EXPLORATORI Î NAINTE DE ANUL 1000 Profesor Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv

2. EXPLORATORI ÎNAINTE DE ANUL 1000 Profesor Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău

3. Pentru mulţi oameni din vechime, explorarea era un mod de existenţă. Primii vânători au ajuns adesea în regiuni necunoscute, urmărindu-şi prada. Mai târziu, dorinţa de a găsi noi locuri pentru colonizare şi terenuri mai bune pentru agricultură, căutarea îmbogăţirii prin comerţşi dorinţa de cucerire i-au determinat pe oameni să exploreze ţinuturi şi mări nefamiliare.

4. Începuturile egiptene Vechii egipteni au creat o civilizaţie avansată în jurul anului 2000 î.Hr.,dar începuseră explo- rările mult mai devreme.În jurul anului 4000 î.Hr., ei construiseră ambarcaţiuni cu care au traversat Marea Roşie şi au stabilit relaţii cu locuitorii de pe ţărmurile Africii. Pe timpul re- ginei egiptene Hatşepsut,care a domnit în ju- rul anului 1500 î.Hr., se întreprindeau deja ex- pediţii organizate. Hatşepsut a trimis o astfel de expediţie într-o călătorie de explorare spre Ţara Punt. Nu ştim cu exactitate unde se afla Punt, dar probabil că era o denumire locală pentru o parte a Africii de Est, poate undeva în Somalia. Regina era încântată de navigato- rii ei, deoarece reveneau din Punt cu numeroase obiecte exotice- materiale de lux ca fildeşul,abanosul şi aurul,alături de animale precum maimuţe şi câini de companie.

5. Călătoriile fenicienilor Unii dintre navigatorii timpurii cei mai faimoşi au fost fenicienii, un popor care trăia în oraşe ca Sidon şi Tyr pe coasta răsăriteană a Mării Mediterane. Ei au devenit constructori de corăbii iscusiţi şi în scurt timp făceau comerţ în toată Mediterana. Pânăîn secolul al VII-lea î.Hr.,întemeiaseră colonii medi- teraneene,iar una dintre ele,Cartagina, situatăîn Africa de Nord, a fost baza celui mai mare explorator fenician, Hannon. Acesta a pornit în josul coas- tei vestice a Africii în jurul anului 500 î.Hr. şi a ajuns în Senegal, unde a descris hipopotami şi “oameni” acoperiţi cu păr- probabil maimuţe. Alţi exploratori fenicieni au navigat spre nord, pe lângă coastele Portugaliei, şi este posibil să fi ajuns pânăîn insulele britanice.

7. Pânăîn secolul al IV-lea î.Hr., grecii întemeiaseră colonii de-a lungul coas- telorMării Mediterane extinzându-şi aria explorărilor.Cel mai de seamă explorator al lor a fost Pytheas (secolul al IV-lea î.Hr.), născut în Marsilia, care la vremea aceea era colonie grecească. A devenit negustor şi a sperat să preia o parte din rutele comerciale deschise de fenicieni. Grecii şi romanii în Antichitate

8. În jurul anului 325 î.Hr., pornind pe coasta atlantică a Europei occidentale, a descoperit insulele britanice şi a navigat în jurul lor. A cunoscut o parte din populaţia Angliei şi a văzut cum se extrăgea cositorul în Cornwall. A sperat să facă negoţ cu cositor, dar în acelaşi timp a dorit să-şi continue explorarea, aşa că a pornit din nou spre nord , ajungând în cele din urmăîntr-o ţară pe care a numit-o Thule. Din descrierile sale nu este clar unde se afla Thule, totuşi Pytheas afirmă că acolo soarele nu apune niciodată, aşa că trebuie să fi fost foarte în nord, în mijlocul verii, poate în Islanda sau Norvegia.

11. Cuceririle făcute de Alexandru Macedon au avut o mare importanţă pentru perioada următoare. Echipele de savanţi, topografi şi naturalişti care l-au însoţit măsuraudistanţele, ridicau hărţi, cadastrau bogăţiile naturale ale regiunilor, căutau drumuri comerciale noi,cercetau minele şi locurile bune pentru porturi.

12. În mod indiscutabil,domnia lui Alexandru Macedon a adus ceva nou pentru progresul umanităţii. Printr-un uriaş efort material şi uman şi cu mari sacrificii, Macedoneanul a reuşit să rupă barierele strâmte ale oraşelor- state greceşti, să impună cultura greacă în Orient, să deschidă căi economice şi culturale noi, spre o mai bună cunoaştere reciprocă a popoarelor de pe trei continente.

13. Într-o unitate spirituală universală, campaniile sale au constituit o etapă nouă în dezvoltarea lumii antice deschizând epoca elenistică,epocă de mare înflorire culturală, cu o contribuţie remarcabilă în dezvoltarea artei, ştiinţei, tehnicii în Antichitate şi o influenţă covârşitoare asupra dezvoltării ulterioare a omenirii.

14. Romanii, care au devenit puternici în secolul I î.Hr.,au beneficiat de cunoştinţe- le geografice acumulate de Pytheas.Ei şi-au trimis corăbiile comerciale pe rute similare celor deschise de navele greceşti.Pe măsură ce au început să-şi cuce- rească vecinii şi să creeze un imperiu, au început să pătrundăînsăîn interiorul Europei şi au efectuat primele explorări ale uscatului.

