Aurora Boreala

1. Aurora Boreala

2. Acest spectacol magnific de culoare are loc datorita materiei expulzate de Soare, ce interactioneaza cu campul magnetic terestru. In urma puternicelor explozii solare, sunt expulzate in spatiu particule puternic incarcate energetic (ioni) ce calatoresc prin spatiu cu viteze ce variaza intre 300 si 1200 km/s. Un “nor” de astfel de particule formeaza plasma. Fluxul de plasma ce vine de la Soare este cunoscut sub numele de vant solar. In timp ce vantul solar interactioneaza cu marginile campului magnetic terestru, unele dintre aceste particule sunt atrase de acesta. Ele urmeaza apoi liniile campului magnetic in jos spre ionosfera, strat atmosferic situat intre 60 si 600 km deasupra  scoartei terestre.

3. Cand aceste particule interactioneaza cu gazele din ionosfera produc acest impresionant spectacol de lumini, numit de noi “aurora”. Cele produse la Polul Nord se numesc Boreale, iar cele de la Polul Sud – Australe. Gama de culori variaza intre rosu, verde, albastru si violet.Luminile sunt in continua “miscare” datorita acestor interactii dintre vantul solar si campul magnetic terestru. Vantul solar genereaza de obicei pana la 1.000.000 megawatti de electricitate intr-un astfel de spectacol si acest lucru poate cauza interferente cu liniile electrice, transmisiile radio-TV si comunicatiile prin satelit. Prin studiul aurorelor, cercetatorii pot afla multe despre vantul solar, cum afecteaza acesta atmosfera si cum poate fi folosita aceasta energie degajata in folosul omenirii.

4. In urma observatiilor asupra Soarelui, aceste aurore pot fi prezise cu destula acuratete. In timpul furtunilor solare puternice, acestea pot fi vizibile pana in centrul Europei, aurorele putand avea loc la orice ora din zi sau din noapte. In decursul istoriei, diverse persoane au scris si vorbit despre sunete asociate fenomenului de aurora. Exploratorul danez Knud Rasmussen mentiona acest efect in 1932 in descrierea traditiilor folclorice ale eschimosilor din Groenlanda.

5. Aceleasi sunete sunt mentionate in acelasi context de antropologul canadian Ernest Hawkes in 1916. Caiu Corneliu Tacitu, un istoric din Roma antica, scria in opera sa „Germania” ca locuitorii Germaniei sustineau perceperea acelorasi sunete.Actualmente, diverse persoane continua sa relateze despre aceste sunete, in ciuda faptului ca inregistrari ale lor nu au fost publicate niciodata si tinand cont ca exista suspiciuni stiintifice serioase la ideea cum ca asemenea sunete provocate de aurore au fost auzite. Energia aurorelor si alti factori fac improbabila atingerea solului de catre aceste sunete, iar sincronizarea sunetelor cu modificarile vizibile ale aurorei intra in conflict cu decalajul de timp necesar propagarii sunetului pentru ca acesta sa fie auzit. Anumite persoane speculeaza ca fenomenele electrostatice induse de aurore pot explica sunetele.

6. Auroras, De asemenea, cunoscut sub numele de nord şi de sud (polar) lumini sau auroră (singular:auroră), Se afişează luminii naturale în cer, De obicei observate la noapte, În special în regiunile polare. Ele apar de obicei în ionosfera. Acestea sunt, de asemenea, menţionate în continuare aurorele polare. In nordul latitudinile, Efectul este cunoscut sub numele de aurora borealis, Numit dupa Roman zeiţă de zori, Auroră, Şi Grec nume pentru vânt de nord, Boreas, Prin Pierre Gassendi în 1621. Aurora borealis este, de asemenea, numit nordul lumini polare, Deoarece este vizibilă doar în cer de la Emisfera nordică, Cu şansa de a sporind vizibilitatea cu apropierea de Polul Nord Magnetic. (Pământ este în prezent în insulele arctice din nordul Canada.) Auroras văzut în apropiere de polul magnetic poate fi ridicat deasupra capului, ci din mai departe, ei iluminarea orizont de nord ca o strălucire verzuie sau, uneori, un roşu slab, ca în cazul în care soarele a fost în creştere de la o direcţie neobişnuită.

7. Aurora Borealis cel mai frecvent apare lângă echinocţiilor. Northern Lights au avut o serie de nume a lungul istoriei. Cree numesc acest fenomen "Dans de Alcoolice. "În Evul Mediu au fost numite aurorele un semn de la Dumnezeu (a se vedea Wilfried Schröder, Das Phänomen des Polarlichts, Darmstadt, 1984). Omologul său din sud, Aurora australis sau lumini de sud polare, Are proprietăţi similare, dar este vizibilă doar de la latitudini mari, în sudul Antarctica, America de Sud, Sau Australasia. Australis este Latin cuvântul pentru "din Sud". Auroras poate fi reperat în întreaga lume şi pe alte planete. Acesta este cel mai vizibil mai aproape de poli din cauza perioade mai lungi de întuneric şi de câmp magnetic.

