1 / 36

Introducere în Noul Testament

Introducere în Noul Testament. Prelegerea 1 PERIOADĂ INTERTESTAMENTARĂ Evenimente reper Literatură apocrifă şi parabiblică Septuaginta Iudaism Anul 70 – schimbare de paradigmă. Evenimente reper. 536 î.Hr. - reîntoarcerea din exilul babilonian

tao
Télécharger la présentation

Introducere în Noul Testament

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript

  1. Introducere în Noul Testament Prelegerea 1 PERIOADĂ INTERTESTAMENTARĂ Evenimente reper Literatură apocrifă şi parabiblică Septuaginta Iudaism Anul 70 – schimbare de paradigmă

  2. Evenimente reper • 536 î.Hr. - reîntoarcerea din exilul babilonian • 331 î.Hr. – cucerirea palestinei de către Alexandru cel Mare • 330 î.Hr. – moartea lui Alexandru şi divizarea imperiului între cei 4 generali ai săi • Se remarcă două dinastii: cea a Seleucizilor în Siria şi cea a Ptolemeilor în Egipt • 197 î.Hr. – Iudeea devine provincie a Imperiului Seleucid • Începe procesul de elenizare a evreilor

  3. Alexandru cel Mare

  4. Alexandru cel Mare în Templu la Ierusalim

  5. Imperiul lui Alexandru

  6. Evenimente reper • 175-164 î.Hr. – elenizarea promovată de Antioh IV Epifanes sau Epifanul • Marele preot Onias III este înlăturat şi înlocuit de fratele său filoelenist, Iason • 172 î.Hr. – Iason este înlocuit cu Menelau care, care îngăduie elenizarea • 169 î.Hr. – Antioh, condus de Menelau, profanează şi jefuieşte Templul din Ierusalim • 167 î.Hr. – începe persecutarea evreilor; religia lor e abolită oficial sub ameninţarea cu moartea. Templul este transformat într-un sanctuar al lui Zeus olimpianul

  7. Antiochus IV Epifanes

  8. Revolta Macabeilor • 166 î.Hr. – începutul revoltei; preotul Matatiaşi fiii săi • După moartea lui Matatia, fiii săi preiau responsabilitatea luptei anti-seleucide • Revolta este susţinută de toate partidele religioase iudaice • Iuda, numit Macabeul, devine liderul revoltei • 25 decebbrie 164 î.Hr. – curăţirea Templului • Sărbătoarea Hanucah sau Sărbătoarea luminilor ori Praznicul Înnoirii • 160 î.Hr. – Iuda moare în luptă, iar fratele său Ionatan preia conducerea revoltei

  9. Revolta Macabeilor şi dinastia • 152-145 î.Hr. – Alexandru Balas uzurpă tronul seleucid şi îl desemnează pe Ionatan Mare preot • 145-142 î.Hr. – Antioh VI, fiul lui Al. Balas, preia tronul, ajutat de Trifon, generalul tatălui său; Ionatan este numit guvernator al Siriei, iar Simon guvernator militar al coastei Palestinei • 143 î.Hr. – Ionatan este arestat şi înlocuit cu Simon, fratele lui, care devine mare preot şi etnarh • 140 î.Hr. – titlurile lui Simon devin ereditare; se întemeiază dinastia macabeilor sau haşmoneilor • 67 î.Hr. – Hircan II devine rege şi Mare preot, dar este înlăturat de Fratele său Aristobul • Războiul civil dintre Hircan II şi fratele său Aristobul II • 63 î.Hr. – Iudeea cucerită de Pompei; Aristobul II este luat prizonier, iar Hircan este instalat ca Mare preot, dar fără vreun titlu regal

  10. Sfârşitul perioadei hasmoneene • 40 î.Hr. – Antigonus, fiul lui Aristobul II preia tronul şi poziţia de Mare preot, fiind ajutat de parţi; Hircan este mutilat şi exilat • 37-4 î.Hr. – Irod cel Mare pune capăt domniilor hasmoneene • 27-14 d.Hr. – domnia împăratului Caesar Octavianus Augustus • 4-6 d.Hr. – naşterea Domnului Isus Hristos • 4-6 d.Hr. – Arhelau este etnarh al Iudeii şi Samariei • 14-37 d.Hr. – domnia împăratului roman Tiberius • 26-36 d. Hr. – Pontius Pilat guvernator al Iudeii • 27-30 d.Hr. – lucrarea şi răstignirea Domnului

