Concluziile Forumului consacrat elabor ării Strategiei Dezvoltării Durabile a României

3. Concluziile Forumului consacrat elaborării Strategiei Dezvoltării Durabile a României Orizont 2025 - 4 noiembrie 2004 - La 21 mai 2003, la Palatul Cotroceni, am deschis lucrările Comisiei pentru Elaborarea Strategiei Naţionale privind Dezvoltarea Durabilă a României pe un orizont de timp până în anul 2025. Am dorit atunci – şi dorim în continuare – formarea unei trainice „ Alianţe Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă ” a României, ca factor de susţinere permanentă a continuităţii, coerenţei şi consistenţei proceselor dezvoltării economice şi sociale a ţării, bazată pe criterii obiective şi cerinţe generale de implementare, oricare ar fi orientarea politico-doctrinară a partidelor de guvernământ. Crearea şi păstrarea consensului naţional în ce priveşte obiectivele strategice ale dezvoltării României până în anul 2025, reprezintă o condiţie a acţiunii şi implicării eficiente a tuturor factorilor interesaţi, la toate nivelurile societăţii româneşti, în realizarea lor. Din acest motiv am optat pentru o largă participare a Institutelor de cercetare ştiinţifică româneşti în frunte cu Academia Română, a organismelor guvernamentale, a societăţii civile a sindicatelor şi patronatelor, a mediilor de informare în masă.

19. În perspectiva anului 2025 există premise – evidenţiate de cele două scenarii de dezvoltare – pentru atingerea unui grad de convergenţă reală, echivalent cu cel al celorlalte noi state membre ale Uniunii Europene. În condiţiile descrise în scenariul alternativ, este posibil ca PIB/locuitor, la paritatea de cumpărare standard (PPS) din România, să ajungă la circa 80% din media Uniunii Europene. Cert este însăcă, în condiţiile unei evoluţii în concordanţă cu potenţialul economiei (scenariul de bază), raportul dintre PIB/locuitor, exprimatla paritatea de cumpărare standard, al României şi cel din Uniunea Europeană va ajunge la 66%.

20. Cerinţe, constrângeri şi restricţii Dezvoltarea durabilă a României, ca proces, nu reprezintă, evident, un rezultat care se obţine într-un mod facil.Dimpotrivă, ea presupune un efort permanent, susţinut şi conjugat din partea fiecărui membru al societăţii noastre care, în mod direct sau indirect, îşi poate aduce contribuţia la realizarea obiectivelor generale de dezvoltare. Conştientizarea acestui deziderat al dezvoltării durabile a României trebuie să se extindă şi să se întărească în spiritul solidarităţii naţionale şi sociale, indiferent de orientările politico-ideologice, de conjuncturile mai mult sau mai puţin favorabile. Fără a spune vorbe mari, Dezvoltarea Durabilă a ţării va trebui să devină un numitor comun, o convingere comună a fiecăruia dintre noi.

21. Îmi exprim speranţa şi, totodată, convingerea că vom reuşi să depăşim barierele şi conflictele interne care ne despart şi să strângem rândurile, să ajungem la consens, conciliere şi alianţă, atuci când în joc se află o miză atât de importantă cum este cea a dezvoltării noastre viitoare. În misiunea noastră comună pentru elaborarea şi promovarea principiilor, obiectivelor şi instrumentelor Dezvoltării Durabile va trebui să ţinem seama de o serie de factori de constrângere, restrictivi, atât de natură obiectivă, cât şi subiectivă, de care ne vom lovi. În opinia mea, cele mai „tari” constrângeri în plan intern sunt determinate de :caracterul limitat al resurselor naturale (în special cele energetice şi calitatea în continuă deteriorare a solului);declinul demografic (natalitate în scădere, îmbătrânire, migraţiune); starea precară a unor infrastructuri, în special a celor de transport; existenţa unor importante decalaje economico-sociale (productivitate,standard de viaţă, nivel tehnologic, grad de cultură şi educaţie, diferenţe între

