Curs Nr.4 -5

1. Curs Nr.4-5 Structuri instituţionale şi procesul decizional în cadrul Uniunii Europene

2. U.E. este un subiect atipic de drept internaţional public pentru că: • Îi lipseşte un precedent istoric. • Deşi este un proces progresiv şi ireversibil nu are încă o identitate clar precizată. • Provoacă statutele organizaţiilor economice şi politice internaţionale. • Întreţine raporturi diplomatice de un tip particular cu majoritatea statelor lumii. • Participă la activităţile unor organisme internaţionale negociind şi încheind tratate. • Nu are structuri politice standard şi nici un pact constituţional autentic funcţionând pe baza unor tratate interguvernamentale. • Nu exercită într-o manieră electorală anumite abilităţi. • Nu are un guvern în adevăratul sens al cuvântului.

3. Abordarea comunitară • În memoriile sale publicate în 1976 Jean Monnet spunea: “ după o perioadă de tatonări, integrarea va deveni un dialog permanent între un organism european responsabil cu propunerea de soluţii la problemele comune şi guvernele naţionale care exprimă puncte de vedere specifice.....Această metodă este în totalitate nouă. Ea presupune existenţa unui guvern central. Dar ea se bazează pe decizii comunitare la nivelul Consiliului Ministerial, îndeosebi pentru că, propunerea de soluţii la dificultăţile comune de către un organism european independent, permite renunţarea treptată la obligativitatea deciziilor adoptate prin unanimitate. Parlamentul şi Curtea Europeană de Justitţie accentuează caracterul comunitar al acestui ansamblu. Această metodă este veritabilul federalizator al Europei”

4. Confruntaţi cu dilemele instituţionale juriştii au croit un lanţ decizional conform căruia • Comisia propune şi pune în aplicare legislaţia comunitară; • Consiliul împreună cu Parlamentul sau după consultarea acestuia adoptă deciziile; • Curtea de Justiţie verifică compatitbilitatea reglementărilor cu textele tratatelor şi soluţionează eventualele litigii.

5. Acte specifice ale dinamicii procesului decizional • Multă vreme Comisia a concentrat nivelul posibil de supranaţionalitate la nivelul sistemului, Parlamentul a avut mai degrabă rol consultativ, iar Consiliul a fost organismul expresie a dimensiunii interguvernamentale având rolul decisiv; • Vizând domeniul economic şi politicile structurale, organismele comune nu s-au confruntat cu problemele specifice unui stat federal; • Chiar de la lansarea sa, Comunitatea s-a dovedit expresia solidarităţii de facto ; • Tratatul de la Maastricht a fost primul şoc important în ecuaţia decizional-instituţională dezechilibrând sistemul clasic; • Tratatul de la Amsterdam nu a reprezentat prilejul scontat al regândirii structurilor instituţionale şi a mecanismelor decizionale, • Nici tratatul de la Nisa nu a creat premisele pentru o reformă de fond şi nu a dat răspuns la multe probleme specifice.

6. Noua arhitectură instituţională trebuie să promoveze următoarele deziderate • Rezolvarea disfuncţionalităţilor constatate la nivelul instituţiilor comunitare; • Redefinirea şi modernizarea unor politici sectoriale comune sau chiar renunţarea la unele dintre ele; • Adaptarea la exigenţele extinderii, la provocările globalizării şi la presiunile spaţiului şi timpului; • Atenuarea deficitului democratic al grupării

7. Consiliul European • Este cel mai înalt for decizional al U.E. • A fost instituţionalizat prin Actul unic; • Se compune din şefii de stat şi de guvern ai ţărilor membre şi din preşedintele Comisiei; • Funcţia sa principală este de a conferi impulsul politic necesar adoptării deciziilor; • Aspectele majore aflate pe agenda sa de lucru au fost: • Alegerea prin vot a Parlamentului; • Lansarea S.M.E. Şi apoi a U.E.M. • Reforma principalelor politici sectoriale; • Extinderea grupării; • Problematica ambientală; • Acordarea de asistenţă diferitelor tipuri de ţări asociate.

