau E2 au valoarea 0.

  17. Sau logic (||) - are prioritate imediat mai mică decât &&. Expresia: E1|| E2 unde E1 şi E2 sunt expresii, are valorile: 1 (adevărat) dacă E1 şi/sau E2 ≠ 0 0 (fals) dacă E1 şi E2 = 0 Operatorii logici (&& şi ||) se evaluează de la stânga la dreapta. Dacă la evaluarea unei expresii se ajunge într-un punct în care se poate cunoaşte valoarea de adevăr a întregii expresii, atunci restul expresiei (aflată în dreapta) nu se mai evaluează. Exemple a&&b = 1 dacă a ≠ 0 şi b ≠ 0 !a&&b = 1 dacă a = 0 şi b ≠ 0 (prima dată se evaluează !a) Fie atribuirea: d=c>='0'&&c<='9'; În acest caz d are valoarea 1 dacă c este cifră şi d are valoarea 0 dacă c nu este cifră.

  18. Program exemplu: convertirea unui şir de cifre într-un număr întreg #include <stdio.h> int atoi(char s[]) { int i,n=0; for(i=0;s[i]>='0'&&s[i]<='9';i++) n=10*n+(s[i]-'0'); return n; } int main( ) { char s[20]; int n; gets(s); printf("%d",atoi(s)); return 0; } #include <stdio.h> double x; int main ( ) { printf("Introduceti o valoarea reala: "); scanf("%lf",&x); printf("x = %lg\t %d",x,(x>=500)&&(x<=800)); return 0; }

  19. Operatori de incrementare şi decrementare • operatori unari • operatorul ++ • operator de incrementare • măreşte valoarea operandului căruia i se aplică cu valoarea 1 • operatorul – • operator de decrementare • micşorează valoarea operandului cu 1. • Pot fi: • prefixaţi, cândsuntaplicaţi sub forma ++ operand sau –operand • - se foloseştevaloareaoperandului la care s-a aplicatoperatorulrespectiv. • ii) postfixaţi, cândsuntaplicaţi sub forma operand++ sau operand— • - se foloseştevaloareaoperandului de dinainteaaplicăriioperatorului. Exemplu a = 5; b = ++ a; => a primeştevaloarea 6 şiapoi b iavaloarea 6. b = a++ ; => variabila b iavaloarea 5 şiapoilui a i se atribuievaloarea 6.

  20. Operatorul de forţare a tipului (conversie implicită) • operator unar • estefolosit la conversiavaloriiunui operand spre un alt tip • se aplică sub forma: • (tip)(operand) Exemple  int k; scanf("%d",&k); printf("\n k/k+1 = %.15g",(double)k/(k+1)); printf("\n k/k+1 = %.15g",(double)(k/(k+1))); int n; double f(float x) { ................. } f((float)(n));

  21. Operatorul dimensiune (sizeof) • determinădimensiuneaînocteţi a unei date sau a unui tip de date • se aplică sub forma: • sizeofdata sausizeof(tip) • data • nume de variabilăsimplă, nume de tablousauelement de tablou, nume de structurăsau de element al uneistructuri • tip • cuvântcheiecorespunzătorunui tip de bazăsauunui tip de utilizator Exemplu inti,d,x,y,z,v; long double sir[10]; d = sizeof(i); x = sizeof(sir[3]); y = sizeof(sir); z = sizeof(float); v = sizeof (char); printf("d= %d\nx= %d\ny= %d\nz= %d\nv= %d",d,x,y,z,v);

  22. Operatoruladresă (&) • determinăadresa de început a zonei de memoriealocatăunei date • operator unar • numitşi operator de referenţiere • folosit la citireavalorilordatelorcufuncţiascanfşi de asemenea este folosităcupointeri • se aplică sub forma: • &nume • undenumeestenumeleuneivariabile simple, al unuitablousau al uneistructuri Exemplu int n, *pi; printf("Introduceti o valoare intreaga: "); scanf("%d",&n); pi=&n; printf("Valoarea citita este %d\nLocatie de memorie \nrezervata ei incepe la adresa %X",n,pi); • Operatoriiparanteză () • sunt de prioritatemaximă • au caefectimpunereaordinii de evaluare a expresiilor • nu pot fi folosiţi cu operatorii de incrementareşidecrementareşi cu operatoruladresă

  23. Operatori condiţionali (? şi :) • permit construireaexpresiilorcondiţionale, adică a unorexpresii a cărorvaloaredepinde de valoareauneialteexpresii • se folosescîmpreunăînordineaindicată de formatulexpresieicondiţionale Expresia: E?E1:E0 are valoarea şi tipul lui E1 dacă E are valoarea 1 (adevărat), altfel are valoarea şi tipul lui E0 (dacă E = 0 (fals) ). Exemplu if(a>b) max=a; else max=b; max = (a>b)?a:b; min=a<b?a:b; caz=x==y?”egale”:”diferite”;

