Download
virusul varicela zoster n.
Skip this Video
Loading SlideShow in 5 Seconds..
Virusul varicela zoster PowerPoint Presentation
Download Presentation
Virusul varicela zoster

Virusul varicela zoster

522 Vues Download Presentation
Télécharger la présentation

Virusul varicela zoster

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript

  1. Virusul varicela zoster Herpes uman tip 3

  2. VVZ - microscopie electronica

  3. VVZ - ME

  4. VVZ electronomiografie

  5. VVZ schematic

  6. VVZ- patogenie

  7. VVZ - patogenie

  8. Patogenie • PI: mucoasa TRS sau conjunctiva • Replicare initiala la nivelul ggl limfatici regionali • Viremie primara • Replicare importanta (splina, ficat) • Viremie secundara • Diseminare: tegumentul “tinta” (rash cutanat) • VVZ poate ramine latent la nivelul ggl dorsali • Reactivarea: herpes zoster (zona)

  9. VVZ - patogenie

  10. Varicela - erupţie cutanată

  11. Varicela - erupţie cutanată

  12. Zoster

  13. Herpes zoster diseminat

  14. Latenta • VVZ poate afecta orice nerv senzitiv; mai frecvent sunt afectaţi nervii de la nivelul toracelui, trigemenului, din regiunea cervicală şi cea lombosacrată. • Rar, sunt afectaţi mai mulţi nervi senzitivi. • Virusul latent poate fi reactivat determinând un nou episod de herpes zoster cu o distribuţie caracteristică a veziculelor de-a lungul dermatomului afectat.

  15. Transmiterea mama-fat • Primo-infecţia gravidelor se poate transmite transplacentar sau perinatal, nou-născutul prezentând o infecţie cu leziuni grave, ca şi adultul.

  16. Complicaţiile: • sunt în principal nervoase (encefalita, meningita variceloasă, mielita, sindromul Guillain-Barré) sau respiratorii (pneumonie, laringită acută, esofagită), leziunile fiind caracterizate prin prezenţa celulelor gigante multinucleate.

  17. Complicaţiile • Alte complicaţii: hepatită, miocardită, pericardită, orhită, apendicită, glomerulonefrită. • Complicaţii mediate imun sunt rare: anemie hemolitică, leucopenie, trombocitopenie, eritem polimorf.

  18. Complicatiile in herpes zoster • durerile post herpetice în zona afectată sunt frecvente, mai ales la bătrâni; • zosterul oftalmic este o complicaţie posibil gravă atunci când este afectat ramul oftalmic al nervului trigemen. Pot fi afectate atât structurile superficiale cît şi cele profunde ale ochiului; • zosterul generalizat este caracterizat de prezenţa unui rash mai extins; • encefalitele sunt o complicaţie rară.

  19. Infecţiile congenitale şi ale nou-născutului • Transmiterea transplacentară în primul trimestru de sarcină se soldează cu malformaţii congenitale. • Transmiterea VVZ la făt se poate face transplacentar, după episodul de viremie la mamă, iar boala debutează după 2 zile. • Infecţia poate avea loc şi post-partumprin infectarea copilului în momentul expulziei prin contact cu secreţiile vaginale.

  20. Infecţiile congenitale şi ale nou-născutului • Riscul teratogen este estimat în jur de 3%. • In lunile mai mari de sarcină, infecţia fătului poate determina boala sistemică a nou-născutului (varicela congenitală) cu malformaţiile posibile:

  21. Infecţiile congenitale şi ale nou-născutului • MALFORMATII • hipotrofie, prematuritate, leziuni cutanate - cicatrici sistematizate, anomalii neurologice, pareza unui membru, hidrocefalie, atrofie corticală, retard mintal, atrofie otică, microcefalie, surditate, paralizie de facial, hipoplazii ale diferitelor segmente, anomalii gastro-intestinale sau genito-urinare, etc.

  22. Răspunsul imun: • în varicelă este mai bine delimitat decât în in infecţia cu VHS. • Ac de clasă IgM apar din prima săptămână şi persistă aproximativ 3 luni; • Ac de clasă IgG sunt detectabili ani de zile. • Un atac subsecvent cu apariţia zosterului duce la reapariţia Ac de clasă IgM. • Ca şi în infecţia cu VHS, imunitatea mediată celular are un rol important în apariţia vindecării.

