1 / 21

Regimul nationalist – socialist al lui Nicolae Ceausescu

Regimul nationalist – socialist al lui Nicolae Ceausescu.

trynt
Télécharger la présentation

Regimul nationalist – socialist al lui Nicolae Ceausescu

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Regimul nationalist – socialist al lui Nicolae Ceausescu Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

  2. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Venirea noului lider la conducerea partidului unic a fost bine primita de societatea romaneasca: Ceasusescu era recunoscut ca unul dintre cei mai fideli discipoli ai lui Dej si era de asteptat continuarea procesului de liberalizare a regimului; pe de alta parte, Ceausescu simboliza si o alta generatie ajunsa la putere (in varsta de 47, fostul general de Securitate, era cel mai tanar lider comunist). In iulie 1965, la Congresul al 9-lea al Partidul Comunist Roman (redenumit astfel, din Partidul Muncitoresc Roman), Ceausescu pune bazele propriului sau program de politic, foarte promitator in conditiile epocii: se distinge, mai ales, principiul conducerii colective, menit sa impiedice-potrivit versiunii oficiale-acumularea puterii in mainile unei singure persoane. In acel moment, Romania avea, formal, o conducere colectiva: Nicolae Ceausecu (secretar-general al PCR), Chivu Stoica (presedintele Consiliului de Stat) si Ion Gheorghe Maurer (prim-ministru).

  3. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Totusi regimul Ceausescu nu se poate sustrage traditiei partidului: in aprilie 1968, cu prilejul unei plenare a P.C.R. care va reabilita simbolic victimile regimului precedent (Stefan Foris, Lucretiu Patrascanu, etc), noul lider aduce grave acuzatii atat predecesorului sau, Gheorghiu-Dej, cat si unora dintre colegii de partid, precum ministrului de Interne Alexandru Draghici, un posibil adversar politic, a carui inlaturare va urma imediat. Nicolae Ceausescu a atins apogeul popularitatii sale interne cat, mai ales externe in 1968 cand, vorbind in numele partidului si statului, dar si al natiunii romane, condamna in termeni duri interventia trupelor Tratatului de la Varsovia imptriva reformelor politice in curs din Cehoslovacia (interventie la care Romania nu participa). Aceasta opozitie (manevra abila ce-i asigura dominatia interna pentru 25 de ani), ca si alte decizii de politica externa opuse liniei comune a statelor comuniste l-au transformat pe viitorul dictator , din perspectiva tarilor occidentale, intr-un lider regional important, o fisura in monolitul comunist est-eurpean.

  4. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad In urma unei vizite intrepinse in iunie 1971 in cateva tarri asiatice comuniste (in special China si Corea de Nord), Ceausescu va pune capat relativei liberalizari incepute de Gheorghiu-Dej. Asa numitele Teze din iulie 1971 lanseaza o revolutie culturala al carei bilant, in deceniul urmator, va transforma Romania intr-o exceptie nefericita chiar si-n randurile tarilor socialiste. In martie 1974, Nicolae Ceausescu devine primul presedinte din istoria republicii (iar titulatura statului se schimba din Republica Populara Romania in Republica Socialista Romania), cu un ceremonial ce aminteste mai mult de incoronarea unui rege. In paralel, o data cu anul 1977 incep si manifestarile de opozitie propriu-zisa fata de politica regimului, atat in mediile muncitoresti (august 1977-greva minerilor din Valea Jiului, 15 noiembrie 1987-manifestatia muncitorilor de la Uzinele “Steagul Rosu” din Brasov) cat si-n mediile intelectuale (disidenta romaneasca, colaborarea unor intelectuali de marca cu postul de radio Europa Libera, februarie 1987-miscarea de protest a studentilor din Iasi).

