Introducere

1. MIJLOACELE DE COMBATERE A EFECTELOR ZGOMOTULUI PENTRU PERSONALUL ANGAJAT IN LUCRARILE DIN DOMENIUL CONSTRUCTIILOR CIVILE SI DE INFRASTRUCTURA (drumuri, poduri si constructii speciale)

2. Introducere • Ultima statistică privind situaţia bolilor profesionale pe entităţi morbide a clasat bolile profesionale determinate de expunerea la zgomot, datorită cazurilor noi înregistrate în ultima perioadă, pe locul întâi, urmat de silicoză. • Reglementările nationale actuale precum si numărul mare de cazuri de boli profesionale determinate de expunerea la zgomot impun întreprinderea de către toti specialistii care sunt implicaţi în asigurarea măsurilor de prevenire, la nivelul unitatilor economice, a unor acţiuni de combatere care au ca scop modificarea nivelului de zgomot receptat si perceput de angajaţi astfel încât acesta să se încadreze în limitele prevăzute. Expunerea personală zilnică la un zgomot ce depăşeşte aceste limite poate determina apariţia unor modificări auditive care, în cazul unei expuneri pe termen lung, pot deveni ireversibile. • În conformitate cu prevederile Normelor generale de protecţie a muncii, limita maximă admisă la locurile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială obişnuită, pentru expunerea zilnică, este de 87 dB (A).

3. Zgomotul are efecte asupra competitivităţii întreprinderii prin faptul că : • Degradează relaţiile interpersonale şi deci climatul social. • Împiedică concentrarea şi deci dăuneză calităţii muncii. • Alterează sănătatea, favorizând absenteismul. • Pe termen lung, zgomotul provoacă hipoacuzii şi surdităţi profesionale. • Prin efectul său de mascare, zgomotul poate acoperi mesaje de alertă favorizând apariţia incidentelor sau a accidentelor de muncă. • Surditatea profesională costă scump întreprinderea.

4. 1.4. Zgomotul poate provoca un accident de muncă ! • Este cazul surdităţii traumatice, rară, e adevărat, dar recunoscută ca accident de muncă. Ea poate fi provocată de o expunere scurtă dar violentă la zgomote foarte puternice. • O explozie, de exemplu, poate ocaziona deteriorări considerabile: luxaţia oscioarelor din urechea medie, hemoragie internă etc. şi poate antrena o surditate definitivă distrugând imediat şi iremediabil celulele urechii interne.

5. 1.5. Zgomotul alterează sănătatea ! • Dacă efectele pe termen lung asupra sănătăţii sunt încă prost cuantificate, se ştie totuşi că zgomotul este cauza oboselii şi că el acţionează asupra sistemului nervos, cardio-vascular şi digestiv. • Organismul intrepretează prezenţa zgomotului ca semnalul unui pericol care generează stare de nelinişte şi stres. • Pe termen lung, aceste stări provoacă dezechilibre: • Inima bate puţin mai repede, presiunea sanguină este prea crescută, digestia este încetinită. Aceste dereglări ale echilibrului organismului pot contribui, după câţiva ani, la probleme mai grave: apariţia şi evoluţia hipertensiunii arteriale, boli cardiace, deranjamente ale digestiei, ulcere stomacale… Acest stres este de asemenea cauza unor dificultăţi şi perturbaţii ale somnului şi provoacă o reducere a activităţii imunologice a organismului, făcându-l mai vulnerabil la infecţii de orice fel. • În plus toate aceste efecte pot, să se cumuleze şi să agraveze tulburări datorate altor factori dăunători.

6. Pe şantierele de construcţii lucrările specifice se desfăşoară atât în exterior, pe spaţii largi şi deschise, cât şi în interior în spaţii înguste şi limitate. • Varietatea lucrărilor de construcţii implică o analiză atentă a categoriilor de echipamente, procedeelor tehnologice cât şi a duratelor de lucru cu suprapunerea activităţilor în scopul caracterizării surselor de zgomot şi vibraţii localizate în maşini, echipamente şi scule cât şi în procese tehnologice specifice. • Impactul direct asupra personalului muncitor poate fi caracterizat astfel: • - influenţa zgomotului şi vibraţiilor pentru personalul muncitor ce manevrează echipamentele tehnologice, aflat în cabină, platforme, postul de lucru în interior sau exterior. • - influenţa zgomotelor şi vibraţiilor pentru muncitori datorită proceselor tehnologice ca rezultat al interacţiunii maşină-mediu de prelucrat. • Rezultatele obţinute în România pentru zgomot şi vibraţii au la bază date semnificative specifice şantierelor de construcţii şi caracterizează familii de maşini de construcţii care totalizează peste 1500 de exemplare inspectate şi testate.