  23. Diagnosticul de laborator • Produse patologice: lichid vezicular, produs de biopsie, ser. • Diagnostic direct • Când se impune confirmarea laboratorului se folosesc tehnici asemănătoare cu cele din infecţia herpetică. * Citodiagnosticul prin coloraţia Tzanck evidenţiază efectul citopatic al VVZ în celuleleepiteliale (seamănă cu cel indus de VHS): celule gigante multinucleate cu incluzii eozinofile intranucleare.

  24. Diagnosticul de laborator * Evidenţierea de antigene direct din produsul patologic prin IF, cu Ac monoclonali. * Determinarea directă a virusului prin izolare pe culturi de celule presupune untimp îndelungat pentru că ECP devine evident în 3 săptămâni iar cantitatea de virus este, de regulă, redusă. • IF efectuată după 3-7 zile, scurtează perioada identificării.

  25. Diagnosticul de laborator • In ME, virionii apar identici cu cei ai VHS; testele de IF pe culturi de celule infectate pot face distincţia între ele. • Pentru infecţiile cu VVZ severe, cum sunt localizările neurologice se poate apela la PCR.

  26. Diagnosticul de laborator • Tehnicile serologice sunt mai utile decât în infecţia cu VHS deşi rezultatele pot fi influenţate de către cross-reacţiile cu aceste virusuri. • Evidenţierea Ac de clasă IgM prin RIA sau ELISA este utilă în diagnosticul infecţiei curente sau recente.

  27. Diagnosticul de laborator • Alte reacţii serologice utile: • RFC, RH –imunaderenţă. • FAMA – reacţie de IF cu Ac fluorescenţi faţă de antigenul de membrană, pare foarte utilă, cu bună sensibilitate şi specificitate.

  28. VVZ -efect citopatic (nuclei mariti, incluzii IN eozinofile). Stadii tardive: rotunjirea celulelor si cresterea afinitatii pentru eozina

  29. VVZ incluzii tip Cowdry A

  30. Produse patologice si tehnici • Lichid vezicular: IME, PCR • LCR: PCR si izolarea virusului • Tampon recoltat de la nivelul leziunii: detectarea de antigene si izolarea virusului • Exsudat de la nivelul TRS si TRI: detectarea de antigene si izolarea virusului • Ser: Ac IgM şi IgG

  31. Tratament • Aciclovirul este întrecut de vidarabină în tratamentul infecţiei cu VVZ. • Ambele sunt folosite pentru controlul herpesului zoster la pacienţii imunosupresaţi. • Vidarabina nu se foloseşte la bătrâni la care ar putea determina apariţia unui tremor similar celui din Parkinson. • Alte antivirale: IFN leucocitar, sorivudina sau netivudina

  32. Epidemiologie: • morbiditatea prin varicelă este crescută: 75% dintre copii sub 15 ani şi 90% dintre tinerii sub 20 de ani au făcut boala. • In zona temperată, varicela este o boală a copilăriei, dar unele studii au constatat că cel puţin pentru zona Indiei, grupele de vârstă afectate sunt mai mari, adulţii fiind mai frecvent afectaţi, infecţiile având evoluţii mai severe.

  33. Epidemiologie: • Sursa de virus este reprezentată de pacienţii cu varicelă sau cu herpes zoster. • Transmiterea cel mai frecvent respiratorie, uneori indirect prin obiecte contaminate de la o persoană cu o infecţie zosteriană activă.

  34. Preventie: • Prevenţia nespecifică constă în măsuri de igienă individuală şi generală iar cea specifică în imunizarea pasivă sau activă.

  35. Preventie: • Imunizarea pasivă: preparatele de imunoglobuline obţinute din serul donatorilor cu titruri înalte în Ac faţă de VVZ, administrate cât mai precoce, par a fi utile în prevenirea sau în diminuarea severităţii afecţiunii la imunosupresaţii care au venit în contact cu pacienţi cu varicelă sau cu herpes zoster.

  36. Preventie: • Imunoglobulinele NU sunt utile în tratamentul infecţiei. • De preferat administrarea lor la grupele cu risc crescut: imunodeficienţi, nou-născuţi ai căror mame au contractat boala în timpul sarcinii, prematuri, copii debili, sub 6 luni, persoane care primesc tratament cu corticoizi.

  37. Preventie: • Imunizarea activă: este în curs de testare un vaccin viu atenuat (tulpina OKA), pentru a fi utilizat mai ales la copiii imunosupresaţi. • Titrul Ac-lor este protectiv, probabil, pentru 5 ani. • Nu se administrează la gravide, deoarece nu se cunoaşte efectul vaccinului asupra fătului.