8. Consiliul ministerial • Este organismul decizional cel mai important; • Se compune din miniştrii ţărilor membre în funcţie de domeniile aflate în dezbatere; • În condiţiile unui panel de domenii, de mai mare complexitate, Consiliul se reuneşte la nivelul miniştrilor de externe; • Fiecare ţară membră are un reprezentant permanent la nivelul organismelor comunitare cu rang de ambasador; • Aceşti reprezentanţi se reunesc în COREPER pentru a pregăti lucrările Consiliului; • Preşedenţia Consiliului revine prin rotaţie, la intervale de 6 luni, fiecărei ţări membre, iar reuniunile la orice nivel sunt prezidate de reprezentanţii ţării care deţine preşedenţia semestrială. • Statele membre au conferit rolul esenţial Consiliului pentru a-şi salvgarda interesele specifice.

9. Categorii de prevederi pentru care se vor menţine deciziile cu unanimitate • Decizii care trebuie adoptate de către ţările membre în conformitate cu prevederile lor constituţionale; • Decizii instituţionale de fond şi cele care afectează echilibrul între diferite instituţii comunitare; • Deciziile în domeniul taxelor şi securităţii sociale care nu sunt cerute de buna funcţionare a pieţei unice; • Deciziile adoptate în paralel la nivel regional şi internaţional; • Deciziile privind derogări de la reglementările cuprinse în Tratate.

10. Distributia voturilor

11. Dinamica majorităţii calificate

12. Legendă • a - momentele extinderii; • b – numărul ţărilor membre; • c – numărul total de voturi; • d – majoritatea calificată(număr de voturi şi procente din total); • e – număr minim de state membre care puteau realiza majoritatea calificată, • f – procentul din populaţia totală a grupării cerut pentru obţinerea majorităţii calificate; • g – numărul minim de ţări membre care puteau realiza minoritatea de blocaj; • h – procentul minim din populaţia totală reprezentat printr-o combinaţie de voturi constituind cea mai mică minoritate de blocaj. • Conform Tratatului de la Nisa majoritatea calificată va fi de cel puţin 170 de voturi din 237 plus un număr minim de 8 state membre care să deţină cel puţin 62% din populaţia U.E.

13. Comisia europeană • Comisia este braţul executiv al U.E. (Jucând un rol oarecum similar cu un guvern naţional) • Are două domenii principale de responsabilitate (dezvoltarea economică şi implementarea legislaţiei comune); • Preşedintele Comisiei este desemnat prin acordul comun al guvernelor statelor membre după o consultare prealabilă a Parlamentului; • Guvernele îşi desemnează reprezentanţii în Comisie consultându-se cu preşedintele acesteia; • Comisia în ansamblul său se supune validării prin vot Parlamentului European; • În structura actuală Comisia are 25 de comisari; • Generalul De Gaulle îi numea pe comisari: apatrizi, tehnocraţi şi iresponsabili. • Noul sef al Delegatiei Comisiei Europene in Romania, incepand cu 1 noiembrie 2006 este Donato Chiarini, preluand aceasta functie de la predecesorul sau, Jonathan Scheele. De la 1 ian 2007, Delegatia se va transforma in Reprezentanta.

14. Conform Tratatelor Comisiei i-au fost atribuite următoarele roluri • A reprezentat permanent echilibrul funcţional între celelalte instituţii europene, monitorizând stările tensionale şi oferind de cele mai multe ori soluţii adecvate; • S-a constituit în organismul coordonator al trecerii de la un stadiu de integrare la altul şi de la o formulă la alta; • A fost multă vreme singurul iniţiator al legislaţiei comunitare reuşind să orienteze legislaţia comunitară şi să asigure compatibilitatea dintre acquis-ul comunitar şi textele de Tratat; • A fost un riguros “gardian” al îndeplinirii de către statele membre şi celelalte instituţii comunitare a angajamentelor comune; • Este executivul U.E. Prin adoptarea măsurilor de aplicare a legislaţiei comunitare, utilizarea fondurilor din bugetul comun, gestionarea politicilor sectoriale şi a programelor comune; • Este purtătorul de cuvânt al U.E. in cadrul negocierilor internaţionale.

