TCC pentru pacien ţii cu cancer

1. TCC pentru pacienţii cu cancer

2. Tulburări psihice în cancer • tb. anxioase, tb afective, adicţii, suicid, demenţă, tb. cognitive • patologie pre-existentă • simptome: fatigabilitate(74%), îngrijorare (71%), tristeţe(66%), insomnii(60%), inapetenţă(55%), greaţă(45%), tb. concentrare(39%), tb. sexuale(24%), coşmaruri(11%)

3. Cauzele tulburărilor psihice în cancer • Tratament - agenţii utilizaţi pentru chimioterapie - medicaţia pentru durere, etc. • Efectul propriu-zis al tumorilor - tumori endocrine - tumori SNC • Alte consecinte somatice - tb. electrolitice - uremie

4. Tratament • Psihotrope • Relaxare • Grupuri de self-help • TCC • Intervenţii specifice (pentru durere, greaţă/vărsături, etc.) • Mindfulness • Psiho-educaţie • Exerciţii fizice • Ghidare religioasă

5. Comunicarea • Pregătire: prezentare, contact fizic, ASEZAT! • Întrebări: închise pentru FO, deschise pentru tot restul • Ascultare activă: lăsat pacientul să vorbeasca sau să tacă!, de înţeles sensul ascuns sau care sunt fricile. Pericol: identificarea! • Răspunsuri: susţinere emoţională(nu ne grăbim să liniştim!), informaţii, evitat jargonul medical, ne asigurăm că pacientul este în stare să înţeleagă, repetăm, reformulăm...

6. Comunicarea diagnosticului • Preliminarii: birou calm, cine asistă?, întrebări deschise(Ce aţi mai făcut? Cum vă mai simţiţi?) • Ce ştie pacientul? • Ce vrea să ştie pacientul? • Comunicarea propriu-zisă: obiectivul informaţie şi susţinere. Se pleacă de la p.d.v. al pacientului, se verifică permanent dacă pacientul a înţeles corect, se răspunde fricilor pacientului • Răspuns la emoţiile pacientului: identificarea şi legitimarea reacţiilor pacientului • Pregătirea viitorului

7. Reacţia pacientului • negare • şoc • depresie • anxietate • furie - abstractă: împotriva bolii, pierderii viitorului, autonomiei, hazardului(“De ce eu?“) - ţintită: împotriva sie-însuşi, celor apropiaţi, profesioniştilor sănătăţii, altora(locul de muncă, etc.), a lui Dumnezeu(“Tocmai eu care...?“) • fatalism • vinovăţie • deznădejde şi neajutorare • şantaj cu suicidul

8. Reacţia pacientului - etape Elisabeth Kübler Ross • negare • furie • târguiala • depresia • acceptarea Şi frica?

9. Ciclul Elisabeth Kübler Ross

10. Modelul lui Robert Buckman

11. Prognostic în funcţie de stilul de adaptare

12. Modelul răspunsului la diagnostic (Moorey, 2003) Scheme de supravieţuire (convingeri despre boală, control şi prognostic) Scheme de sine (sine, lume, alţii) Cogniţii (gânduri, imagini ) Emoţii Senzaţii Comportamente (evitare, coping, relaţii) Confirmare

13. Tulburări de adaptare(DSM-IV) • Apariţia de simptome emoţionale sau comportamentale ca răspuns la factori de stress în primele trei luni de la declanşarea acestora din urmă. • Aceste simptome sunt clinic semnificative: (1) suferinţă marcată, în exces faţă de ceea ce ar fi de aşteptat în mod normal prin expunerea la acest stressor (2) interferenţă majoră în funcţionarea socială şi ocupaţională

14. Tulburări de adaptare(DSM-IV) (cont.) C. Tulburarea nu întruneşte criteriile pentru alte tulburări de pe axa I şi II şi nici nu este doar o exacerbare a unor tulburări pre-existente D. Simptomele nu reprezintă o tulburare de doliu. E. După ce factorul de stress sau consecinţele acestuia au dispărut, simptomele nu persistă mai mult de şase luni.

15. Tulburări de adaptare(DSM-IV) (cont.) Tipuri Acut: durează mai puţin de şase luni. Cronic: durează şase luni sau mai mult. Forme • cu dispoziţie depresivă • cu anxietate • cu anxietate şi depresie • cu tulburări de comportament • cu tulburări mixte de conduită şi emoţionale • nespecificat

16. Obiectivele terapiei • reducerea suferinţei emoţionale • ameliorarea adaptării la cancer • stimularea sentimentului de control • stimularea capacităţilor de coping • ameliorarea relaţiei cu partenerul • exprimarea afectelor

17. Elemente generale de management psihologic (1) • Identificarea şi circumscrierea disconfortului psihologic şi somatic • Trecerea în revistă a paşilor puşi în joc pînă în momentul de faţă pentru a rezolva problema • Identificarea paşilor alternativi care ar putea fi puşi în practică

18. Elemente generale de management psihologic (2) • Identificarea persoanelor sau resurselor comunitare care pot să constituie un posibil suport • Încurajarea activităţilor şi revenirii la un program normal • Încurajarea identificării semnificaţiei personale a evenimentului stresant

19. Strategii de coping Trei categorii importante: • Centrate pe problemă • Centrate pe emoţii • Centrate pe semnificaţie

20. Teoria cognitivă a copingului (Lazarus şi Folkman, 1984): Două întrebări fundamentale: • Este acest eveniment semnificativ pentru mine? • Care sînt resursele de care dispun pentru a gestiona sau controla acest eveniment?