8. Auroras sunt rezultatul emisiilor de fotoni în Pământului superioară atmosferă, Peste 80 km (50 mile), de la ionizat azot atomi de recâştigarea un electron, şi oxigen şi azot atomi de întoarcere de la o excitat de stat pentru teren de stat. Ele sunt ionizat sau excitat de coliziune a vantul solar particule fiind canalizate în jos şi accelerat de-a lungul liniilor câmpului magnetic terestru; de energie de excitaţie se pierde prin emisii de un foton de lumina, sau de coliziune cu un alt atom sau moleculă: • -oxigen emisiilor: Verde sau roşu-maroniu, în funcţie de cantitatea de energie absorbită. • -azot emisiilor: Albastru sau roşu. Albastru în cazul în care atomul îşi recapătă un electron după ce a fost ionizat. Roşu în cazul în care revenirea la teren de stat dintr-o excitat de stat.

9. Oxigenul este neobişnuită în ceea ce priveşte întoarcerea acesteia în teren de stat: Acesta poate lua trei sferturi de un al doilea pentru a emite lumină verde şi până la două minute pentru a emite roşu. Coliziuni cu alţi atomi sau molecule va absorbi energia de excitaţie şi de prevenire a emisiilor. Partea superioară a atmosferei este atât un procent mai mare de oxigen, şi atât de subţire încât coliziunile sunt destul de rare, pentru a permite oxigenului să emită roşu. Coliziuni devin mai frecvente progresează în jos, în atmosferă, astfel încât emisiile de roşii nu au timp să se întâmple, şi, eventual, chiar şi a emisiilor de verde deschis sunt prevenite. Acesta este motivul pentru care există o diferenţă de culoare, cu altitudinea; la rosu de oxigen de mare altitudine domina, apoi verde, oxigen şi azot albastru / roşu, apoi în cele din urmă de azot albastru / roşu când a preveni coliziuni de oxigen de la care emit nimic.

10. Auroras sunt asociate cu vântul solar, un flux continuu de ioni care curge afară de la soare. Pământului capcane de câmp magnetic aceste particule, dintre care multe de călătorie spre poli unde acestea sunt accelerate spre pământ. Coliziuni între aceste ioni şi atomi şi molecule cauze atmosferice eliberează energie sub formă de aurorele care apar în cercuri mari în jurul polilor. Auroras sunt mai frecvente şi mai luminos în timpul fazei de intensă a ciclului solar atunci când ejections coronal mass creşte intensitatea vântului solar. Văzut din spaţiu, aceste perdele de foc sub forma un inel subţire, în formă de călugăr tunsoare

11. Pe alte planete Ambii Jupiter şi Saturn au câmpuri magnetice mult mai puternice decat a Pamantului (puterea lui Jupiter domeniul ecuatoriale este 4.3 Gauss, comparativ cu 0,3 Gauss pentru Pamant), si ambele au centurile de mari de radiaţii. Aurora a fost observat pe ambele, cel mai clar cu Telescopul spaţial Hubble. Uranus şi Neptun au fost observate, de asemenea, să aibă aurorele. Aurorele pe giganţi de gaz par, la fel ca a Pamantului, care urmează să fie alimentat de vântul solar. În plus, cu toate acestea, lui Jupiter luni, în special Io, Sunt surse puternice de aurorelor de pe Jupiter.

12. Acestea provin din curenţi electrici de-a lungul liniilor de câmp ("câmp aliniat curenţi"), generat de un mecanism de dinam datorită mişcării relative dintre planeta rotaţie şi luna în mişcare. Io, care a vulcanism activ şi o ionosferă, este o sursa deosebit de puternică, iar curenţii săi generează, de asemenea, emisiile radio, a studiat din 1955. Auroras, de asemenea, au fost observate pe Io, Europa, Ganymede şi ei înşişi, de exemplu, utilizând Telescopul spaţial Hubble. Acestea sunt generate, în momentul impactului lui Jupiter plasmatice magnetospheric lor atmosfere foarte subtiri.

13. Auroras, de asemenea, au fost observate de pe Venus şi Marte. Deoarece Venus nu are intrinsecă (planetare) câmpul magnetic, aurorele Venusian apar la fel de luminoase şi difuze patch-uri de diferite forma si intensitate, uneori distribuite în întreaga discul planetare complet. aurorele Venusian sunt produse de impactul de electroni provenind de la vantul solar şi precipitare în atmosfera de noapte-side. O Aurora a fost, de asemenea, detectat pe Marte, pe 14 august 2004, de către instrument de la bordul Mars Express.

14. Aurora a fost localizat la Terra Cimmeria, În regiunea de Est 177 °, 52 ° Sud. Mărimea totală a regiunii de emisie a fost de aproximativ 30 km pe teritoriul şi, eventual, aproximativ 8 km înălţime. Prin analizarea o hartă a crustale anomalii magnetice compilate cu date de la Mars Global Surveyor, Oamenii de stiinta a observat că regiunea a emisiilor corespuns o zonă în care cel mai puternic câmpul magnetic este localizată. Această corelaţie indică faptul că originea emisie de lumina de fapt, a fost un flux de electroni se deplasează de-a lungul liniilor de crusta magnetice şi incitante straturile superioare ale atmosferei de pe Marte.