CEL MAI MARE POVESTITOR ROM Â N

1. CEL MAI MARE POVESTITOR ROMÂN

2. ION CREANGA

3. EPOCA MARILOR CLASICI cel mai mare povestitor român “omul deplin al culturii româneşti” PRIMUL NOSTRU ESTETICIAN ŞI CRITIC LITERAR “părintele nuvelei româneşti” cel mai mare dramaturg din literatura română

4. “Ia, am fost şi eu în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti, care nici frumos până la 20, nici cu minte până la 30 şi nici bogat până la 40 nu m-am făcut. Dar şi sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul trecut şi ca de când sunt, niciodată n-am fost”.

5. HUMULESTI

6. “Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăguliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti, din târg drept peste apa Neamţului; sat mare şi vesel, împărţit în 3 părţi ”.

7. “Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, … ”

8. “…la stâlpul hornului unde lega mama o sfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul […] cuptiorul […]”

9. By ABC “parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie !”

12. “Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată”.

13. By ABC

15. “Bine-ai venit, nepurcele!” “D-apoi cu moş Chiorpec ciubotarul ce necaz aveam !”

17. Matusa Marioara By ABC

18. Nicăşi pupăza din tei “- Când mă lua cineva cu răul, puţină treabă făcea cu mine; când mă lua cu bineşorul, nici atâta; iar când mă lăsa de capul meu, făceam câte-o drăguţă de trebuşoară ca aceea, de nici sfânta Nastasia, izbăvitoarea de otravă, nu era în stare a o desface cu tot meşteşugul ei. “

19. “Vorba unei babe: Să dea Dumnezeu tot anul să fie sărbători şi numai o zi de lucru, şi atunci să fie praznic şi nuntă .” Isteţşi neastâmpărat, cum se autodescrie mai apoi în “Amintiri din copilărie”, Nică urmeazăşcoala de pe lângă biserică, avându-l dascăl pe "bădiţa Vasile" (Vasile al Iloaiei), cel luat cu arcanul la oaste. Scoala era într-o chilie făcuta de săteni, la îndemnul parohului Ion Humulescu.

20. Sfântul Nicolae şi Calul Bălan

21. “Potop era pe capul muştelor” Prinderea muştelor şi bondarilor cu ceaslovul în ţintirim ( 10-20 )

22. Mama “învăţa cu mine acasă şi citea acum la ceaslov, la psaltire şi <Alexandria> mai bine decât mine, şi se bucura grozav când vedea că mă trag la carte”. Mama “era în stare să toarcă-n furcă şi să învăţ mai departe. Si tot cihăia mama pe tata să mă mai deie undeva la şcoală”: “vreu să-mi fac băietul popă”.

23. Humuleşti Ceaslovul lui I. Creanga

24. Duminică, prin cârneleagă, vine tatăl mamei, bunicul David Creangă din Pipirig si-l duce pe Nica la Broşteni, cu Dumitru ( fratele cel mai mic al mamei ) la profesorul Nicolai Nanu de la şcoala lui Baloş.

25. Copilul cade în Ozana ( ciubote largi ). Permanenţii vizitatori sosiţi azi la Humuleşti văd nu numai muzeul din căsuţă, dar şi biserica sau drumul spre Ozana, unde se scălda Ionică. Apoi mama Smaranda îl dă în primire tatălui ei, David Creangă (bunicul lui Nică ). Acesta îl duce, împreună cu fiul său mai mic Dumitru, tocmai pe Valea Bistriţei, la Broşteni, unde învaţă cu un profesor, N. Nanu, până la episodul hazliu cu râia şi caprele Irinucăi.

26. Bunica, Nastasia, este foarte miloasă. Bunicul David le face opinci lui Dumitru şi lui Nică.

27. La şcoala de la Broşteni sunt tunşi In ziua de Paşti, Nica a cântat “Ingerul a strigat” . La Invierea a doua, fetele au început să zică: “Tunsul felegunsul, tunsul felegunsul, cânii după dânsul!”

28. “Noi n-avem ce lucra ?” Irinuca are o fată “balcâză şi lălâie, de-ţi era frică să înnoptezi cu dânsa în casă “, un ţap si doua capre slabe şi râioase. Cei doi băieţi iau râie căprească de la caprele Irinucăi.

29. “Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul, în care se oglindeşte cu mâhnire Cetatea- Neamţului de atâtea veacuri !” “Nu mi-ar fi ciudă, încaltea, când ai fi şi tu ceva de te miri unde, îmi zice cugetul meu, dar aşa, un boţ cu ochi ce te găseşti, o bucată de humă însufleţită din sat de la noi, şi nu te lasă inima să taci; asurzeşti lumea cu ţărăniile tale”.