22. mediul rural şi urban, ponderea mare a populaţiei din agricultură); fenomene naturale şi meteorologiceexterne cauzate, între altele şi de deteriorarea generală a echilibrului eco-sistemelor şi a calităţii factorilor de mediu. În plan extern, constrânfgerile semnificative sunt generate de:înăsprirea concurenţei pe pieţele globalizate; manifestarea tot mai pregnantă a unor poziţii de monopol, de distorsionare a pieţei;în domeniul cercetării ştiinţifice şi cunoaşterii, al noilor tehnologii de vârf;deteriorarea condi’iilor generale de mediu (efect de seră, schimbări climaterice, reducerea biodiversităţii, etc); pericolul terorismului internaşional, fenomene migraţioniste necontrolate; adâncirea decalajelor dintre ţările bogate şi cele sărace, creşterea polarizării sociale. Deşi Strategia reprezintă un tot unitar, marcat de interdependenţa dintre problemele economice, sociale şi de mediu, pentru a putea mai bine asigura interfaţa şi întrepătrunderea dintre acestea, doresc să subliniez câteva aspecte privind fiecare din cei trei piloni ai dezvoltării.

23. 1.Pilonul economic al Dezvoltării Durabile Obiectivele strategice de natură economică ale dezvoltării durabile privesc reducerea decalajelor economice care despart România de ţările dezvoltate.Ele reprezintă, în realitate, instrumente pentru dezvoltarea umană, creşterea calităţii vieţii şi diminuarea inechităţilor de ordin social. Poiectele de capitole care au fost elaborate până în present se referă la situaţia actuală, considerată ca bază de pornire şi conţin analize pertinente în legătură cu dimensiunea îngrijorătoare a acestor decalaje, cu tendinţe nefavorabile în sensul adâncirii unora dintre acestea în perioada de tranziţie.Ca principale căi de micşorare a decalajelor, menţionez oprirea dezindustrializării şi crearea premiselor pentru o dezvoltare industrială modernă şi eficientă, modernizarea agriculturii, dezvoltarea serviciilor, reducerea sărăciei extreme şi diminuarea decalajelor de dzvoltare în plan regional.Totodată, este nevoie de creşterea rolului sectorului privat în economie şi de amplificarea contribuţiei parteneriatului public-privat la formarea PIB. Promovarea unor politici de restructurare eficientă a economiei impune susţinerea cu prioritate a dezvoltării sferei serviciilor şi reducerea ocupării forţei de muncă în agricultură, dezvoltarea infrastructurilor şi racordarea acestora la sistemele europene şi mondiale.

24. Prin aceasta avem în vedere:modernizarea căilor de transport existente şi construirea altora noi, generarea, transportul şi distribuirea energiei, construirea unor centrale electrice noi,moderne şi nepoluante, introducerea sueselor alternative de energie eoliana solară, pe bază de hidrogenşapa şi gospodărirea ei (alimentarea oraşelor şi a satelor cu apă potabilă, irigaţii, lucrări de apărare contra inundaţiilor, desecări, acumulări, prelucrarea apelor uzate) ; telecomunicaţii şi noua infrastructură bazată pe tehnologia informaţiei (calculatoare, Internet, medii electronice de informaţii). Promovarea societăţii informaţionale reprezintă pentru românia o şansă majoră pentru a reduce în principal decalajul informaţional,dar şi alte decalaje conexe lui.Societatea informaţională, bazată pe cunoaştere, este una dintre cele mai eficiente arme de luptă împotriva sărăciei.

25. Educaţia şi cultura reprezintă elemente-cheie pentru îmbunătăţirea calităţii şi creativităţii capitalului uman, ele constituind factorul de producţie cu ponderea cea mai mare în ecuaţia creşterii economice. Tinerii, principalii beneficiari ai strategiei, în calitate lor de constructori ai viitoarei Românii, trebuie să aibă şansa afirmării, pe baza unei educaţii de calitate, neîngrădită de selecţia prin bani. Concomitent cu însuşirea de noi cunoştinţe şi tehnologii, valorificarea tradiţiilor şi moştenirii culturale naţionale, prin includerea lor în circuitul mondial de valori, sunt factori de consolidare a dezvoltării noastre durabile şi de afirmare pe plan extern a acesteia. În ceea ce priveşte dezvoltarea industriei, ea vizează atât afirmarea unor industrii de tradiţie în România , cât şi a noilor industrii cu perspective pe piaţă, tehnologice cu eficienţă ridicată generatoare de produse cu valoare adăugată mare, care să creeze locuri de muncă de înaltă calificare.Industria va juca, în continuare, un rol de primă însemnătate, car amură generatoare şi utilizatoare de tehnologii noi şi inovatoare.