21. Solicitările anticipate Disconfortul = Formula disconfortului Resurse anticipate

22. Caracteristicile TCC • structurată • scurtă (6-12 şedinţe) • centrată pe problemă • educaţională • colaborare • bazată pe teme • utilizează tehnici comportamentale şi cognitive

23. Etapele terapiei Etapa I-a (2 - 4 şedinţe) • construirea relaţiei • înţelegerea metodei • stabilirea obiectivelor • diminuarea simptomelor • stimularea angajării în activităţi • exprimarea emoţiilor • altele (sport, relaxare, mindfulness, consiliere religioasă, etc.)

24. Şedinţa I-a • relaţie • empatie • susţinere emoţională • familiarizarea cu metoda • scopuri: generale: tratament, recăderi, nesiguranţa viitorului, etc. specifice: depresie, furie, anxietate, vinovăţie, relaţionale, fizice • stabilirea unei teme

25. Şedinţa a II-a • relaţie • empatie • susţinere emoţională • agendă • stabilirea subiectului principal - definirea problemei - identificarea gândurilor, emoţiilor - alegerea celei mai potrivitesoluţii - ce va face în viitor • stabilirea unei teme • recapitulare

26. Etapele terapiei Etapa a II-a (3 - 6 şedinţe) • discriminare emoţii, gânduri • identificarea gândurilor automate • identificarea distorsiunilor cognitive • experimente comportamentale • tehnici cognitive (testarea realităţii, evaluarea avantaje vs. dezavantaje, etc.)

27. Erori cognitive • gândire afectivă “simt că nu mai am mult de răit“ • etichetarea “sânt o canceroasă“ • inferenţa arbitrară “Nu m-a sărutat, nu mă mai place“ • suprageneralizarea “Toţi vor râde de peruca mea“ • gândire dihotomică “Ce rost are să mai fac ceva dacă sfârşitul este acelaşi?"

28. Etapele terapiei Etapa a III-a (1 - 3 şedinţe) • identificarea prezumţiilor subiacente şi a schemelor disfuncţionale • prevenţia recăderilor • planificarea întâlnirilor în viitor

29. Exprimarea emoţiilor • pacientului i se explică emoţiile care pot apare în context(normalizare) • stimularea exprimării lor • precizarea contextului în care apar şi a gândurilor, senzaţiilor care le însoţesc • ventilarea emoţiilor este importantă doar dacă este însoţită de procesare cognitivă • restructurarea cogniţiilor negative despre emoţii • încercaţi să menţineţi pacientul în experienţa personală, nu-l lăsaţi să evadeze în generalizări

30. Tehnici comportamentale • relaxare • planificare de activităţi. sport • creşterea gradată a sarcinilor • desensibilizare gradată • experimente comportamentale • planificarea viitorului

31. Tehnici cognitive • testarea realităţii • alternative • reatribuirea • decatastrofizarea • experimente comportamentale • avantaje vs. dezavantaje

32. Evaluarea gândurilor automate • Care sunt dovezile? • Care sunt contra-argumentele? • Există alternative? • Daca i s-ar întâmpla unui prieten aş gândi la fel? • Dacă ar fi adevărat care ar fi cel mai rău lucru care ar putea să se întâmple? • Dacă ar fi adevărat care ar fi cel mai bun lucru care ar putea să se întâmple? • Dacă ar fi adevărat care ar fi cel mai probabil lucru care ar putea să se întâmple? • Cum pot face faţă? • Care sunt avantajale acestui fel de a gândi? • Care sunt dezavantajele acestui mod de a gândi?

33. Testarea realităţi “Nu suport să se vadă că nu mai sunt bună de nimic“ • Experienţa trecută. A observat ceva? • Experienţa celorlalţi. I-a întrebat pe cei din jur ce cred? • Informaţia profesională. A vorbit cu un colaborator? • Standardele pacientei. Dacă cea mai bună prietenă ar fi în aceeaşi situaţie ce ar gândi ?

34. Reatribuirea Pacientul trebuie încurajat să-şi re-evalueze responsabilitatea. Ex.: eşecul şcolar al fiului. soţul, fiul, şcoala, etc. Eu!

35. Reatribuirea Pacientul trebuie încurajat să-şi re-evalueze responsabilitatea. Ex.: eşecul şcolar al fiului. fiul soţul Eu! şcoala

36. Experimente comportamentale • Oboseala. “Nu mai sunt bună de nimic” “Nu mai fac nimic” • Durerea. “Trebuie să mă odihnesc”. Renunţă la orice activitate • Schimbarea aspectului fizic. “Toată lumea vede că arăt groaznic”. Evitare socială. • Frica de simptome fizice. “Dacă este o metastază!”

37. Ciclul durerii Trigger: Tv Comportamente: Anulez ieşirea la cafea Cu prietenii Cogniţii: “asta o să se întîmple şi cu mine” Atenţie selectivă Simptome fizice Accentuarea durerii Emoţii: anxietate

38. Restructurarea cognitivă Scopul final al intervenţiilor de restructurare cognitivă este acela de a le transmite clienţilor arta auto-restructurării cognitive. Astfel, clienţii ar trebui să fie învăţaţi să recunoască, examineze şi să modifice sau să respingă cogniţiile maladaptative ori de cîte ori acestea îşi fac apariţia în viitor

39. Restructurarea cognitivă • Cel mai eficient mod de a schimba cogniţiile este de a schimba performanţa (Bandura, 1977) • Rezultatul restructurării cognitive constă în • Creşterea auto-controlului • O procesare mai adecvată a informaţiei şi a interpretărilor evenimentelor