  11. Irod cel Mare • Este impus rege de către romani în 37 î.Hr. • Se căsătoreşte cu Mariame, nepoata lui Hircan II, pentru a-şi legitima şi consolida domnia • Demarează proiectul reconstruirii Templului • 4 d.Hr. – moartea lui Irod cel Mare • 6 d.Hr. – revolta lui Iuda Galileanul • Palestina devine provincie romană • Palestina divizată între fiii săi

  12. Arhitectul Irod

  13. Al doilea Templu

  14. Partide iudaice • Saducheii – clasa sacerdotală, coruptă • Fariseii – pietatea iudaismului • Esenienii – pietatea radicală a iudaismului • Cărturarii – interpreţii inventivi ai Legii lui Moise • Irodienii – aristocraţia fidelă familiei Irozilor • Zeloţii – ultranaţionalişti; militanţi antiromani • Sicarii – ultranaţionalişti, evidenţiaţi între 66-136 d.Hr. (tâlhari)

  15. Partidele iudaice şi raportarea faţă de Torah • Saducheii acceptau doar Torah • Esenienii acceptau toate Scripturile plus învăţătura liderului lor spiritual Învăţătorul dreptăţii • Fariseii acceptau şi ei toate Scripturile, dar: SURSĂ Interpretarea Interpretarea Scripturile Sursei interpretării Sursei

  16. Mişcări iudaice revoluţionaretâlhari şi bande • Ezechia (Ant. 14.9.2-4; Răzb. 1.10.5-7) • Tolomaus (Ant. 20.1.1) • Eleazar a operat timp de 20 de ani (Răzb. 2.13.2) • Procuratorul Fadus (44-46 d.Hr.) a pornit să cureţe ,,toată Iudeea” de bandele de tâlhari (Ant. 20.1.1) • Totuşi, bandele s-au retras în fortăreţele lor, de unde au infectat toată Iudeea (Ant. 20.6.1)

  17. Anul 70 d.Hr. Căderea Ierusalimului • Înainte de anul 70, iudaismul era o religie multicoloră • După anul 70, odată cu distrugerea Templului, nu mai exista infrastructura pentru respectarea împlinirea Legii • Iudaismul experimentează o SCHIMBARE DE PARADIGMĂ deosebit de importantă • Iudeii intră sub condamnarea perpetuă la neascultare de Lege • Dacă Dumnezeu a luat Templul, trebuie găsit un alt punct de sprijin pentru iudaism: Torah • Legea este metafizică, iar nu pămânească • Ea se află deasupra oricărei condiţionări umane

  18. Iudaism şi Creştinism • Dintre toate expresiile multicolore rămân iudaismul rabinic şi creştinismul • Diferenţa esenţială este coordonata istorică • Creştinismul nu a renunţat la ancorarea istorică a credinţei în Isus Hristos • Iudaismul nu mai avea ancorare istorică • Iudaismul îmbrăţişează o dimensiune metafizică • Istorie înseamnă realitate • Apare conflictul ISTORIE - METAFIZICĂ

  19. Mesianismul • Apare în exilul babilonian • Primul care capătă titlul de Mesia sau ,,Unsul” este Cir Persanul (cf. Isaia 45:1, vr<Akål. éAxyvim.li) • Antioh IV este a doua figură mesianică, datorită numelui Epifanul, dar s-a dovedit a nu fi un Mesia, ci un duşman al poporului • 30-6 d. Hr. - Iuda Galileanul • Iudas fiul lui Ezechias (Ant. 17.10.5), Simon (scalv al lui Irod, Ant 17.10.7), Athronges (cioban, Ant. 17.10.7) • 66-70 d. Hr – Menahem ben Iuda (fiul lui Iuda Galileanul) şi Simeon bar Giora (conducătorul sicarilor) • 132-136 d.Hr. – Simon bar Kochba susţinut de Rabi Akiva • Numeri 27.14: bqoª[]Y:mI) bk'øAK,o stea [Koziba] va ieşi din Iacov