26. Agricultura este, pentru România un sector vital care, din păcate, canivel de dezvoltare faţă de ţările dezvoltate, este serios rămas în urmă.Dacă vom compara randamentele în agricultura românească cu cele din ţările membre ale Uniunii Europene, vom constata existenţa unor decalaje foarte mari. Productivitatea muncii pe persoană ocupată în agricultura României reprezintă doar 6% din valoarea înregistrată în Uniunea Europeană, valoarea producţiilor agricole la hectar fiind de circa 250 euro în România, comparativ cu 2000 euro în Uniunea Europeană.

27. În pofida potenşialului natural şi uman al agriculturii, România a devenit importatoare netă de produse agroalimentare. Este nevoie urgentă ca agricultura să se reintegreze în ansamblul economiei noastre şi să depăşească stadiul de sector cu caracter preponderent de subzistenţă şi semisubzistenţă. Indiferent de forma de proprietate, se impun măsuri radicale pentru rentabilizarea, creşterea eficienţei şi productivităţii agriculturii româneşti, crearea de disponibilităţi pentru export.Viitorul este al agriculturii de tip industrial, care promovează tehnologii ecologice, nedistructive pentru mediu.Pentru modernizarea agriculturii este nevoie de un volum important de investiţii.

28. Strategia de pregătire a zonelor rurale şi agriculturii româneşti pentru aderarea la Uniunea Europeană şi pentru valorificarea maximă a oportunităţilor oferite de Politica Agricolă Comună, trebuie să includă cel puţin următoarele obiective: reducerea populaţiei ocupate în agricultură la aproximativ un milion de persoane şi asigurarea de alternative de ocupare şi de venit (crearea de IMM pentru producţie industrială şi servicii), în corelaţie cu crearea unor exploataţii economice valabile, prin efortul de reducere a gradului de fragmentare a exploatării fondului funciar; Dezvoltarea unei infrastructuri şi a unor servicii specifice zonelor rurale; Creşterea capacităţii administrativ-instituţionale de atragere a resurselor financiare de potenţare şi valorificare a resurselor zonale.

29. Integrarea şi a celorlalte sectoare ale economiei în procesul de perspectivă al dezvoltării duarabile presupune o sporire considerabilă a nivelului calităţii şi competitivităţii produselor şi serviciilor româneşti. O startegie a calităţii, competitivităţii şi productivităţii până în anul 2025, ar fi de un real folos pentru toţi agenţii economici. În cadrul acestei strategii trebuie să se afle Tabloul de Bord European al Inovaţiei (TBEI) propus de Consiliul Europei de la Lisabona. Conţinutul TBEI şi indicatorii pe care îi presupune permit urmărirea programului conceput de Uniunea Europeană pentru atingerea obiectivului strategic de a deveni o economie a cunoaşterii, competitivă şi dinamică, capabilă de o creştere economică durabilă, de ameliorarea creativă şi calitativă a utilizării resurselor umane şi materiale de o mare coeziune socială.

30. Din concluziile preliminare pe care le putem deduce pe baza materialelor şi dezbaterilor de până acum, rezultă că motoarele creşterii economice a României pe termen mediu şi lung sunt acumularea şi consumul intern, exportul şi noile tehnologii. Dezvoltarea pieţei interne nu se poate realiza fără creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, fără crearea permanentă de noi locuri de muncă generatoare de venituri şi , implicit, de putere de cumpărare.Or, creşterea pieţei interne nu se poate realiza prin măsuri de comprimare a cererii interne, aşa cum preconizează unii specialişti.Nivelul cererii solvabile interne în România este foarte redus ca, de altfel, şi al creditului ca sursă de relansare economică, prin finanţarea investiţiilor pe termen mediu şi lung. Dezvoltarea durabilă este de neconceput fără un program investiţional de anvergură, care să se sprijine pe politici şi instrumente adecvate.În acest cadru, avem în vedere încurajarea reinvestirii profitului, promovarea investiţiilor publice şi private, autohtone şi străine, prin forme şi stimulente diferite. Doresc să subliniez că dezvoltarea durabilă înseamnă o creştere a eficienţei investiţiilor din România la niveluri comparabile cu cele din ţările Uniunii Europene.Eficienţa înseamnă totodată si scurtarea duratei de realizare a obiectivelor investiţionale.Cu cât vom avea mai multe investiţii neterminate, cu atât imobilizările de fonduri vor fi mai mari şi vor genera pierderi.