  5. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Ca urmare a Tezelor din iulie 1971 si a dezvoltarii in anii urmatori (Tezele din iunie 1982, Tezele din aprilie 1988), printre coordonatele politicii interne s-au numarat: -reinstaurarea treptata a controlului total al partidului asupra sferelor culturale (cu precadere dupa 1980, odata cu moartea scriitorului Marin Preda), politice, stiintifice; promovarea protocronismului ca orientare cultural-ideologica agreata de regim; acceptarea neoficiala a unor mecanisme de conducere si decizie personala specifice dictaturilor; promovarea politica a rudelor familiei Ceausescu decaderera treptata a importantei decizionale a partidului (in ciuda cresterii numerice a membrilor sai: noiembrie 1989-3.824.000) si reducerea lui progresiva la conditia de instrument docil in mainile familiei conducatoare; promovarea unui cult al personalitatii cu precedent doar in vremea lui Stalin,

  6. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Regimul Ceausescu a devenit din ce in ce mai nepopular pe plan intern in anii ’80, pe masura deprecierii conditiilor de trai oferite populatiei si punerii in practica a unor proiecte costisitoare, precum achitarea in termen scurt a datoriei externe a tarii (realizata, cu mari sacrificii ale populatiei, in martie 1989), sistematizarea satelor, construirea noilor “centre civice” ale oraselor, etc. In paralel, pe plan extern, prestigiul lui Ceasescu a intrat in declin, mai ales dupa 1985, o data cu reformele incurajate in Europa de Est de noul lider sovietic Mihail Gorbaciov. Refuzul lui de a admite reformarea politica a partidului, ca si hotararea sa de a izola din ce in ce mai mult Romania de restul lumii l-au transformat, in preajma caderii regimului sau, in ultimul lider de tip stalinist al Europei.

  7. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Regimul comunist de la Bucuresti, dupa 1958 nu mai voia permanentizarea dependentei economice de fata de Moscova. Industrializarea devenea astfel o necesitate pentru economia romaneasca. Constructia combinatului siderurgic de la Galati a devenit simbolul acestei politici de industrializare prin forte proprii. Dupa 1970, Ceasuescu a accentuat rata de dezvoltare a industriei fara a tine cont de indicatorii economici reali. Autoritatile au investit in trei domenii: industrie grea, infrastructura si proiecte cu caracter mai mult propagandistic decat economic. Administrarii defectuoase si investitiilor industriale i s-au adaugat datorii externe impovaratoare si o severa criza de energie. Dupa 1980, economia romaneasca producea marfuri scumpe si de calitate slaba. In plus, efortul urias din ultimul deceniu al regimului de a rambursa datoria externa a uzat tehnologic principalele ramuri economice si a acutizat lipsa de resurse.

  8. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Calitatea slaba a produselor romanesti a reorientat in anii ’80 exporturile in tarile membre CAER, intr-un procent de 57% in 1985. Legaturile economice cu Moscova, atat de blamate in anii ’60, au revenit in forta in anii ’80. In 1989, desi Romania anunta rambursarea datoriei externe, criza economica devenise acuta in toate sectoarele economiei. Produsele aveau tot mai putin acces pe pietele occidentale, organismele financiare internationale evitau Romania, iar Ceausescu a renuntat la clauza natiunii celei mai favorizate in schimburile cu SUA. Cu toate acestea, in 1990, Romania trebuia sa devina in optica partidului “o tara de dezvoltare medie”, cu perspective impresionante de a trece la stadiul de “tara socialista multilateral dezvoltata si indreptarea Romaniei spre comunism”.

  9. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad “Victoria” totala a colectivizarii- desi a fost un real succes pe plan politic, administrativ si ideologic-nu a facut decat sa agraveze problema economica, Romania ramanand a doua tara producatoare agricola din lagarul socialist (dupa URSS), un real succes, dar cu mult sub posibilitatiele reale ale Romaniei. Spre sfarsitul anilor ’70, acest esec avea sa umbreasca triumfurile industriale ulterioare, spectaculoase sau unilaterale. In primavara lui 1983, conducerea de partid a emis nu mai putin de cinci decrete privind agricultura, toate urmarind rezolvarea crizei (dar gasind “solutia” numai in intarirea controlului central si intr-un nou sistem de rechizitii!). Cu toate acestea, productia agricola nu a atins obiectivele stabilite, in ciuda faptului ca statisticile oficiale vorbeau de rate inalte de crestere si recolte record (1982-22,3 mil. tone, 1983-20 mil tone!)‏

  10. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

  11. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Lipsurile alimentare au devenit evidente in ultimul deceniu al regimului Ceausescu, cand s-au reintrodus cartelele (desfintate in 1954) si s-au rationalizat painea, laptele, uleiul, zaharul si carnea (pentru a se putea exporta cat mai mult). Programul “stiintific de alimentare rationala” (adoptat in 1984, si care mai mult spunea populatiei sa nu consume hrana aproape deloc!) a fost considerat singura solutie pentru depasirea crizei alimentare. Acest experiment stiintific din ultimii ani ai Romaniei socialiste demonstra din plin pauperizarea agriculturii romanesti. Putem spune ca acesta a fost cel mai mare esec al comunismului de stil sovietic si a dus la distrugerea structurii traditionale a satului romanesc.