  20. Simon bar Kochba (Koziba)

  21. Masada

  22. Exodul şi aşteptările mesianice • deoarece Israel a fost eliberat în luna nisan (prima lună a anului şi luna celebrării Paştelor), va fi mântuit tot în luna nisan, la venirea lui Mesia • ,,Luna nisan va fi începutul tuturor lunilor, pentru că atunci a izbăvit [sau răscumpărat] YHWH poporul său, copiii lui Israel, şi tot atunci îi va izbăvi.”(într-un targum) • Poemul celor patru nopţi, inserat în Targumul Ieruşalmi despre Exodul 12:42 reia această idee, făcând o conexiune între noaptea Creaţiei, cea a jertfei lui Avraam, cea a Paştelui şi cea a mântuirii finale.

  23. Exodul şi mesianismul sectei de la Qumran • ,,O dată împlinite acestea în Israel, pentru obşte, ei trebuie să părăsească sălaşul oamenilor păcătoşi şi, potrivit acestor porunci, să meargă în deşert spre a-I pregăti [Domnului] calea, după cum stă scris: în pustiu gătiţi calea... [cele trei puncte înlocuiesc tetragrama YHWH], drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru (Isaia 40:3). El ne-a dat învăţarea Legii prin mijlocirea lui Moise (VIII, 1-15).” Manuscrisul 1Qs Regula Comunităţii

  24. Mesianismul şi Exodul în literatura necanonică sau parabiblică • Exagoge sau ,,Ieşirea (din Egipt)”, aparţinând unui oarecare Iezechiel(cunoscător al clasicilor greci) • Exagoge este prima dramă biblică • Filon din Alexandria vorbeşte şi despre sărbătoarea Fericitei Treceri (ta diabateria) şi despre sărbătoarea Azimilor în comentariul despre Rânduielile deosebite (cf. De Specialibus Legibus II, 145-161). Despre sărbătoarea Paştelui (menţionat sub formă aramaică, Paskha) spune: ,,...Această sărbătoare este o pomenire şi o dovadă de mulţumire [lui Dumnezeu] pentru Exodul fără seamăn...”

  25. Cartea Antichităţilor Biblice, care aparţine perioadei dinaintea anului 70 al erei creştine, apropiindu-se de tradiţia sinagogală, aminteşte elemente specifice Exodului original. Sunt menţionate plăgile Egiptului, trecerea Mării Roşii (cf. CAB 10, 1-2), sunt făcute aluzii la sărbătoarea Paştelor şi sărbătoarea Azimilor, unde Paştele este ,,pomenirea” ieşirii din Egipt. • Flavius Josephus, Antichităţi iudaice ,,Pe când Fadus mai era procuratorul Iudeii, un şarlatan cu numele de Theudas a convins o uriaşă mulţime de oameni să-l însoţească împreună cu avuţiile lor până la fluviul Iordan. El s-a dat drept profet şi pretindea că prin magicul său cuvânt era în stare să despartă apele Iordanului, înlesnind trecerea însoţitorilor lui pe celălalt mal...Theudas însuşi a căzut prizonier, fiind scurtat de cap, care i-a fost dus la Hierosolyma [Ierusalim]. Iată aşadar întâmplările prin care au trecut iudeii în timpul cât le-a fost procurator Fadus.”

  26. Flavius Josephus • Josephus mai vorbeşte şi despre ţesătorul Ionatan, care anunţă minuni în pustiu (cf. Ant. 20.5.1, 20.8.6). • În repetate rânduri istoricul spune că pretendenţii mesianici îşi chemau adepţii în pustiu (cf. Ant. 20.97-99, 167), care era ,,locul asociat în gândirea poporului cu venirea mântuirii escatologice.” • Josephus nu este rezervat faţă de amintirea aşteptării mesianice a lui Israel şi speranţa într-un nou Exod.