30. Desfiinţându-se Scoala din Fălticeni (caricaturizată copios în Amintiri...), Creangă pleacă la Iaşi, prin insistenţele mamei, care-l dorea neapărat preot. Ajunge elev la Seminarul teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. Este notat la toate materiile cu "bun", "foarte bun" şi "eminent". Stă la internat, care e gratuit. Termină seminarul - cursul inferior. By ABC

32. “POVESTEA LUI HARAP-ALB” CALUL NAZDRAVAN

33. Ursul păcălit de vulpe

35. By ABC

36. Punguţa cu doi bani

37. Se căsătoreşte cu fiica preotului de la biserica “Patruzeci de sfinţi”, de care se va despărţi curând. • Timp de 12 ani e slujitor al altarului (dascăl, diacon, la diferite biserici din Iaşi). La 10 oct. 1872 este exclus definitiv din cler. Îl părăsise nevasta (un diacon n-avea voie sa divorţeze). • Va intra în conflict cu autorităţile ecleziastice locale, fiind acuzat că a asistat la un spectacol de teatru, căşi-a tuns coada, vrând să modernizeze clerul şi că…

38. A tras cu puşca în ciorile de pe turla bisericii Golia, unde funcţiona ca diacon. MANASTIREA GOLIA DIN IASI CASA UNDE A LOCUIT ION CREANGA LA GOLIA TURNUL CLOPOTNITA

39. "Popa Smântână", cum era poreclit diaconul matahalos, blond şi cu ochi albaştri, pe lângă faima deloc... ortodoxă ce-o avea în târg din cauza deselor şi zgomotoaselor vizite prin crâşmele mahalalei s-a apucat într-o bună zi săîmpuşte câteva ciori din stolul cârâitor aşezat pe turla bisericii... • Cercetătorii faptelor spun că alungarea lui Creangă din preoţie a fost legată, într-un scenariu complicat, şi de faptul că tânăra lui soţie, Ilenuţa Grigoriu, fata părintelui iconom al Bisericii ""40 de mucenici"", se îndrăgostise de protopopul Iaşiului. Ba chiar aceasta se mutase cu chirie într-o căsuţă tainică, lăsând pe Creangă cu singurul lor fiu, Constantin. By ABC

40. Bojdeuca din Ticău Ignorarea canoanelor religioase, ca şi criticarea ierarhiei bisericeşti, i-a atras destituirea din funcţia de diacon, iar ulterior, când la conducerea ministerului se afla Cristian Tell, a fost scos şi din învăţământ. Pentru a-şi menţine existenţa, a fost nevoit să-şi deschidă un debit de tutun, iar după divorţul pronunţat de către Tribunalul Iaşi, cumpără "bojdeuca" din Ticău, unde se mutăîmpreună cu Tinca Vartic, bună cunoscătoare de poveşti.

41. 1873 • După un proces lung, tribunalul dă o decizie de divorţşi Creangă are câştig de cauză. • Creangă caută o căsuţă potrivită. • O găseşte în mahalaua Ticău şi se mută în bojdeucă (aşa îi spunea povestitorul) de vălatuci, acoperită cu draniţă. • Ca gospodină, o aduce pe Tinca Vartic, o fată-ţiitoare, cu care va trăi toată viaţa, fără să se căsătorească legitim.

42. Greu de imaginat cum se va fi mişcat Creangă prin bojdeuca cu tavanul atât de jos şi uşile aşa de înguste şi scunde. • Humuleşteanul era un bărbat înalt şi corpolent (1,85 m şi cam 120 kg). • Datorită apetitului său proverbial, prietenii apropiaţi îi spuneau ""mâncăul"" sau ""burtuhănosul"". • Ei mărturisesc că putea înfuleca la o singură masă 100 de sarmale şi o mămăligă cât roata carului. • Aflat în drum spre băile de la Slănic, unde mergea pentru... cure de slăabire, a comandat şi a mâncat într-un birt toate felurile aflate pe listă, adică: o supă de bulion, un borş de pui, costiţe cu mazăre, friptură la tigaie, friptură de frigărui, toate udate cu o carafă cu vin alb, vechişor...

43. 1875 • Moment decisiv în viata humulesteanului stabilit în Ticău: îl cunoaşte pe Mihail Eminescu, pe atunci revizor şcolar la Iaşi şi Vaslui. • Poetul descoperă, la o consfătuire a învăţătorilor ori la vreun han ieşean, harul nemaipomenit de povestitor al lui Creangă. • Devin prieteni pentru totdeauna şi petrec la vestita crâşmă cu hrube Bolta Rece ori la alte hanuri ieşene. • E cea mai frumoasă amiciţie din istoria literaturii române. • Eminescu îl determină să scrie şi-l introduce în cenaclul Junimii. • Citeşte Soacra cu trei nurori (publicată la 1 oct. 1875 în “Convorbiri literare” ). • Autorul de manuale devine, la 36 de ani, scriitor, prin grija marelui prieten, care a locuit o vreme în bojdeuca din Ticău, gustând cu plăcere sarmalele făcute de Tinca. • Era în anii 1876-1877, înaintea plecării fratelui Mihai la Bucureşti.