7. 2. Cerinţe privind nivelul de zgomot şi vibraţii. • Zgomotul şi vibraţiile transmise omului în procesul muncii pe şantierele de construcţii se apreciează sub aspectul cerinţelor normative pe care trebuie să le îndeplinească echipamentele tehnologice şi procesele de lucru ca surse, cu efecte prin solicitare psihică şi psihofiziologică. • 2.1 Cerinţe normative • Pentru echipamentele tehnologice de construcţii nivelul de zgomot şi vibraţii trebuie evaluat ţinând seama de următoarele documente principale: • Directiva 98/37 a maşinilor preluată prin HG 119/2004; • Directiva 89/655 pentru echipamentele aflate în exploatare preluată în cadrul L 90/1996 şi Norme Generale de Protecţia Muncii din 2002; • Directiva 2000/14 pentru zgomotul emis în exterior preluată prin HG 539/2004; • SR EN 474 pentru echipamentele tehnologice de construcţii; • 2.2Cerinţe psihosenzoriale • Categoria cerinţelor psihice şi psihofiziologice datorate nivelului ridicat de zgomot şi vibraţii este inclusă în normele generale de protecţia muncii la anexa 2 "Boli profesionale cu declarare obligatorie

8. 3. Surse de zgomot şi vibraţii în şantierele de construcţii • 3.1. Lucrări de construcţii executate în spaţii largi şi fronturi deschise: • Terasamente şi fundaţii • - săpături cu excavatorul; • - nivelare şi transport cu autogrederul şi buldozerul; • - încărcare transport cu încărcătorul frontal; • - forare de coloane în terenuri naturale de fundare; • - vibroînfigerea palplanşelor; • - compactarea pământurilor cu rulouri compactoare. • Procesarea materialelor pentru punere în operă pe şantier: • Betoane • - preparare betonului; • - transport şi pompare beton; • - vibrare beton; • Mixturi asfaltice: • - uscare, transportare, ciuruire; • - malaxare şi depozitare; • Agregate minerale balastieră şi carieră: • - transportare; • - concasare; • - ciuruire prin vibrare; • - separare părţilor fine. • Lucrări de drumuri: • - ciocane perforatoare; • - freze rutiere; • - repartizatoare de mixturi; • - rulouri compactoare vibratoare.

9. 3.2. Lucrări de construcţii în spaţii închise (interiorul anvelopelor clădirilor): • - tăierea şi găurirea betoanelor: rotopercutante, freze-disc, găuritoare. • - asamblarea elementelor metalice prin autofiletare pentru plăci din gips-carton, panouri sandwich. • 4. Niveluri de zgomot măsurate pe şantiere • 4.1. Şantiere deschise • Surse de zgomot • a) Echipamente tehnologice de construcţii pentru lucrări de terasamente şi fundaţii • - procedee tehnologice generatoare de zgomot: • - demolarea resturilor de beton + cărămidă; • - încărcare - descărcare; • - forarea piloţilor pentru îmbunătăţirea terenului de fundare; • - simultaneitatea funcţionării echipamentelor aprox. 80%; • - nivel de zgomot : Leq= 83 - 92 dB(A). • b) Reparaţii de drumuri • - decopertă, frezare asfalt, curăţire teren de resturi beton, etc. • - freze asfalt, ciocane, încărcătoare-excavatoare; • - maşini de asfaltat, nivelat compactat; • - simultaneitatea 78%; • - nivel de zgomot : Leq= 85 - 90 dB(A).

10. 4.2. Nivelul de zgomot şi vibraţii măsurate pe echipamente tehnologice de construcţii

16. Nivelul de expunere personală zilnică la zgomot, LEP,z, este nivelul de zgomot care face ca un salariat să primească timp de 8 ore aceeaşi energie sonoră – deci să fie expus aceluiaşi risc – ca cea pe care o primeşte efectiv la locul său de muncă în timpul duratei reale zilnice de expunere care poate fi diferită de 8 ore. • Dacă măsurările expunerii la zgomot a angajaţilor au scos în evidenţă niveluri de expunere peste 87 dB(A) sau când valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa, angajatorul este obligat să identifice cauzele nivelului ridicat, să întocmească şi să pună înpractică un program de măsuri de natură tehnică sau organizatorică a muncii menite să reducă expunerea la zgomot, să prevadă supravegherea medicală a angajatilor şi să-i informeze despre nivelul ridicat şi măsurile luate. • La locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la zgomot a angajaţilor nu poate fi redusă sub valoarea de 87 dB(A), trebuie să se asigure examinarea stării auzului angajaţilor la angajare şi periodic (cel puţin odată pe an) de către un medic sau de altă persoană calificată sub responsabilitatea unui medic. Scopul verificării trebuie să fie diagnosticarea deteriorării auzului din cauza zgomotului şi conservarea auzului.