15. Reforma Comisiei-vizează: • O cultură bazată pe servicii: • Crearea unui comitet pentru standarde specifice vieţii publice care să acorde consultanţă cu privire la etica instituţiilor comunitare; • Elaborarea unui cod de conduită cu privire la comportamentul administrativ al funcţionarilor; • Reducerea coeficientului de birocratism al procedurilor prin simplificarea acestora; • O nouă politică de personal • Reforma de la recrutare la pensionare; • Sporirea preocupărilor privind pregătirea continuă a personalului; • Evaluarea permanentă a activităţii manageriale; • Noi metode de promovare a oportunităţilor egale; • Promovarea exclusiv pe baza meritelor

16. Reforma activităţilor Comisiei • Modernizarea managemetului financiar • Renunţarea la controlul financiar bazat pe aprobări funcţionăreşti; • Descentralizarea procesului decizional prin trecerea la responsabilităţi explicite; • Crearea unui serviciu intern de audit şi combatere a fraudelor; • Constituirea unui sistem anticipativ de protejare a intereselor financiare ale U.E; • Conceperea unei noi politici de folosire a resurselor; • Un nou sistem de planificare strategică • Indexarea posibilităţilor cu resursele prin aplicarea managementului pe bază de obiective; • Trecerea la conducerea pe bază de bugete; • Declanşarea acţiunilor doar în funcţie de resursele pe care le implică un proiect finanţabil; • Folosirea IT pentru activităţile Comisiei.

17. Parlamentul European • Are multe asemănări cu un corp legislativ de la nivelul unei ţări; • De la început a avut menirea să reprezinte popoarele din ţările membre ale grupării; • Are următoarele particularităţi: • Are trei locuri în care îşi desfăşoară activităţile( Strasbourg, Bruxelles, Luxemburg); • Este singurul organism comunitar ales în mod autentic democratic; • Parlamentarii nu dispun de o cultură politică autentic europeană, • Imunitatea parlamentară nu este legiferată la nivel european; • Are o natură multiculturală şi multilingvistică.

18. Parlamentul European • Funcţiile de bază sunt: • Funcţia legislativă-care a sporit pe măsura adâncirii procesului de integrare; • Funcţia bugetară – aprobă bugetul comun în ansamblul său şi validează Raportul curţii europene de conturi; • Funcţia de control politic – asupra celorlalte instituţii comune prin avizul conform asupra diferitelor decizii ale Consiliului, prin sistemul de audieri sau interpelări sau prin validarea Comisiei • Tipuri de parlamentari • Parlamentari “stele” • Parlamentari ”stele în ascensiune” • Parlamentari ” stele căzătoare”

19. Alte aspecte relevante • Din 1979 membrii Parlamentului sunt alesi prin vot universal direct fie la nivel regional (de pilda, in Belgia, Franta, Italia, Polonia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord) fie la nivel national (Austria, Danemarca, Spania, Luxemburg, Republica Ceha). In Belgia, Grecia, Cipru si Luxemburg votul este obligatoriu. • In 2005 Parlamentul si Consiliul au decis asupra un statut unitar pentru toti membrii, care sa elimine disparitatile existente intre regimurile nationale ale statelor membre si care sa asigure mai multa transparenta in remunerarea acestora. • Noul statut va intra in vigoare dupa alegerile din 2009. Salariul membrilor este stabilit la 7000 Euro pe luna, punand capat diferentelor dintre Statele Membre. Impozitul pe venit va intra la bugetul UE

20. Distribuţia membrilor Parlamentului pe grupuri politice • Grupul Partidului Popular 264 (37%) • Socialiştii europeni 201 • Alianta liberalilor si democratilorpt Europa 90 • Grupul verzilor 42 • Stânga europeană 41 • Uniunea pentru Europa naţiunilor 30 • Grupul Independenţa/ Democratie 28 • Neafiliaţi 36

21. Parlamentul2004-2009- grupurile parlamentare • Conform Nisa nu ar fi trebuit sa fie mai mult de 732de parlamentari , dar aderarea Bulgariei si a Romaniei in timpul mandatului parlamentar 2004-2009, va face sa creasca numarul deputatilor la 786  (35 deputati romani si 18 deputati bulgari). Dupa alegerile parlamentare din 2009, numarul deputatilor pentru cele 27 de State Membre va scadea, ajungand la 736 • Un grup politic este alcatuit din minimum 19 deputati, din cel putin cinci state membre. Acestia nu pot face parte din mai multe grupuri politice. Deciziile in cadrul grupului se iau in urma unor dezbateri si nici un membru nu poate fi obligat sa voteze altfel decat doreste.   • Presedinte Josep Borell Fontelles