31. Deşi ritmul construcţiilor şi al investiţiilor a crescut, atingerea unor performanţe necesare necesare în acest domeniu rămâne însă un obiectiv important. Realizarea obiectivului strategic de reducere a decalajelor presupune asigurarea unor ritmuri de creştere ecomnomică superioare mediei europene.Este cunoscut că un ritm de creştere medie anuală de peste 7,3% conduce la dublarea PIB la fiecare 10 ani.Experienţa internaţională cunoaşte cayul doar a 7-10 ţări dintr-un total de peste 150, care, pe perioade relative lungi (de peste două decenii), au reuşit să aibă anual dinamici de PIB chiar de peste 8%. A fost cazul Japoniei, al Chinei, în present şi al tinerelor economii asiatice.A ne propune un asemenea obiectiv este, fără îndoială, nerealist şi ar implica o mare incertitudine. Mai realist pare a fi scenariul de dezvoltare în ritmuri de 5-6% annual.S-ar putea depăşi acest nivel, în cazul în care am avea recuperări importante de decalaj la indicatorii de eficienţă privind productivitatea muncii şi a capitalului.

32. Un studiu coordonat de Profesorul Weizsecker, intitulat “Factorul patru”, subliniază importanţa îmbinării celor două pârghii respectiv creşterea productivităţii şi reducerea costurilor de producţie.Dublarea productivităţii combinată cu reducerea la jumătate a cheltuielilor (deci a consumării de resurse) echivalează cu o creştere de patru ori a economiei. Important este ca fiecare guvernare să urmărească, pe timpul mandatului său, realizarea unei evoluţii pe o pantă ascendentă a macroagregatelor economice.În caz contrar, am putea afirma că mandatul nu şi-a atins scopul şi guvernarea a fost subperformantă. Realizarea unei creşteri economice reale, cât mai apropiată de potenţialul de creştere al ţării, va trebui să devină deviza fiecărei guvernări. Dezvoltarea durabilă a României nu poate fi decât un ţel şi un numitor comun pentru absolut toate partidele politice.Conceperea unor căi care ar fi mai nult sau mai puţin diferite pentru atingerea ţelului respectiv poate fi un subiect de discuţie.Deyvoltarea duarabilă trebuie să devină un element de solidaritate naţională intergeneraţională, care să capaciteze efortul creativ al tutror membrilor societăţii.

33. Al doilea obiectiv pe care-l urmărim prin Dezvoltarea Durabilă este menţinerea permanentă a echilibrelor macroeconomice, considerate în dinamica lor.Practic, este vorba de corelaţia între indicatorii macroeconomici, astfel încât să nu fie afectat un sector în avantajul altuia, care să împartă echitabil atât costurile, cât şi beneficiile între participanţii la joc pe orizontul de timp scurt, mediu şi lung.Avem în vedere o serie de echilibre bugetare, ale balanţei comerciale şi de plăţi externe. Tot în această categorie de obiective intră şi rata inflaţiei, care trebuie să se diminueze până la câteva procente, şi rata şomajului, care ar urma şă se stabilească la nivelul ratei naturale a şomajului care este de 4-5%.

34. 2. Pilonul social al Dezvoltării Durabile Dimnsiunea socială a Dezvoltării durabile a României trebuie să se bazeze pe un model social românesc, compatibil cu modelul social european.Aceasta implică atât creşterea solidarităţii naţionale şi sociale, ajustiţiei şi echităţii sociale, combaterea eficientă a sărăciei (îndeosebi a celei extreme), precum şi a efectelor nocive ale poluării sociale şi de cunoaştere în paralel cu creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. În plan social, dezvoltarea durabilă presupune compatibilizarea dintre eficienţa economică şi profit, ca atribute ale pieţei concurenţiale cu justiţia şi echitatea socială.În ultimă instanţă, creşterea calităţii vieţii tuturor membrilor societăţii reprezintă scopul primordial al oricărei activităţi economice, creşterea economică reprezentând mijlocul de realizare.