17. Se va verifica dacă muncitorul nu prezintă contraindicaţii • Medicul de medicina muncii trebuie să procedeze la un examen medical prealabil în momentul repartizării la un loc de muncă cu expunere la zgomot. • Se vor depista afecţiunile anterioare ale urechii • Medicul de medicina muncii trebuie să procedeze la un control audiometric pentru a depista eventualele afecţiuni ale urechii înainte de expunerea la zgomotele profesionale. Acest examen audiometric prealabil este indispensabil pentru a furniza referinţe atunci când se va face urmărirea ulterioara a nivelului de audiţie şi pentru a aprecia amploarea unei eventuale diminuări a capacităţilor auditive.   

18. Se va controla auzul salariaţilor periodic • La locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la zgomot a angajaţilor nu poate fi redusă sub valoarea de 87 dB(A), trebuie să se asigure examinarea stării auzului angajaţilor la angajare şi periodic (cel puţin odată pe an) de către un medic sau de altă persoană calificată sub responsabilitatea unui medic. Scopul verificării trebuie să fie diagnosticarea deteriorării auzului din cauza zgomotului şi conservarea auzului. • Angajatorul are obligaţia să asigure păstrarea datelor referitoare la zgomot şi la starea auzului angajaţilor pentru urmărirea evoluţiei expunerii la zgomot. • Rezultatele examinărilor auzului trebuie păstrate şi angajaţii respectivi trebuie să aibă acces la acestea.

19. 4.1. SOLUŢII POSIBILE DE COMBATERE A ZGOMOTULUI • Reducerea zgomotului la sursă. • Acţiuni asupra propagării undelor acustice: • Absorbţia zgomotelor produse în incinta în care se lucrează (atelier, hală, etc.). • Se realizează prin: • - tehnici fonoabsorbante • - tratamente fonoabsorbante ale pereţilor despărţitori, adică prin acoperirea acestora cu materiale fonoabsorbante cum ar fi : materiale poroase ( spume poliuretanice cu pori deschişi minerale expandate rigide cum este spuma de argilă) ;materiale fibroase ( vata de sticlă) ; materiale cu celule închise (polistiren expandat).

20. - asigurarea izolaţiei acustice a incinteicarese realizeazăprin • interpunerea unui obstacol în propagarea zgomotelor. Se pot adopta urmatoarele soluţii : • - carcasarea sursei de zgomot; • - dispunerea între sursa de zgomot şi angajaţi a unor ecrane acustice; • - protejarea angajaţilor prin izolare în cabine sau boxe fonoizolante; • - organizarea muncii. • - îndepartarea angajaţilor de echipamentele tehnice zgomotoase. • - limitarea duratei de expunere a angajaţilor la zgomot. • Atunci când expunerea personală zilnică la zgomot suferită de un angajat depăşeşte nivelul de 80 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa, trebuie puse la dispoziţia sa echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului.

21. Echipamentul individual de protecţie se acordă, obligatoriu şi gratuit, angajaţilor potrivit criteriilor stabilite în Normativul cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie, elaborat de Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale si Familiei (Legea protecţiei muncii 90/1996 republicată). • Angajatorul trebuie să asigure un număr suficient de echipamente individuale de protectie împotriva zgomotului. E.I.P. împotriva zgomotului trebuie să fie adaptate pentru fiecare persoană şi pentru condiţiile sale de muncă, luând în considerare securitatea şi sănătatea sa. Ele sunt consideratepotrivite şi adecvate dacă atunci când sunt purtate corect, nivelul de zgomot la urechea angajatului este sub 80 dB(A).

22. Protecţia individuală nu este decât un paleativ ce trebuie prevăzut atunci când celelalte mijloace nu pot fi aplicate sau aplicarea lor nu reduce suficient zgomotul. Atunci când se acordă echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului, pentru ca acesta să fie purtat, utilizatorii trebuie să fie informaţi că reducerea zgomotului printr-un mijloc colectiv nu este realizabilă sau că recurgerea la această protecţie nu este decât temporară sau limitată la operaţiuni ocazionale. • Acolo unde expunerea personală zilnică la zgomot a angajatului depăşeşte 87 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa, purtarea echipamentelor individuale de protecţie împotriva zgomotului este obligatorie • Tipul de echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului trebuie ales în funcţie de activitate şi de mediul de muncă, pentru a aduce o protecţie acustică satisfăcătoare şi un disconfort minim.