  12. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Situatia precara din punct de vedere socio-economic a favorizat insa scaderea natalitatii: daca in 1956 existau 24 nou-nascuti la mia de locuitori, in 1966 s-a ajuns la 14 la mie, situand Romania pe ultimul loc in Europa, alaturi de Ungaria. Drept urmare , dintr-o societate unde avorturile erau libere si relativ ieftine, Romania ceausista se singularizeaza in 1966, prin politica ei demografica, in intreg lagarul socialist. In toamna lui 1966 se interzice prin lege intreruperea deliberata a sarcinii pentru femeile avand mai putin de patru copii si 45 de ani. Penalitatile prevazute comportau privarea de libertate atat pentru femeile in cauza si pentu persoanele implicate in operatie, cat si pentru tatal ce se facea vinovat de omisiune de denunt.. Concomitent, celibatarii, cuplurile fara copii sunt obligate sa plateasca taxe suplimentare. Divorturile sunt sistematic descurajate. Crestera brusca a numarului de nou-nascuti in anul 1967 – practic o dublare in raport cu anul precedent - a reprezentat o “performanta” unica in istoria demografica a populatiilor europene. Evolutia ulterioara a natalitatii (statul comunist avea nevoie de cat mai multe persoane apte de munca pentru continuarea industrializarii si redresarii economiei) nu a urmat planificarea imaginata de regim. Avortul provocat, cel clandestin si practicile contraceptionale traditionale au constituit mijloace eficiente de intrerupere a sarcinii.

  13. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Dezvoltand proiecte industriale de dimensiuni gigantice, regimul avea in mod firesc nevoie de o mana de lucru care sa sustina acest efort al industrializarii intensive. In acest scop, autoritatile au incurajat incepand cu anii ’50, dislocarea treptata a unei mari parti a fortei de munca – in special generatiile tinere - spre centrele industriale nou aparute. Consecinta directa a acestei politici a fost modificarea, intr-un interval relativ scurt, a balantei socio-demografice a tarii. Intre mediul rural si urban, migratia populatiei a avut o singura directie, dinspre sate catre orase.

  14. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Vreme de 15 ani, intre anii 1955 si 1970, apartamentele au fost construite la periferie, pe trenuri virane, de-a lungul unor bulevarde de centura si al soselelor de acces in orase. In aceasta prima faza, pana la inceputul anilor ’70, este corect sa afirmam ca in general centrele istorice nu au fost afectate. Primele demolari majore in zonele arhitecturale traditionale au avut loc la Suceava, Pitesti, Vaslui, Giurgiu si Targoviste. Dupa 20 de ani de la inceputul acestui proces, structura si aria cladirilor a cel putin 29 de orase din Romania erau distruse in proportie de 85-90%, fiind inlocuite cu blocuri de apartamente de un caracter total diferit.

  15. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Un numar de cateva sute de comune, selectate pe tot cuprinsul tarii, urmau sa fie transformate in centre agroindustriale cu statut de oras; locuitorii acestora, in numar de cel putin 5000 in fiecare localitate, urmau sa fie mutati din locuintele lor individuale in locuinte colective (blocuri) de cateva etaje, astfel incat densitatea demografica sa fie cat mai mare. In interiorul acestor localitati, birourile autoritatilor administrative si politice urmau sa fie grupate in centrul civic al asezarii. Tot aici urmau sa fie construite perimetrele industriale, magazinele, scolile, spitalele si alte facilitati care sa deserveasca toate comunele din jur, pe o raza de pana la 20 km. Aceste centre urmau sa fie dotate cu retele de canalizare, apa si gaze si cu retele.