35. Folosirea politicilor fiscale şi sociale distributive de venituri, în scopul satisfacerii nevoilor sociale, presupune existenţa unor servicii publice eficiente, gestionate în spiritul calităţii şi performantei. Aceste servicii trebuie să devină un instrument esenţial al combaterii sărăciei, promovării egalităţii şanselor, formării profesionale continue, asigurării egalităţii între sexe şi luptei împotriva discriminării şi excluderii sociale. Asigurarea, prin serviciile publice a accesului universal la educaţie şi sănătate constituie o cerinţă de bază a dezvoltării durabile într-o societate modernă. Eficientizarea sistemului de pensii şi reducerea fiscalităţii reprezintă cerinţa pentru sustenabilitatea socială a României, la fel ca şi instrumentarea unor mecanisme de diminuare substanşială a corupţiei, în toate formele ei de manifestare. Consolidarea cadrului legal şi instituţional pentru combaterea corupţiei, creşterea gradului de aplicare a legilor ţării, în paralel cu schimbarea de mentalităţi, manifestarea opiniei publice şi responsabilizarea socială la nivel de individ şi colectivităţi sunt direcţii prin care se pot îmbunătăţii elementele de sustenabilitate socială ale dezvoltării României

36. Terapia de şoc împotriva corupţiei pe care o susţin cu tărie, presupune o acţiune concertată, permanentă, care să vizeze rădăcinile fenomenului indiferent de nivelul şi funcţia la care aceasta se manifestă. Şi în acest caz avem nevoie de stabilirea unor priorităţi în funcţie de mărimea pericolului economic şi social al corupţiei, de necesitatea de a acţiona direct asupra cauzelor şi, pe căt posibil de a pune în funcţiune mijloacele de prevenire. Prin corupţie se încurajează fenomene extrem de dăunătoare dezvoltării sociale durabile cum sunt economia speculativă, excluderea socială, instabilitatea economică, în dispreţul celor care sunt cinstiţi şi corecţi.O societate nu poate prospera dacă este erodată de asemenea fenomene. Promovarea “clasei de mijloc”constituie un element de sustenabilitate a dezvoltării, de echilibru economic şi social, de luptă împotriva polarizării sociale şi de protecţie şi autoprotecţie a membrilor societăţii.

37. Politicile sociale şi de venituri ale populaţiei ocupă un loc central în instrumentarul de asigurare a condiţiilor de realizare a dezvoltării durabile.Creşterea salariilor în raport de productivitatea muncii, eliminarea tuturor formelor de riscuri şi de salarii necorelate cu aportul individual, a conflictelor reale de interese, a incompatibilităţilor, constituie o condiţie esenţială pentru sustenabilitatea progresului nostru social.Asigurarea unui trai calitativ decent, în creştere pentru fiecare membru al societăţii noastre, presupune o structură a fiscalităţii şi de redistribuire a veniturilor pe baza compatibilizării principiului concurenţei loiale cu cel al justiţiei şi echităţii sociale.În această privinţă, apare necesară stabilirea nivelului optim al fisclităţii, ţinând seama de criteriile menţionate, ca şi de cel al neutralităţii politicii fiscale faţă de grupurile sociale cu acelaşi nivel al veniturilor. Relaxarea fiscalităţii apare ca un factor de stimulare a economisirilor şi investiţiilor la persoan ele fizice şi juridice şi trebuie utilizată cu prioritate în acest sens.Aceata implică, totodată,restrângerea numărului excesiv de mare de taxe şi impozite.

38. 3. Pilonul de mediu al Dezvoltării Durabile Problematica mediului a căpătat o importanţă cu totul deosebită la elaborarea şi implementarea oricărui proiect investiţional şi în activitatea noastră de zi cu zi, ca urmare a gravelor consecinţe pe care le are şi le-a avut asupra echilibrului ecosistemelor, modelele de producţie, distribuţie şi consum, în ceea ce priveşte expoatarea iraţională a resurselor naturale. Din acest motiv, strategia noastră şi-a propus să aibă un capitol distinct de mediu, care să integreze la nivelurile micro şi macro abordări sistemice şi multidisciplinare cu dimensiuni economice şi sociale.Numai în acest mod putem asigura durabilitate dezvoltării noastre.

39. Pornind de la definirea eficienţei ecologice şi de la modul ei de aplicare practică în economie şi societate, s-a impus cu drept de cetate, în studiile economice şi sociale, categoria de “eco-eficienţă”, care semnifică omniprezenţa aspectelor de mediu în orice calcul de evaluare a eficienţei ciclului de investiţii, producţie şi consum.Durabilitatea intergeneraţională a creşterii noastre economice este asigurată în principal de folosirea raţională a resurselor naturale de care dispunem, fără a pereclita echilibrul ecosistemelor. Privind lucrurile din punct de vedere ecologic, economic şi social, apare tot mai evidentă greşeala sacrificării naturii pe termen lung pentru un profit imediat sau pe termen scurt.Această viziune îngustă este în totală contradicţie cu cerinţa managementului strategic şi a cooperării internaţionale echitabile. Ca urmare a agravării consecinţelor deteriorării calităţii, mediului înconjurător, problematica domeniului creşte ca importanţă, astfel că, în present, mulţi specialişti o consideră prioritatea numărul unu, înaintea celor de natură economică şi socială.

