230 likes | 405 Vues
MANAGEMENTUL STRESULUI. Secvenţele Educaţiei Raţional Emotive şi Comportamentale. 1. Centrarea pe probleme specifice de viaţă. performanţe şcolare scăzute (problema practică) nivel crescut de stres (problema emoţională) (activitatea 1 – SEMNELE STRESULUI).
E N D
1. Centrarea pe probleme specifice de viaţă • performanţe şcolare scăzute (problema practică) • nivel crescut de stres (problema emoţională) (activitatea 1 – SEMNELE STRESULUI)
2. Definirea şi stabilirea problemei ţintă • Definiţia stresului = reacţiile • cognitiv-comportamentale • subiectiv-emoţionale • biologice (fizice, chimice) ale organismului la diverse lucruri sau evenimente care excită, sperie, irită sau pun în pericol.
Stresorul • reprezintă orice lucru care cauzează stresul, atât pozitiv, cât şi negativ. • eustres(e.g. câştigarea unui premiu) • distres(e.g. pierderea slujbei)
N.B. • toţi stresorii au potenţialitatea de a fi în detrimentul stării noastre de bine emoţional sau fizic, daca îi interpretăm ca atare.
Stabilirea problemelor ţintă • Performanţele şcolare scăzute (note slabe) (problema practica) • Stresul la locul de muncă (şcoală), resimţit de elevul X ca urmare a apropierii etapei de examinare. (problema emotionala)
3. Evaluarea C-ului (a consecinţei) • Problema practică - performanţa şcolară scăzută. • Problema emoţională – Stresul resimţit la unul din cele patru niveluri de analiză: • Cognitiv (ideea că viaţa e nedreaptă, pentru că iar îl va pune la încercare) • Comportamental (absenteism şcolar) • Subiectiv-emoţional (îngrijorare excesivă sau chiar trăire anxioasă) • Biologic (somn agitat, lipsa somnului, ritm al vieţii dezorganizat)
4. Evaluarea A-ului (a evenimentului) • Faza 1 • A – primirea unei note slabe • B – autoblamarea, autoetichetarea sau evaluarea globală a propriei persoane şi nu a comportamentului • (“E vina mea că am luat nota asta. Sunt un prost şi nimic nu-mi iese cum trebuie”), • blamarea sau etichetarea profesorul care i-a dat nota • (“E un om aşa de nedrept. Are ceva cu mine”) • C – stare de furie faţă de propria persoană sau faţă de ceilalţi (profesorul care l-a notat)
Faza 2 • A – apropierea examenelor • B – convingeri iraţionale de catastrofare • (“E groaznic că se apropie examenele şi iar voi lua note mici, pentru că (a) sunt un prost; (b) profesorul e nedrept”) • C – experienţierea unei stări acute de stres (atacuri de panică, anxietate)
5. Identificarea şi evaluarea problemelor emoţionale secundare • Problemele emoţionale secundare pot să apară sau nu. • O posibilă problemă emoţională secundară - atacul de panică (atac de panică doar la gândul că ar putea face un atac de panică)
6. Clarificarea lagăturii între B si C 1) evenimentele determină consecinţele >> în situaţii identice sau similare, toată lumea ar trebui să reacţioneze la fel; >> diferenţa între reacţiile obţinute poate fi explicată doar prin modalitatea de interpretare.
2) evenimentele determină consecinţele, în cazul aceleiaşi persoane, reacţiile obţinute (consecinţele) ar trebui să fie aceleaşi; >> diferentele se datoreaza interpretării personale
Modalităţi de evidenţiere a legăturii dintre B şi C(intreabari): • Cum crezi că ar reacţiona alţii în locul tău? • Crezi că toată lumea s-ar comporta la fel? • Au mai existat situaţii în care să reuşeşti să te descurci mai bine decât acum? • Dacă da, ce ţi-ai spus de ai reuşit să te descurci şi să faci faţă evenimentelor?
7. Evaluarea convingerilor (a B-ului) • presupune demonstrarea iraţionalităţii (disfuncţionalităţii) acestuia • Disputa pragmatică - te ajută o astfel de gândire in a-ţi atinge scopurile? • Disputa logică - e logic ceea ce zici tu? (în sensul de neabsolutist, nedogmatic, flexibil) • Disputa empirică - corepund realităţii convingerile tale?
8. Stabilirea legăturii între convingerile iraţionale şi consecinţe • convingerile iraţionale determină consecinţe disfuncţionale, dezadaptative, de genul emoţiilor negative disfuncţionale (depresie, furie, vină, anxietate) • convingerile raţionale determină o serie de emoţii care, deşi negative,sunt funcţionale (tristeţe, supărare, regret, îngrijorare).
9. Disputarea credinţelor iraţionale • a) Funcţională (pragmatică) - Disputarea utillităţii convingerii (te ajută la ceva) • b) Empirică - Disputarea componentelor legate de fapte (poate fi verificată în realitate) • c) Logical - Disputarea logicii care determină persoana să aibă acea convingere
d) Filosofică – Aspecte legate de satisfacţia în viaţă • e) Forţarea unei afirmaţii de coping – se ajunge la o afirmaţie prin care se dispută convingerea • f) Cântărirea avantajelor şi dezavantajelor menţinerii acelei convingeri • g) Activităţi pentru acasă – identificarea convingerilor iraţionale şi pregătirea disputelor
Citirea unor lecţii privind stilul de viaţă • i) “Mâna care se ajută” – ajutându-i pe alţii să-şi dispute propriile convingeri iraţionale, reuşeşti să-ţi schimbi mai uşor credinţele personale • j) Pauză şi întrebare – în diverse momente ale consilierii, opreşte-te şi întreabă “la ce anume te gândeşti”?