44. Creangă s-a făcut cunoscut mai înainte de toate datorită harului şi volubilităţii cu care povestea snoave, istorii mai mult sau mai puţin deocheate, basme auzite în Humuleştiul natal, toate înflorite şi mereu reinventate de geniul său narativ. • In timp ce urma Scoala de învăţători, a fost remarcat de Titu Maiorescu, care i-a fost profesor şi director. • Aşa cum consemnează istoria literaturii, Maiorescu a fost acela care l-a adus pe Creangăîn Salonul Junimii, unde Vasile Pogor şi alţi amatori de anecdote "corosive" îl îndemnau pe povestitor să dea glas ""pe uliţa mare"", adică să o zică mai fără perdea...

45. Incontestabil, cele cateva luni petrecute de Eminescu în bojdeucă au fost decisive pentru destinul literar al lui Creangă, care a început să pună pe hârtie fabuloasele sale istorisiri, scrise - aşa cum ne arată manuscrisele - cu mare chin, dar şi cu mare exigenţă. • In 1876, Eminescu locuia la Iaşi, pe undeva, prin spatele Mitropoliei, în casa lui Samson Bodnărescu, un poet cunoscut în epocăşi bine aşezat social. • Certându-se cu gazda lui, Eminescu îşi ia cele două lăzi pline cu cărţi şi manuscrise şi, la invitaţia lui Creangă, se mutăîn bojdeucă. • Cei doi vor locui împreună vreme de cinci luni din viaţa lor atât de scurtăşi de arzătoare. • Din informaţiile rămase de la junimişti ştim căîn tot acest timp Eminescu putea fi văzut scriind în cerdacul din spatele casei sau odihnindu-se pe una din laviţe.

46. Decembrie 1877: "Bădie Mihai, (...) această epistolie ţi-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunăţii, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase... frumoase...". “Te-am aşteptat de Crăciun să vii, dar... beşteleu, feşteleu, că nu pot striga văleu, şi cuvântul s-a dus ca fumul în sus, şi de venit n-ai mai venit... Dar noi, adică Ienăchescu, Răceanu şi alţi muşterii pentru mâncăricăşi băuturică bună, am tras un bairam de cel turcesc, cu vin grecesc de la Amira..."".

47. 1875-1883 • Sub imboldul poetului, care-i citea şi îndrepta manuscrisele, sunt compuse în bojdeucă genialele sale scrieri literare, care încântă toate generaţiile de cititori români (ba şi străini, prin traduceri). • Acum e timpul capodoperelor povestitorului; acum e şi timpul capodoperelor scrise de Eminescu. • Destinul vrăjit a făcut ca în 1883 amândoi să se îmbolnăveasca şi să nu mai scrie nimic important, după acest an. • DupăSoacra cu trei nurori, Creangă publică în “Convorbiri literare”: Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Moş Nechifor Coţcariul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneş, Amintiri din copilărie (primele trei părţi, a patra fiind postumă), Popa Duhu, Cinci pâni. Scrise tot acum, Moş Ion Roatăşi Moş Ion Roatăşi Vodă Cuza, apar în alte publicaţii.

48. 1883-1889 • Exact în aceeaşi perioadă cu Eminescu, marele nostru povestitor este bolnav şi scrie sporadic. • Crizele de epilepsie îi aduc o suferinţă de şase ani. • Când află, din presă, că Eminescu e bolnav, îl apucă disperarea. • Cade chiar în clasă, înaintea şcolarilor, stând mult timp prin concedii medicale. • Pentru tratament se duce la Slănic Moldova.

49. 1889, 15 iunie • Creangă află, tot din ziare, că la ospiciul dr. Suţu din Capitală s-a stins "fratele Mihai". • Plânge ca un copil şi murmură tremurând de suspine: Bădie Mihai! • După câteva săptămâni, află că - la începutul lui august - sărmana Veronica Micle, cea care venea uneori la bojdeucă, s-a otrăvit cu arsenic la mănăstirea Văratec.

50. 1889, 31 decembrie Copiii pornesc prin Iaşi cu uratul. • Înveselit, Creangă coboară din Ticău, spre centru. • Intră la o franzelărie de pe Strada Lăpuşneanu, mâncând pofticios gogoşi cu dulceaţă. • Împreună cu prof. Drăghici, urcă pe Uliţa de Sus. După ce beau câte un coniac, amicul îl conduce până aproape de bojdeucă. Îşi urează "La mulţi ani". • Primeşte colindătorii, amintindu-şi cum umbla la urat prin Humuleştii natali. • În noaptea bucuriilor, el îşi dă duhul. Aflând vestea, prietenii l-au pus în sicriu. Când să-l scoată, parcă bojdeuca nu-l lăsa să plece la cimitir. Coşciugul - prea mare; uşile - prea strâmte. Cum să iasă? Amicii strică zidul de lut, dintre ferestruicile odăii de curat. Prin spărtură este scos sicriul şi dus la Eternitatea, unde e înmormântat pe 2 ianuarie 1890.