  16. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

  17. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Nu se poate stabili desigur nici macar cu aproximatie numarul persoanelor arestate intre 1949 si 1964, cand s-a renuntat la inchisorile politice. Potrivit istoricilor, trebuia sa fi fost cel putin jumatate de milion. Daca adaugam la aceasta cifra si pe asa-zisii chiaburi (peste 80.000 arestati), svabi, deportatii in Baragan, si existenta detasamentelor militarizate de munca in care erau trimisi tinerii cu “origine nesanatoasa”, cifra victimilor represiunii trebuie sa fi fost mult mai mare. Aceasta eficienta teroare explica in buna parte neputinta organizarii unei rezistente active, desi grupuri izolate de partizani au continuat sa actioneze in munti pana in anul 1956. Inchisorile politice au inceput sa se deschida in 1962, o data cu noul curspolitic al regimului de la Bucuresti, cand au fost eliberati, dupa cifrele oficiale, 1304 detinuti, urmati in 1963 de alti 2892 si, in primele luni ale lui 1964, de ultimii 464. Aceste eliberari simbolice arata clar ca in anii ’60 regimul nu mai avea dusmani interni, ca detinea controlul absolut asupra tuturor aspectelor socio-economice din Romania.

  18. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Dupa 1964, regimul inchisorilor si extenuarea fizica au fost inlocuite de metode mai subtile de supraveghere a societatii in ansamblu: o puternica retea de informatori si incurajarea delatiunii, ascultarea convorbirilor telefonice, violarea mesajelor postale, domiciliul obligatoriu sau dosarul personal. Frica paraliza acum toate segmentele sociale si , in lipsa unei opozitii puternice la politica regimului, Securitatea putea preveni eficient orice incercare de a contesta politica partidului. Dintre cei care au murit in inchisorile in inchisorile comuniste sau care au trecut si cunoscut regimul detentiei regimului politiei politice trebuiesc amintiti: Gheorghe Bratianu, Ioan Lupas, Anton Golopentia, Mircea Vulcanescu, Constantin Giurescu, Nichifor Crainic, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Constantin Bratianu, Titel Petrescu, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu.

  19. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad Securitatea apare ca politie politica la 30 august 1948 sub denumirea de Directia Generala a Securitatii Poporului (avea sa fie redenumita ulterior in Directia Securitatii Statului –DSS, denumire sub care avea sa se consacre), avand ca prim director pe Gheorghe Pintilie, cu rang de ministru (ultimul director, generalul Iulian Vlad . In timpul regimului Ceausescu, cifrele disponibile referitoare la numarul angajatilor Securitatii sunt contradictorii: generalul Victor Stanculescu, ministru al Apararii in 1990, declara ca toate cele 6 directii ale Securitatii cuprindeau in anul 1989, 15 000 de angajati. Ion Iliescu avansa cifra de 38 000 (si, se pare, ca este cea mai apropiata de adevar), iar alte surse vorbesc de 70 000 de angajati.

  20. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

  21. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad In Romania comunista a existat o adevarata revolutie a moravurilor, societatea modernizandu-se intr-un ritm alert, a schimbat complet viata cotidiana. Populatia consuma acum mai multe produse, au aparut obiectele electrocasnice, cum ar fi: radioul, frigiderul si aragazul - in anii ’50, de care propanganda regimului Dej facea mare caz; automobilul proprietate personala( Aro in ani ’50, Dacia in anii ’70 si, mai tarziu, Oltcitul si Lastunul plus marci provenite, in special, din lagarul comunist cum ar fi Trabant, Skoda, Volga, Lada si altele), aparatele TV , concediile la mare si la munte, servicii telefonice pentru marea majoritate a populatiei, electrificarea satelor si constructia de numeroase sosele, revistele mondene, filmele autohtone si inflorirea cinematografelor, accesul la scolarizare mai liber ca oricand, Transfagarasanul, metroul bucurestean si, inspe sfarsitul regimului, primele computere personale romanesti replici ale celor occidentale (in afara celor de proiectie proprie, Coral, inca din anul 1972 dar destinate doar institutelor), compatibile Spectrum (HC-85, in anul 1985 si CIP-03, in anul 1987) si compatibile IBM-PC (Felix PC, in anul 1988) si destinate publicului larg. Totusi societatea comunista nu afost niciodata una de consum asemeni celor occidentale, nivelul celor enumerate mai sus situandu-se la cote modeste in comparatie cu tarile capitaliste.

More Related