23. Criteriile de alegere ale EIP • Să fie conforme cu standardele SR EN 352-1:1998 şi SR EN 352-2: 1998. • Echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului trebuie supuse unui „examen CS de tip” de către laboratoare agreate care să permită verificarea conformităţii lor cu cerinţele esenţiale ale Normelor metodologice privind certificarea calităţii de protecţie a prototipurilor sortimentelor de echipament individual de protecţie şi de lucru şi avizarea introducerii lor în fabricaţie. O dată ce este stabilită conformitatea, fabricantul aplică pe material marcajul de conformitate CS. Pentru a facilita acest examen, standardele SR EN 352-1 şi SR EN 352-2, stabilesc cerinţele în privinţa dimensionării echipamentelor individuale de protecţie, a rezistentei mecanice şi termice etc. Ele stabilesc de asemenea, valori minimale de atenuare acustică. În sfârşit, acestea obligă fabricanţii să furnizeze utilizatorilor unele informaţii referitoare la performanţele echipamentului, utilizarea, limitele şiîntreţinerea sa.

24. Să atenueze eficient nivelul de zgomot. • Există metode standardizate (seria de standarde SR EN ISO 4869) pentru măsurarea performanţelor echipamentelor individuale de protecţie (E.I.P). • Măsurarea performanţelor acustice ale echipamentelor individuale de protecţie împotriva zgomotului permite calculul atenuării acustice care este egală cu diferenţa dintre nivelul acustic perceput fără echipament individual de protecţie şi nivelul acustic perceput de ureche în spatele echipamentului individual de protecţie purtat corect.

25. Să nu constituie o sursă de disconfort. • Evaluarea confortului este complexă şi subiectivă. Aceasta nu se poate face decât, în manieră comparativă, pe un ansamblu de echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului de acelaşi tip, pe un grup de subiecţi. •    Angajaţii trebuie să fie învăţaţi să utilizeze corect echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului. • Echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului, în special cele mai simple şi mai economice, nu sunt eficiente decât dacă sunt purtate corect, în majoritatea timpului de expunere la zgomot. Înlăturarea echipamentelor individuale de protecţie, chiar şi pentru scurtă durată, face să dispară protecţia pe care acest echipament o asigură. De exemplu, nivelul de expunere de 87 dB(A) va fi depăşit pentru orice angajat care rămâne, fără cască sau antifoane interne, 15 minute pe zi, în apropierea unui echipament tehnic al cărui nivel de zgomot este de 110 dB(A). • Standardul SR EN 458 precizează că utilizatorul trebuie să fie informat, de preferinţă de către personalul medical, asupra utilizării corecte a echipamentului individual de protecţie şi a întreţinerii sale.

26. Echipamentul individual de protecţie împotriva zgomotului trebuie să fie pus cu mâinile curate, mai ales în cazul antifoanelor interne. Acestea din urmă sunt strict personale; niciodată acelaşi echipamentindividual de protecţie împotriva zgomotului nu poate fi utilizat de mai multe persoane. O cască purtată deja şi care va fi încredinţată unei alte persoane trebuie, înainte, sa fie curăţată în condiţii igienice. Orice iritaţie a pieliisau a canalului auditiv în timpul sau după utilizare trebuie să fie semnalată serviciului medical. În timpul utilizării, echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului trebuie să fie depozitate în condiţii de curăţenie (sacisau lădiţe pentru căşti, etui-uri sau cutiuţe pentru antifoane). • Întreţinerea echipamentelor individuale de protecţie (cu excepţia antifoanelor interne de unică folosinţă) trebuie să fie efectuată conform instrucţiunilor furnizate de fabricant în conformitate cu standardul SR EN 352-1 şi SR EN 352-2. După spălare sau curăţare, echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului trebuie să fie uscate şi apoi aranjate într-un spaţiu curat înainte de o nouă utilizare. Echipamentele individuale de protecţie trebuie să fie schimbate atunci când au atins limita de utilizare sau când sunt deteriorate.

27. BIBLIOGRAFIE: • 1.Directiva 86/188/CEE din 12 mai 1986, numită „directiva zgomot”, se referă la protecţia muncitorilor împotriva riscurilor datorate expunerii la zgomot. • 2.Directiva 89/392/CEE din 14 iunie 1989, numită „directiva maşini”, se referă la securitatea maşinilor şi specifică cerinţele ce trebuie respectate mai ales în privinţa zgomotului emis. • 3.Directiva 89/686/CEE din 21 decembrie 1989 apropie legislaţiile Statelor membre privind echipamentele de protecţie individuală. • 4.Normele Generale de Protecţie a Muncii (N.G.P.M), ediţia revizuită, 2002 • 5.Hotărârea de Guvern nr. 261/2001 cu modificările şi completările ulterioare privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.