  27. Mesianismul şi Exodul în cărţile apocrife • Cartea Iuditei Exodul apare şi în Cartea Iuditei, prezentat de această dată în cuvântarea unui amonit, numit Ahior. El prezintă istoria Exodului (cf. Iudita 5:6-22) recurgând chiar şi la amănunte spaţiale, descriind în linii mari un traseu. Vorbeşte despre trecerea Mării Răşii, drumul până la Sinai, Cadeş-Barnea. • Cartea lui Baruch ,,Şi-i voi aduce înapoi în ţara pe care cu jurământ le-am făgăduit-o părinţilor lor – lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob – şi o vor stăpâni; şi-i voi înmulţi şi nu se vor împuţina. Şi voi face cu ei legământ veşnic, ca Eu să le fiu Dumnezeu, iar ei să fie poporul Meu. Şi nu-l voi mai mişca pe poporul Meu Israel din ţara pe care le-am dat-o.” Baruch 2:34-35 • Cartea Tobit ,,El ne pedepseşte pentru nedreptăţile noastre, dar iarăşi I Se va face milă şi ne va aduna din toate neamurile printre care aţi fost risipiţi.” (Tobit 13:5, vezi şi Baruch 3:6-8; 2 Macabei 1:27-29; 1 Enoch 85-90)

  28. Qumran, Manuscrisele de la Marea Moartă • Manuscrisele comunităţii provin în general din secolele II şi I î.Hr. • În numeroase manuscrise sunt transcrise sau citate pasaje din Pentateuch ori sunt făcute compilaţii. • Există referiri directe sau aluzii la Moise (Apocriful lui Moise, 4Q377), la Iosua (Apocriful lui Iosua, 4Q378-379), ieşirea din Egipt (4Q422), evenimente exodice (1Q22, 2Q21, 4Q159, 4Q513-514), trecerea Iordanului (4Q378) sau intrarea în stăpânirea Canaanului (4Q226, 4Q374, 4Q522) ori rescrieri/parafrazări/comentarii cu privire Exod şi Creaţie (4Q158 / 4Q225 / 4Q422), iar lista exemplelor poate continua.

  29. Sulurile • Descoperite în 1947 • O literatură intertestamentară şi din sec. I A.D., deosebit de bogată • A fost descoperit întreg VT, mai puţin Cartea Estera • Scrierile comunităţii: Regula comunităţii, Războiul fiilor luminii împotriva fiilor întunericului, Binecuvântari patriarhale, Imnuri, Apocriful cărţii Daniel • Oferă un context literar fără precedent pentru literatura NT

  30. Qumran

  31. Septuaginta LXXLegendă şi adevăr. Există oare LXX? • Septuaginta este traducerea grecească a Bibliei ebraice • Numele acsta i-a fost dat în Scrisoare lui Aristeu către Filocrat • A fost tradusă din iniţiativa regelui Ptolemeu al II-lea Filadelful • În timpul său a fost tradus Pentateuchul (285-246) • Traducerea tuturor cărţilor s-a întins pe durata a 2, 3 secole • Nu au fost traduse de aceiaşi traducători, în aceeaşi perioadă şi nici în aceleaşi zone geografice • Conţine şi apocrife (Siracid sau Isus Sirah, Înţelepciunea lui Solomon)

  32. Septuaginta şi Alexandria

  33. Cei 70 care erau de fapt 72

  34. Septuaginta • Reprezintă cartea de vizită a iudaismului • LXX poate fi considerată în multe situaţii o interpretare a Bibliei ebraice • Aceasta se datorează scrierii ebraice consonantice • Urmează încercări de aliniere a LXX la textul ebraic • Sulurile de la Marea Moartă reprezintă dovada unei pluralităţi de texte ebraice aflate în circulaţie în lumea antică • Revizuiri: Theodotion şi grupul Kaige (sec. I d.Hr.); Aquila (125 d.Hr.); Symmachus (sf. sec. II d.Hr.) • LXX a fost respinsă de iudaismul rabinic, deoarece a început să fie folosită de creştini (90-130) • Au continuat să fie folosite ediţiile revizuite (Aquila, sec. VI d.Hr.) • Codex Vaticanus sec. IV d.Hr. – conţine LXX şi NT

  35. Manuscrise

  36. Manuscrise

More Related