40. Nerespectarea cerinţelor de echilibru ecologic poate răsturna toate scările de valori ale sistemelor economico-sociale, în anumite cazuri-limită conducând la distrugerea totală a acestora. Strategiile de mediu pe care le elaborăm trebuie correlate de la bun început cu cele ale dezvoltării economico-sociale.Această legătură interdisciplinară obligă la înalt professionalism şi cooperare interinstituţională.În unele cazuri, la noi, colaborarea dintre instituţiile implicate lipseşte sau este foarte slabă dintr-un motiv sau altul, cel mai adesea cu character subiectiv sau din dorinţa de a munci mai puţin. O astfel de situaţie este dăunătoare, conduce la subminarea coerenţei strategiei care, după cum aţi constat, este cu atât mai qrticulată şi consistenţă, cu cât beneficiază de cunoştinţele ştiinţifice şi de opiniile unui număr mare de specialişti, din cele mai diverse zone ale învăţământului şi cercetării ştiinţifice. Întrucât mediul este unul din factorii care acţionează în plan global, suntem obligaţi să construim strategiile în corelare şi în concordanţă cu cele elaborate în alte ţări europene, dar şi pe plan mondial.

41. Putem aprecia că România a participat în mod activ şi şi-a asumat angajamente în cadrul convenţiilor, acordurilor şi înţelegerilor internaţionale privind mediul. Cu toate acestea, este încă insuficient de cuprinzătoare perceperea, de către unii factori de decizie, la nivel naţional şi internaţional, a efectelor degradării mediului asupra performanţelor economiei şi a mărimii costurilor necesare pentru prevenirea şi reducerea poluării, a importanţei menţinerii calităţii factorilor de mediu.Interdependenţa dintre capitalul natural şi cel antropic impune un efort analitic cu mult mai mare în legătură cu schimbările climatice, datorate în principal emisiilor de gaze cu efect de seră, cu consecinţele reducerii biodiversităţii, accelerării eroziunii solului şi infestării aerului şi apei cu noxe, etc.

42. O componentă majoră a strategiei de mediu este reprezentată de reciclarea materialelor refolosibile şi managementul deşeurilor.Acesta va deveni una dintre industriile specifice secolului al XXI-lea, care se poate dovedi o activitate rentabilă şi o sursă de mijloace financiare.Ea nu doar protejeayă factorii de mediu, dar reintroduce în circuitul economic materii prime utile, în condiţiile diminuării lor în natură.Strategia în acest domeniu trebuie să găsească cele mai potrivite modalităţă de utilizare a parteneriatului public-privat pentru gestionarea problemelor diferitelor categorii de factori de mediu, în lupta pentru o Românie mai curată şi mai durabilă, pentru un comportament ecologic sănătos şi o educaţie în acest sens încă în primii ani de şcoală.

43. Strategia protecţiei mediului în ţara noastră şi nu numai se confruntă cu problema discrepanţei dintre volumul mare al nevoilor de finanţare a investiţiilor şi cheltuielilor de mediu şi resursele financiare modeste de care dispunem.Este cunoscut faptul că preluarea aquis+ului comunitar de mediu include un capitol care încă nu a fost încheiat până la data prezentării acestui Raport şi implică, pentru România, costuri de peste 20 miliarde.USD.În acest sens, Programul Naţional de Împădurire va costa 602 milioane euro, pentru ca în 2020 circa 38% din suprafaţa României să fie acoperită cu păduri, faţă de, respective, 26,7% cât este în prezent.