22. Comitetele Parlamentului 2004-2009 • PE are peste 20 de comitete cu 25-78 membri • Afaceri externe • Dezvoltare • Comert International • Buget • Control al bugetelor • Afaceri Economice şi Monetare • Ocuparea forţei de muncă şi probleme sociale • Mediu, sanatate publică şisecuritate alimentară • Industrie, cercetare şi energie • Piaţă Unică şi protecţia consumatorilor • Transport şi Turism

23. Cont. • Dezvoltare regională • Agricultură si Dezvoltare rurala • Pescuit • Cultură şi educaţie • Afaceri legale (juridice) • Libertăţi cetăţeneşti, justiţie şi afaceri interne • Probleme constituţionale • Drepturile femeilor şi egalitate între sexe • Petiţii • Drepturile omului • Securitate si aparare • Crize ale Societatii pentru Asigurarea unei Vieti Echitabile • Analiza a folosirii tarilor europene de catre CIA pt transportul si detentia ilegala a prizonierilor

24. Alte organisme din structura U.E. • Curtea Europeană de Justiţie; • Curtea Europeană de Primă Instanţă; • Comitetul Economic şi Social; • Comitetul Regiunilor; • Curtea Europeană de Conturi; • Agenţii Specializate.

25. Interesele specializate la nivelul U.E. • Pelângă organismele comunitare există o serie de puternice grupuri de interese cu impact asupra procesului decizional; • Comisia a căutat permanent să consolideze relaţiile sale cu aceste eurogrupuri, oferindu-le locuri în comitetele consultative sau supunându-le spre dezbare proiectele de legislaţie; • Conform estimărilor Comisiei deresc să aibă influenţă peste 3000 de grupuri de interese incluzând 500 de federaţii europene şi peste 10.000 de persoane; • Aceste grupuri de interese se grupează în organizaţii la nivel înalt, organizaţii intersectoriale şi organizaţii sectoariale. • La Bruxelles activează 160 de firme de avocatură şi 140 de firme de contabilitate.

26. Grupurile de interese trebuie să ţină seama de următoarele reguli procedurale • Să dispună de strategii articulate şi clare; • Relaţia dezvoltată cu organismele comunitare trebuie concepută pe termen lung şi bazată pe o reţea densă şi continuă de raporturi interpersonale şi interorganizaţionale; • Acţiunile trebuie să fie anticipative şi bazate pe cunoaşterea complexelor mecanisme funcţionale ale instituţiilor comunitare; • Analiza şi înţelegerea tuturor aspectelor metodologice ale demersului intreprins; • Cunoaşterea sistemului şi a momentelor optime de acţiune fără a exagera cu insistenţa.

27. Rolul concret în influenţarea deciziilor comunitare depinde de: • Volumul informaţiilor de care dispun grupurile de interse; • Forţa economică( importanţa sectoarelor reprezentate, crearea de locuri de muncă, rolul sectorului în echilibrul comercial, capacitatea de a genera bunăstare); • Statutul sectoarelor pe care le reprezintă; • Puterea de implem entare sau de blocare a deciziilor,măsura în care pot prelua sarcini delicate ale Comisiei; • Capacitatea de a reprezenta interese agregate; • Capacitatea de a acţiona rapid şi într-o manieră reprezentativă; • Forţa de persuasiune asupra membrilor pe care îi reprezintă şi măsura în care contribuie la conturarea unei “memorii instituţionale”.

28. Planuri ale procesului decizional • Există două planuri ale procesului decizional-cel naţional şi cel comunitar; • Comisia nu este obligată să consulte ţările membre înaite de a lansa iniţiative; • Comisia procedează totuşi la aceste consultări pentru că: • Are nevoie de informaţii din partea ţărilor membre; • Poate elabora opţiuni strategice şi poate orienta mai bine dezbaterile; • Cu eforturi reduse poate constata din vreme ce este fezabil sporindu-şi şansele de reuşită; • Se verifică cu costuri reduse, reacţiile statelor membre şi autorităţilor locale la aplicarea principiului subsidiarităţii.