  24. Operatorul virgulă (,) • leagădouăexpresiiînunasingură • are ceamaimicăprioritatedintretoţioperatoriilimbajului C • se utilizeazăcândîntr-un anumitpunct al unui program estenecesarsă se realizeze un calcul complex exprimatînmaimulteexpresii • folosit si pentrusepararealistei de argumente ale uneifuncţii • Expresia: • exp1, exp2,......, expn • este o expresie a cărui tip şivaloare coincide cu tipulşivaloareaultimeiexpresii. Evaluareaexpresiilor de genulcelei de mai sus se evaluează de la stânga la dreapta. Program exemplu: tipărirea maximului a două valori absolute, folosind operatorii condiţionali şi operatorul virgulă. #include<stdio.h> int main () { int a, b, c, d; scanf("%d%d",&a, &b); printf("a=%d\tb=%d\tmax(|a|,|b|)=%d",a,b,((c=a<0?-a:a),(d=b<0?-b:b), (c>d?c:d))); //c = |a| d = |b| tipăreşte c sau d return 0; }

  25. Operatorul * • se foloseştepentru a accesaconţinutulunei zone de memoriedefinităprinadresaei • se numeşteşi operator de dereferenţiere. • Exemple de folosire a acestuioperator vor fi date la discuţiapointerilor. • Operatorii . si -> • utilizaţipentru a accesacomponentelestructurilor • sunt de prioritatemaximă. • Exemple de utilizare a acestoroperatori vor fi date la discuţiastructurilor.

  26. Operatoripebiţi • folosiţipentrumanipulareabiţilor • utilipentruscriereasoftului de sistem Limbajul C oferă următorii operatori pe biţi: operatorul ŞI logic pe biţi: & (AND) operatorul SAU logic pe biţi: | (OR inclusiv) are valoare 1 când cel puţin unul dintre biţi este 1 operatorul SAU exclusiv: ^ (OR exclusiv) are valoare 1 când cei doi biţi sunt diferiţi şi zero în caz contrar operatorul de deplasare spre stânga: << (left shift) operatorul de deplasare spre dreapta: >> (right shift) operatorul de complementare faţă de 1: ~ biţii de rang oarecare "i" ai celor doi operanzi cărora li se aplică operatorul logic pe biţi

  27. Program exemplu: testarea operatorilor logici pe biţi #include <stdio.h> void binar(unsigned int v) { long int i,s[100],j,r,c,dim; double val; j=0; do { c=v/2; r=v%2; s[j]=r; j++; v=c; } while(c>0); val=0; for(dim=j-1;dim>=0;dim--) val=10.0*val+(s[dim]); printf("%016.0lf",val); } int main() { long int a,b,c,i,o1,o2,rez; printf("Program pentru testarea operatorilor logici pe biti:\n"); printf("Introduceti o1: "); scanf("%ld",&o1); printf("Introduceti o2: ");scanf("%ld",&o2); binar(o1);

  28. printf("\to1= %ld\n",o1); binar(o2); printf("\to2= %ld\n",o2); //Testarea operatorului & rez=o1&o2; binar(rez); printf("\to1&o2= %ld\n",rez); //Testarea operatorului | rez=o1|o2; binar(rez); printf("\to1|o2= %ld\n",rez); //Testarea operatorului ^ rez=o1^o2; binar(rez); printf("\to1^o2= %ld\n",rez); //Testarea operatorului << printf("\n"); binar(o1); printf("\to1= %d\n",o1); for(i=1;i<=3;i++) { binar(o1<<i); printf("\to1<<%ld= %ld\n",i,o1 << i); } //Testarea operatorului <<= printf("\n"); binar(o2); printf("\to2= %ld\n",o2); for(i=1;i<=3;i++) { binar(o2<<=i); printf("\to2<<=%ld= %ld\n",i,o2); }

  29. //Testarea operatorului >> binar(o1); printf("\to1= %ld\n",o1); for(i=1;i<=3;i++) { binar(o1>>i); printf("\to1>>%ld= %ld\n",i,o1 >> i); } //Testarea operatorului ~ printf("\n"); binar(o1); printf("\to1= %ld\n",o1); b=~o1; binar(b); printf("\t~o1= %ld\n",b);

  30. Exerciţiu Scrieţi un program care să transforme în binar valori de tip int (stocate pe 16 biţi) folosind o masca pentru biţi. (vezi Mark Burgess, C Programming Tutorial, Faculty of Engineering, Oslo College, http://www.iu.hio.no/~mark/CTutorial/C-Tut-4.02.pdf, pag. 240-243) Ce se întâmplă dacă folosiţi ca şi mască de biţi valoarea lui 1 (unu)? Pentru a înţelege mai uşor programul, urmăriţi figura de mai jos:

More Related