44. Va fi nevoie să găsim resursele de finanţare, concomitent cu dezvoltarea unor noi soluţii tehnologice de a produce cât mai mult şi cât mai bine, cu un consum cât mai redus de resurse naturale, umane şi financiare. În acest sens, un sprijin substanşial il poate da atât cercetarea ştiinţifică, cât şi progresul tehnologic, prin aplicarea de soluţii mai eficiente de a folosi resursele disponibile şi, mai ales, importantele rezerve de economisire a acestora,Pornind tocmai de la principiul eco-eficienţei, menţionăm că energointensivitatea unui dolar PIB în România este de câteva ori mai mare decât în ţările membre ale Uniunii Europene şi SUA, chiard acă aceasta, spre exemplu, cuantificată în volum absolut al emisiilor de CO2, face din ţările respective cei mai mari poluatori ai planetei. Strategia noastră pentru mediu trebuie să prevină o serie de capcane, legate de acceptarea în România a unor industrii poluatoare, prin transfer din ţări dezvoltate, care-şi protejează mediul, de depozitarea deşeurilor şi noxelor din alte ţări pe teritoriul nostru, la negocierea la preţuri,modice a permiselor de poluare. În acelaşi timp, este nevoie de o mai bună monitorizare a poluatorilor, pe baza unor studii de impact temeinice,încă din faza de proiectare a produselor şi tehnologiilor, astfel încât şă putem mai bine preveni poluarea sau, după caz, să aplicăm în cunoştinţă de cauză principiul « poluatorul plăteşte”.

45. Doamnelor şi domilor , Sunt conştient că elaborarea, adoptarea şi implementarea Strategiei Dezvoltării Durabile, până în anul 2025, nu constituie responsabilitatea unui singur guvern sau a unei singure persoane. Dimpotrivă, ea ne priveşte pe noi, pe toţi românii, în cadrul unui consens naţional intergeneraţional, animaţi fiind de obiectivul prosperităţii şi bunăstării noastre generale. Partidele politice trebuie să fie unanime şi solidare în ceea ce priveşte obiectivele şi ţintele dezvoltării durabile şi să se confrunte în programe cât mai eficiente pentru atingerea acestor obiective. Oamenii politici trebuie să se alinieze intereselor majore ale populaţiei, ale electoratului şi nu invers!

46. Consider că rezultatele muncii noastre, de peste un an şi jumătate, la eleborarea Strategiei Dezvoltării Durabile, sunt utile atât prin întronarea spiritului de cooperare şi consens între specialiştii din cele mai diferite domenii şi cu convingeri doctrinare diferite, cât şi prin încercarea de a clarifica şi jalona pe termen lung problematica evoluţiei macroeconomice, ademografiei, infrastructurii, energiei, agriculturii şi tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. Au mai rămas de elaborat încă o serie de capitole importante ale Strategiei.Este vorba de educaţie, sănătate, forţa de muncă, mediu, dezvoltare regională, etc.Sunt convins că viitoarea guvernare va prelua stafeta noastră şi o va duce la bun sfârşit, astfel încât să nu ajungem, ca în cazul „Meşterului Manole”, să dărâmăm totul şi să o luăm de la început, de fiecare dată când începe un nou mandat politic.

47. Sperăm ca, în viitor, Comisia de elaborare să-şi reia lucrările şi să finalizeze ceea ce noi am realizat până acum, pentru că este nevoie de o astfel de Strategie atât în plan intern, cât şi extern. Este nevoie de repere ăn domeniile economic, social, tehnologic şi de mediu, pe termen lung, chiar dacă acestea ar putea să sufere unele modificări pe parcurs. Nu sunt de accord cu cei care spun că nu ne trebuie strategii până în anul 2025, când noi nu ştim ce vom face mâine, când avem probleme grele curente ! Problemele curente ale zilei de mâine se vor rezolva mai uşor, mai eficient şi mai rapid dacă vom şti ce va trebui să facem până în 2025. Să nu uităm că reperul până în 20025 trebuie să fie compus din subrepere convergente pe termen scurt, mediu şi lung.

48. Consider că noua guvernare, pe care o va desemna electoratul la sfârşitul acestui an, va şti să valorifice şi să ducă pe mai departe rezultatele muncii noastre, să menţină şi să dezvolte tendinţele favorabile din economia şi societate românescă din ultimii ani, să consolideze stabilitatea şi mersul ascendent al integrării României în structurile euroatlantice, să folosească avantajele noastre competitive. Doresc să mulţumesc echipei de specialişti care a lucrat în cadrul Comisiei la întocmirea capitolelor din Strategie, numeroşilor participanţi la sesiunile noastre de dezbateri şi să urez cât mai multe succese celor care, cu dăruire, înţelegere şi tenacitate, vor duce la bun sfârşit această lucrare de însemnătate naţională. Ion Iliescu Preşedintele României