15. Exploratorii chinezi Vechii chinezi au fost de asemenea exploratori remarcabili, întreprinzând unele dintre cele mai lungi călătorii efectuate pe uscat în anti- chitate.Primele explorări au început ca urmare a războaielor.În jurul anului 150 î.Hr.,împăratul Wu Ti dorea să-şi apere hotarele de atacurile hunilor, popor nomad din nord, şi de aceea, în 138 î.Hr.,şi-a trimis sfetnicul Chang Ch’yen într-o lungă călătorie spre apus, pentru a cău- ta aliaţi. Chang Ch’yen nu a fost foarte noro- cos în a găsi aliaţi care să lupte pentru China, dar a efectuat o călătorie demnă de o epopee, străbătând mii de kilometri pe uscat. În cele din urmă, a ajuns în Bactria (acum parte din Iran), înainte de a reveni pe o rută similară prin Asia Centrală. Călătoria sa a durat peste douăzeci de ani, dintre care zece ani au fost petrecuţi în prizonierat la huni.

18. Ulterior, exploratorii chinezi au întreprins expediţii din motive diferite.Doi dintre cei mai de seamă au făcut-o din cauze religioase. Fa Hsien a fost un călugăr budist a cărui călătorie a avut loc la începutul secolului al V-lea d.Hr. El a pornit spre vest, prin Asia Centrală,apoi a coborât spre sud prin India, ajungând la Calcutta. După aceea , a navigat tot spre sud, către Sri Lanka, înainte de a reveni în China, pe mare. În călătoria sa, care a durat 15 ani, a adunat numeroase relicve asociate budismului şi a sporit în mare măsură cunoştinţele chinezilor.

20. Celălalt mare călător budist a fost Hsuan Tsang. El a trăit în secolul al VII-lea d.Hr. şi istoria explorărilor lui Fa Hsien l-a inspirat să porneascăîn propriul său pelerinaj religios. Ca şi Fa Hsien, a pornit pe uscat prin Asia Centralăşi a ocolit India, vizitând oraşe precum Allahabad, Calcutta şi Poona. A revenit în China, aducând cu el aproape 700 de cărţi religioase şi alte relicve.

22. Navigatorii polinezieni Primii locuitori ai insulelor Polineziei din Oceanul Pacific trebuie să fi stră- bătut miide kilometri pentru a-şi găsi căminele.Nimeni nu ştie cu siguranţă de unde au venit ei, dar ipoteza cea mai plauzibilă este că au pornit din sud-estul Asiei, probabil cu 3000 de ani în urmă.Călătoreau în canoe mari şi se pare că mai întâi au colonizat insulele vestice, ca Vanuatu şi Noua Caledonie, apoi au continuat spre est, către Fiji, Tonga etc. În acest timp şi-au perfecţionat tehnicile de navigaţie, folosindu-se de poziţiile stelelor pe cer pentru a-şi determina latitudinea. Mai târziu au creat hărţi, unind beţişoare subţiri din lemn de palmier, pentru a crea o rama în care fixau cochilii pentru a indica locaţiile diverselor insule.Nu se cunosc numele primilor navigatori, nici rutele exacte pe care le-au urmat, deoarece nu au dezvoltat un sistem de scriere şi astfel nu au lăsat relatări ale călătoriilor.

23. Germanii nordici au fost numiţi, la începutul Evului Mediu, nor- manzi sau vikingi şi au format actualele popoare: danez, suedez şi norvegian. Vikingii din Norvegia , între 830 şi 839 au ocupat Irlanda, iar în 870 s-au stabilit în Islanda unde au întemeiat un stat cu capitala la Reykiawik. Expediţiile vikingilor

25. Pornind din Islanda, Eric cel Roşu, o căpetenie vikingă, a descoperit Groenlanda (981), iar fiul său, Leif, în jurul anului 1000, traversând Atlanticul a debarcat pe coastele Labradorului, în America de Nord, într-o regiune pe care a numit-o Vinland.

26. Un şef al normanzilor, Rolon, s-a aşezat la gurile Senei, iar în 911 el a primit, cu condiţia să se creştineze, o parte din nordul Franţei, în care s-au aşezat normanzii şi care s-a numit Normandia.

27. Invaziile în direcţia estică au fost opera vikingilor din Suedia, cunos- cuţi sub numele de varegi. Bogă- ţiile regiunilor din jurul Golfului Finlandei le-au dat îndemn să-şi continue marşul,coborând pe fluviile Rusiei (Neva, Nipru ,Volga) dând naştere drumului comercial numit “de la varegi la greci”. În final, tot vikingii au stat la originea creării primului stat rus (cuvântul Rusia derivă de fapt din “rus”,care în limba vikingăînseamnă “roşcat”), reunind două principate pe care le întemeiaseră,la Kiev şi Novgorod,la chemarea popoarelor slave care le admirau simţul organizatoric.

28. Bibliografie 1. www.wikipedia.org. 2. xxx, Oameni celebri, Editura Teora, Bucureşti,2005 3. Larousse, Personalităţi care au schimbat istoria lumii.Din Antichitate pânăîn Evul Mediu,1800 î.Hr.-1492, Ed. Rao, Buc.,2003

29. SFÂRŞIT